1,960 matches
-
lucrurile ne par a fi doar ceea ce par, în curând ne vor părea a fi încă și mai puțin. Nihilismul a format obiectul unei reflecții filozofice explicite abia în opera lui Nietzsche mai ales în fragmentele din anii optzeci publicate postum în compilația controversată și îndoielnică Voința de putere (Der Wille zur Macht), publicată în ediție princeps în 1901 și într-o a doua ediție, mai mult decât dublă, în 1906. Odată cu el, analiza fenomenului atinge apogeul, ajungând la o conștiință
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aceasta din urmă îngrijită de Arthur Moeller van der Bruck și Dmitri Merejkovski), în afară de interesul crescând pentru Hegel și Schelling, pentru editarea operelor complete ale lui Dilthey, pentru poezia lui Rilke și Trakl, Heidegger menționează mai cu seamă publicarea fragmentelor postume ale lui Nietzsche în controversata compilație a surorii sale, Voința de putere (Der Wille zur Macht), apărută mai întâi în 1901, într-o a doua ediție mai mult decât dublată în 1906, și în sfârșit, ediția cu aparatul critic al
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Nicolai Hartmann, Walter F. Otto și Adhémar Gelb acesta și-a manifestat intenția de a transfera dispoziția testamentară a lui Scheler la Arhiva- Nietzsche din Weimar. Raporturile lui Heidegger cu Arhiva-Nietzsche și implicarea sa în proiectul unei reeditări a fragmentelor postume din Voința de putere reprezintă cealaltă circumstanță hotărâtoare care trebuie avută în vedere. Deja la sfârșitul anilor '20 Heidegger a avut câteva contacte cu Arhiva, datorită și editării operelor lui Scheler, al cărei coordonator, Richard Oehler (1878-1948), rudă cu Nietzsche
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care nu sunt nici adevărați, nici falși, ci numai vii sau morți. Acum, pentru Heidegger, lucrul aflat în chestiune în gândirea lui Nietzsche este pus în lumină nu atât în opera publicată, care rămâne "vestibul" sau "preambul", ci în însemnările postume pe care Heidegger refuză până și să le numească "fragmente", considerându-le gânduri duse până la capăt și în ceea ce ar fi trebuit să fie "opera capitală" (Hauptwerk), adică Voința de putere. Filozofia propriu-zisă a lui Nietzsche este conținută în scrisorile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Huit éssais sur le mal, 1963), Mormântul istoriei (Le tombeau de l'histoire, 1966). Și trimit mai cu seamă la experiența trăită din care a germinat gândirea sa asupra absurdului, și care este evocată în Ma confession și în jurnalele postume: Semainier de l'agonie (1985), Semainier de l'incertitude (1994). Într-una din însemnările sale citim: "Domnul Tatăl meu doarme în camera alăturată, ca și cum ar dori să învețe să moară; el este ultima legătură care mă mai ține strâns de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
I, 1851: Über Katholicismus und Protestantismus (1824), pp. 71-80 și Über die Freiheit der Intelligenz (1826), pp. 133-150. Bahnsen, J., Wie ich wurde was ich ward, ed. R. Louis, Müller, München/Leipzig, 1905; A. Ruest, Barth (ed.), Leipzig, 1931 (autobiografie postumă, scrisă între 1875 și 1881). Bakunin, M. A., Stato e anarchia, trad. it. N. Vincileoni și G. Corradini, Feltrinelli, Milano, 1973 (ediția a II-a). Ball, H., Zur Kritik der deutschen Intelligenz, Der freie Verlag, Berna, 1919. Barbey d'Aurevilly
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Florența 1994; Pauen, M., Dithyrambiker des Untergangs. Gnostizismus in Ästhetik und Philosophie der Moderne, Akademie, Berlin, 1994. 58 J. Bahnsen, Wie ich wurde was ich ward, R. Louis (ed.), Müller, München/Leipzig, 1905; A. Ruest (ed.), Barth, Leipzig, 1931 (autobiografie postumă, scrisă între 1875 și 1881), pp. 161-162. 59 Cf. Müller-Seyfarth, op. cit.; Metaphysik der Entropie, prefață de F. Volpi, Van Bremen, Berlin, 2000. 60 Mainländer, Ph., Schriften, W. H. Müller-Seyfarth (ed.), 4 vol., Olms, Hildesheim/New York, 1996-1999. 61 Idem, p. 322
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1871]. Valade, Bernard, Culture. Un concept ambigu, în Traité de sociologie, sous la direction de Raymond Boudon, Presses Universitaires de France, Paris, 1992, trad. rom., Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, București, 1997. Vâlsan, George, Graiul românesc, în Opere postume, Socec, București, 1936. Veblen, Thorstein, Theorie de la classe de loisir, Gallimard, Paris, 1970 [1899]. Vianu, Tudor, Studii de filozofia culturii, ediție îngrijită de Gelu Ionescu și George Gană, Editura Eminescu, București, 1982. Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
vorbitori de limba română. 64 Date preluate din articolul Limba română, disponibil în cadrul enciclopediei online Wikipedia, ce poate fi accesată la adresa: http://www.wikipedia.org. 65 Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, op. cit., p. 19. 66 George Vâlsan, "Graiul românesc", în Opere postume, Socec, București, 1936, p. 49. 67 Marius Sala (coord.), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. 68 Richard T. Schaefer, Sociology, ediția a XI-a, McGraw-Hill Higher Education, 2008, p. 65. 69 Ferdinand de Saussure, Course
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
414 PLINIUS SEC., Nat. Hist., VII, 149-150: "tot ancipites morbi corporis... totiens petita insidiis vita, ... adulterium filiae et consilia parricidae palam facta,... aliud in nepte adulterium, iuncta deinde tot mala,... iuxta haec Variana clades et maiestatis eius foeda sugillatio, abdicatio Postumi Agrippae post adoptionem, desiderium post relegationem, inde suspicio in Fabium arcanorumque proditionem, hinc uxoris et Tiberi cogitationes, suprema eius cura". 415 Ex Ponto, IV, VI, 5-14. În RIPERT: Fabiae laus (v. 9); Nec fueram tanti (v. 12: "moi qui ne
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au stins decât după moartea acestuia, în toamna lui 1995, când a început de altfel o nouă rundă de falsuri propagandistice prin care toți cei care îi otrăviseră ultimii ani de viață încercau să se împărtășească din autentica lui glorie postumă. Cum Seniorul avea mult umor și foarte multă înțelepciune, și-a dat repede seama că stilul său ascetic, noblețea și inflexibilitatea sa nu erau sortite unei popularități mediatice, de care partidul avea atâta nevoie, așa că l-a lăsat pe Ion
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ajunge să fie în primul rând comunicare verbală! Pe Mab o iubise fără să vrea și fără să-i înțeleagă sufletul, discursul femeii părându-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege însă". Lulù, în schimb, deși "n-avea nici o cultură" (spre deosebire de "intelectuala" Mab
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan și să dea sens și unitate întregului corpus de variante. Începutul pare să-l fi făcut Petru Caraman, privind alegoria, într-un studiu publicat postum (volumul Studii de folclor, II, „Minerva”, 1988), care descoperă moartea tînărului nelumit în cîntecele poloneze, cu caracter familial, numite dume. Ion Filipciuc adaugă exemple și din alte literaturi, în continuarea cercetării lui Petru Caraman. O mulțime de elemente incifrate de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
avea scuze în politică, nu în artă. Arta actuală se cam maimuțărește pe cadavrul emoției. Artistul este piesa pătrată care trebuie să se miște într-o societate rotundă. În cazul creatorilor de artă, gloria și bunăstarea prind, de regulă, contur postum. În artă, valoarea e rară, nu noutatea. Capodopera e un soi de aisberg. Postmodernismul - sau cum se insinuează Diavolul în artă. Rolul avangardei e ca la prima înfățișare să provoace greață. În artă și în credință suveran e harul. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doilea se depune în manechinul său de ceară pictată. Este mai mult în copie decât în original. Conștient sau nu, cutuma franceză a "reprezentării" reia o tradiție romană. În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru 70 frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta pe care urcă un om pentru a dovedi că pasul acesta în sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se cuprinde și dăinuie atât esența unică a individului, cât și exemplaritatea lui omenească, treapta pe care urcă un om pentru a dovedi că pasul acesta în sus îi este omenirii cu putință. Încrederea în faima și în slava de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au fost principele moștenitor Ferdinand și principesa Maria, nepoata lui după tată. Pentru a comemora evenimentul, Laurits Tuxen a pictat (din memorie, în 1904) un portret de aparat de mari dimensiuni, cu valoare artistică și documentară, iar Elgar a compus postum Coronation March Op. 65 (1911)***. Principalele evenimente de politică internă și externă, girate de guvernele Balfour (1902-1905), Campbell Bannerman (1905-1908) și Asquith (1908-1910), care au avut loc în cei aproape zece ani cît i-a fost dat să domnească, au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Mary***. // Arhitectul John Burnet termină blocul-turn Senate House, sediul Rectoratului Universității din Londra de pe Malet Street. Are loc premiera unor lucrări componistice remarcabile: Variations on a Theme by Frank Bridge de Benjamin Britten, Suita Florida a lui Frederick Delius (lucrare postumă) și marșul Crown Imperial al lui William Walton, interpretat la încoronarea lui George VI. 1938. Londra anunță că trebuie amînată soluția de creare a unui stat israelit în Palestina (ianuarie). // Anthony Eden demisionează, nemulțumit de politica de conciliere față de Germania
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Macedoniei, un bețiv notoriu, a creat o armată și un imperiu. În plus, Churchill nu a fost singurul politician cinic cunoscut în istorie. Cît despre conducători de stat ciufuți, irascibili și pripiți, istoria poate furniza nenumărate exemple. Un frumos omagiu postum i-a fost adus de feldmareșalul Montgomery care, în cartea sa A Concise History of Warfare (v. Bibliografia) a scris: Churchill was a great leader of the British people in a crisis. I got to know him really well and
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
apreciat astfel cel care a creat primul laborator de psihologie experimentală din România, în anul 1893, la universitatea din Iași? Citind cu atenție până la sfârșit eseul lui Nicolae Georgescu, ne dăm seama că prima afirmație este una de context apreciativ postum, și că autorul cunoaște bine valoarea intelectuală a lui Eduard Gruber și puterea sa de creație. Următorul citat ne edifică în acest sens: "Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare; și Gruber, om inteligent și cu o voință și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
publicului său un spectacol în care exotismul introduce la nivel spațial o distanță creată, în celelalte piese ale sale, prin îndepărtarea în timp. Reacțiile spectatorilor nu s-au schimbat deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia dacă-i schimbă numele. Piesa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică și a dramelor sale. În 1781, chiar în anul morții, adaugă o a doua prefață la traducerile sale din opera teatrală. Singurele lucrări ale lui Diderot pe care nu le-a cunoscut sunt, cum este și normal, scrierile sale postume, Saloanele (Salons) și Paradoxul despre comediant (Paradoxe sur le comédien). Dacă Lessing a lucrat mult asupra operei lui Diderot, acesta îl cunoaște în schimb prost pe Lessing. Pare să se fi interesat mai ales de Miss Sara Sampson, piesă din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride, Brânzovenescu, Trahanache, Dandanache. Același tip, în devenire: Ionescu, Popescu (din O scrisoare); Chiriac, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Spiridon (din O noapte): vezi scenariile postume publicate de d. Șerban Cioculescu (Revista Fundațiilor regale, iunie 1939). Tipul cetățeanului: Catindatul, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Conu Leonida, Cetățeanul turmentat. Tipul funcționarului: Ipistatul, Ipingescu, Pristanda. Tipul confidentului: Iordache, Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aservită de oratoria ineptă, cât și prin versatilitate, prin abilitatea felină de acomodare la orice situație. Tipologia panglicarilor politici este întregită cu cea din Ultima oră de Mihail Sebastian și din Schimbarea la față, piesa lui George Mihail Zamfirescu, publicată postum. Între cuplurile BucșanBrănescu și respectiv PamfilBrănescu din cele două piese poate fi sesizat un interesant paralelism. În cazul ambelor perechi există o secretă subordonare a celor doi miniștri, nu întâmplător cu același nume parcă generic, față de mânuitorii din umbră industriașul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]