3,550 matches
-
patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru,/ Am plantat un fir de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A lăcrimat adânc și-a ferecat/ Eternitatea în găoacea unei oaze./ Ca o candelă, nufărul alb,/ Prin desferecate raze/ Luminează potecile inimii/ De la imposibil la posibil./ Sus, pe cer, în albastru căpăstru,/ Luna, nebunatic mânz, dansează”. Cartea se încheie cu o pagină de „Mulțumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariția acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
-mă-n pădure, Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: Voi crede pe loc privirile-ți pure, Când freamăt de ciute-mi va curge-n obraji. Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, Învăluidu-mă-n giulgi de răcoare, Potecile ei sub tălpi să-mi susúre Șoapte de rouă cu lacrimi din soare. Ia-mă de mână și du-mă în verde Să uit și să iert micimea umană, Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, Și-apoi să mă
IA-MĂ DE MÂNĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340286_a_341615]
-
o picurați în pribegia noastră, Din vârfurile voastre-nalte, Lăcrimânde. Cu umbră caldă în buchete, De Catedrale Sfinte-ocrotitoare Și izul parfumat pe îndelete, Îi mângâie pe toți coroană voastră Așa de-nfloritoare. Va ofiliți,apoi, lăsând în urmă Covorul trist, potecilor virane, Iar frunzele, căzându-vă de brumă, Descoperă-n găteala lor Dulcegele castane. Coca-Ecaterina Soare, membru al L.S.R. Fil.Olt. Referință Bibliografica: Castanii / Coca Ecaterina Soare : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017. Drepturi de
CASTANII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340296_a_341625]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ERAM PASĂRE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe timpuri, eu eram pasăre și toamnele erau mai lungi, fire de păianjen albeau garduri și îmbătrânitele uluci. Poteca de troscot verde era o frânghie ce nu se mai vede, o aducea pe mama din zbor, iar cuibul nu era niciodată gol. Acum toamna îmi e subțire și un păianjen îmi dă ocol, dacă nu sunt pasăre, de ce îmi
ERAM PASĂRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340419_a_341748]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > E TOAMNĂ, IUBITO Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ, IUBITO Ascultă cum sună căderea De frunze menite să cearnă Poteca ce duce-nspre iarnă Și simte-le,-n gând, mângâierea. Privește-le-atent pe fereastră Cum caută,-n zboruri, pământul, Purtate-n balansuri de vântul Ce-adie-n cântare măiastră. Urmează-le, prinde-le jocul Și-mbracă-ți trăirea-n culori, Să poți să-ți
E TOAMNĂ, IUBITO de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340478_a_341807]
-
aripi, viața, Spini sau flori, un trandafir, Norii ne colindă sfera crește Tristă poveste, ca un film. Muzica, speranța, dansul, Pictura peste ochi ne cern, Frumusețea, spiritul și pasul Strălucirea soarelui etern. III Într-o zi copila pură Colindând printre poteci, Întâlnește ziua bună: O zi bună să petreci! -Vei fi o fată, prea frumoasă numele tău un nume rar, dar tu o să adormi mireasă pentru iubire, ca un dar. -Eu nu vreau, iubesc tot cerul iubesc viața, lucru sfânt am
MIREASA DIN GROTA de PETRU JIPA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340519_a_341848]
-
București. Mersul devine un exercițiu constant de evitare a bălților, o săritură în lungime și-n lățime, o luptă pe care cei mai pregătiți și mai tineri o câștigă. Turnurile de fostă zăpadă cu crustă neagră à la noxe străjuiesc potecile și-i oferă peisajului un plus de frumusețe și farmec. Fulgii de zăpadă se transformă-n stropi de ploaie care cad pic, pic, în craterele deja formate pe asfalt. Picăturile se bucură, bat darabana în aer, abia așteaptă să ajungă
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
deja angajați în viraj, riscând chiar să nimerească în liziera junglei. Este dotat cu o vedere de noapte foarte bună, ceea ce îi permite să folosească neglijent lumina de întâlnire. Față de pietonii savanei are un dispreț adânc, forțând trecerile marcate peste potecile principale, chiar dacă sunt în vecinătatea apei. Îți recomandăm O mână nevăzută mi-a crescut tariful la taxi și mi-a scăzut flacăra la aragaz. Efectul pe care Hexi Pharma l-a avut asupra mea Ghepardul - o felină de cea mai
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
spre disperarea celorlalți participanți la trafic. Poate avea pe capotă diverse abțibilde cu mesaje de prevenție, de cele mai multe ori acela cu „Baby on bord”. Este tentată să conducă sub limita de viteză, chiar dacă nu întotdeauna circulă pe banda întâi a potecii. De foarte multe ori încetinește mult prea devreme la semafor, în cazul în care s-ar schimba culoarea. Gazelele trăiesc în turme mai mici decât acelea ale zebrelor, dar sunt numeroase pe întinsul savanei bucureștene. Deplasarea lor zilnică este cumva
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” În savană umblă zvonuri că maimuța ar fi o specie pe cale de dispariție, în puțini ani, dacă lucrurile vor continua să se desfășoare în același fel ca și până acum: potecile din ce în ce mai înguste și întortocheate, năpădite de vegetația luxuriantă a junglei din vecinătate, înmulțirea peste măsură a carnasierelor în dauna erbivorelor, rupând echilibrul demografic al speciilor. Nici până în prezent elefanților nu li s-au creat de către mai marii savanei poteci separate
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
acum: potecile din ce în ce mai înguste și întortocheate, năpădite de vegetația luxuriantă a junglei din vecinătate, înmulțirea peste măsură a carnasierelor în dauna erbivorelor, rupând echilibrul demografic al speciilor. Nici până în prezent elefanților nu li s-au creat de către mai marii savanei poteci separate care să le permită circulația prin savană, ceea ce face ca aglomerația și ambuteiajele să crească vertiginos. Pe de altă parte, se constată o îmbătrânire accentuată a turmelor de elefanți, motiv pentru care nici pietonii savanei nu mai pot ajunge
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
se împuțineze cu fiecare zi. Spectrul deșertificării devine din ce în ce mai amenințător. În dimineața asta, tocmai când toate animalele, tigrii, șacalii, gheparzii, zebrele, gazelele, elefanții și maimuțele s-au amestecat într-un ambuteiaj general care a paralizat pur și simplu circulația pe potecile savanei, ca un făcut, a sosit în savană, venind de la miazănoapte, o haită de lupi, animale ale silvostepei, anunțând în toate părțile că se va întruni o mare adunare a animalelor din savană ca să dezbată și să decidă măsurile de
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
în timp ce se conturează cele pozitive. E perioada în care faptul că el nu ți-a răspuns la telefon sau că ea are un decolteu generos astăzi nu mai acaparează tot universul gândirii și, de aceea, gândul este liber să creeze poteci în junglă, să descopere și să cutreiere. Peste ani, va veni momentul în care traficul, deadline-ul și factura la electricitate vor acapara acel univers, întocmai precum o făceau decolteurile și meciurile de baschet altădată. Iar dacă oamenii pe care i-
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
că ziceau că nu e al lor (ei așa știau), degeaba li se explica „nu furați de la stat, de la voi furați”, pământul nu mai era al lor, roadele nu mai erau ale lor. De aici până la lipsa memoriei drumului, lipsa potecii către biserică, deja a început să nu mai fie cea adevărată, copiii nu mai sunt duși să se îngrijească, horele satului nu mai există, costumele populare nu mai sunt... Nu sunt absurd, nu-mi doresc să păstrăm rânduiala satului de
„Un popor căruia îi iei educaţia, îi iei sănătatea, îi iei încrederea în istoria lui e mai uşor manevrabil” () [Corola-blog/BlogPost/339983_a_341312]
-
în pădure, aproape de acel misterios schit al Hadâmbului. Era o toamnă târzie din câte îmi aduc aminte. La ora patru toți eram în picioare și ne-am “îmbarcat” în căruța unui localnic destoinic trasă de doi cai, obisnuiți cu acele poteci șerpuite prin desișul pădurii. O noapte rece umedă și...neagră ca păcura ne-nvăluia. Drumul spre Domnița era de pământ, noroios și plin de hârtoape și rădăcini. Avea și o porțiune fără pădure, dar în rest circa cinci-șase kilometri șerpuiau
O povestire adevărată și un…tablou! () [Corola-blog/BlogPost/340047_a_341376]
-
bloc sau în oraș așa că în momentul în care am ajuns la Bălăbănești am simțit că mă întorc în timp cu cinzeci de ani. Să auzi cum curg șiroaie mici, venind de undeva din vârf de deal, să mergi pe poteci șerpuite printre bâlii, să te așezi dimineața de mai sau iunie sub sălciile Frumoasei și să auzi concertul privighetorilor... este cu adevărat minunea lui Dumnezeu revărsată peste oamenii acestui sat. Oamenii sunt și buni - și răi, și credincioși - și necredincioși
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită e corvoada unui trist destin, Se cântă fals în note de festin, Amăgitor, dezvăluind zăvorul porții. Cu degetele încă încleștate, Mai strâng zăpada încercând, Potecă să îmi fac, mascând, Trecerea vremii-n ambiguitate... 24.01.2016 Referință Bibliografică: Noapte de ianuarie / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1850, Anul VI, 24 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
Autorului Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă, În zorii zilei, prin pădurea măiastră, Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare, Admirând creația divină în floare! În mirifica pădure oxigenată, Stau în Mama natură, cea fără de pată, În labirintul de poteci de prin desișuri, Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri! Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ? Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt Ne cere doar să simțim puterea divină... S-o folosim cu drag, în forța
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340097_a_341426]
-
iubitor de proză memorialistică. Și asemenea tuturor autorilor acestui tip de literatură subiectivă, demersul său scriitoricesc are drept scop așezarea propriei sale experiențe în lumea cunoașterii. Dar nu e doar atât. Sondarea memoriei «răscolind cu ochii nevăzuți ai minții pe potecile copilăriei» și expunerea narativă fără a respecta o ordine cronologică strictă, ci ținând mai degrabă de impulsurile lăuntrice emoționale, imprimă cărții Copiii de pe strada mea o dublă valență. Iustin Mihailov nu e doar un bun neurochirurg, ci și un minunat
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM () [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe culme țăranii, ci le poartă
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
care vântul n-o stinge/ Și lângă minunea cea mai simplă/ am stat cum se cuvine”. Iată un gest efectuat cu bunul simț al celui ce se închină pasiunii, ca în fața unei minuni. Iubirea apare ca un drum christic, o potecă de dor. Pentru Blaga făptura iubită e o prezență încărcată cu forța unei divinități, mereu regeneratoare, mereu întrupată, astfel că în „ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți/ îmi este dat până la capătul acestei vieți,/ în fiecare zi din nou s-o cuceresc
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
toate timpurile, speranțele tinerilor liceeni, studenți, sau intelectuali s-au îndreptat spre oamenii de cultură, spre operele lor, și spre instituțiile de cultură. Reviste, teatre, opere, universități, biblioteci. Oamenii de cultură au fost călăuzele care au plătit cu geniul lor, potecile de lumină ale istoriei. Bulevardele și autostrăzile ei au rămas în seamă capetelor încoronate, politicienilor, statelor majore, armatelor, si negustorilor. Ioan Es. Pop, în volumul “Unelte de dormit”, Editura Cartea Românească, 2011, are un vers memorabil: “Istoria este poezia învingătorilor
Stefan Zweig: CĂLĂUZELE: “LUMEA DE IERI” () [Corola-blog/BlogPost/339591_a_340920]
-
de pâlpâirea plină de speranță, a unui foc - singura căldură în cosmos îmi închipui. Îmi aduc aminte, în recile insomnii, de copilărie. În cutia de lemn fixată în perete, ceasul (robust, de tablă, cu sonerie) se auzea tresărind pe o potecă a timpului, numai de el bătută. Mi se părea imposibil ca să mai ieșim din iarnă, iar mie, din copilărie (nu am agreat starea de copil, când toți se simt datori să-ți dea lecții). Monotonia nopții infinite înceta pe la patru
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când peste răni, te înveșmântă, / Și-ți este și liturghierul... Să ți se-nchine, Putnă Sfântă! // Ți-aduc în
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea de gând ne-mpăcat așteptare-mi ești când sunt plecat Iubita mea de fulger te simt pe
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340819_a_342148]