2,756 matches
-
scris după mai mulți ani de la ascultare, iar jocurile de copii, ghicitorile și proverbele le transcrie cu mai multă rigoare. Deși a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care i-au asigurat popularitatea. I. recreează basmul, întocmai ca povestitorii din mediul folcloric, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
compozițional Fusul, în care gestica mecanică, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatră întrețin o „vrajă” a vidului. Poetul evită desenul precis, preferând sugestia, care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent din existența femeii. Memoria lui confruntă epoci agitate („zaveră... ciumă... jaf”) cu momente calme, evocând „vin bun și cântece frumoase”. Scurgerea timpului nu declanșează crize dramatice, iar nucul „falnic”, simbol
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
cele două domenii aparent incompatibile 5. Marxismul nu inventează mare lucru, mitul fiind o relatare oricum diferită de fabulă sau legendă, mai ales din cauza caracterului său veridic și nu fictiv 6. Nu e vorba de ceva născocit, născut din imaginația povestitorului, ci de relatarea unor fapte concrete, petrecute efectiv, într-un timp greu accesibil memoriei noastre. Îndeplinește o funcție etiologică și relatează cum a apărut ceva, cum a devenit lumea ceea ce este7. Adună fapte, le aranjează, dezvăluie ascunzând și își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rurale. În Iluzii pierdute. Un întăi amor (1841) scriitorul se încearcă în proza sentimentală, pe gustul vremii, dar nu fără a strecura, într-o amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
transilvănean, cu transformările de după 1945, va reveni sistematic în proza lui L. Reportajele „la ordinea zilei” din Călător pe întinsul patriei (1960), construite fără excepție pe antiteza trecut-prezent, în maniera realist-socialistă caracteristică epocii, subordonează cele câteva calități evidente de bun povestitor și portretist care reușește de multe ori să sugereze atmosfera locurilor evocate. Va scrie o mulțime de nuvele și romane, inegale, fără să depășească întotdeauna schematismul tipologic și conflictual. Balul intelectualilor (1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
conformistă, fie că este vorba de război, de amintiri din copilărie, de anii de ilegalitate și de așa-zisă afirmare a Partidului Comunist sau de prefacerile din lumea satului sau a micilor orașe de provincie, autorul dovedește meșteșug, fiind un povestitor meticulos. SCRIERI: Cișmele și noroi, București, 1954; Aventurile lui Nucu, București, 1956; Din satul meu, București, 1956; Zile de iulie, București, 1956; An de școală, București, 1957; Lala, București, 1957; S-a-ntors Achim, București, 1957; Drumul trece prin pădure, pref. Cezar
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
Turgheniev, Poezii în proză, Lugoj, 1908. Repere bibliografice: N. Iorga, Cărți, NRL, 1908, 126; O.C.T. [Octavian C. Tăslăoanu], Dări de seamă: Mihail Gașpar, „În vraja trecutului”, LU, 1909, 2; Lucian Costin, Scriitorul bănățean Mihail Gașpar, Craiova, 1930; Ion Breazu, Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, Cluj, 1937, 178-190; Suciu, Lit. băn., 241-262; Cezar Petrescu, Un scriitor uitat: bănățeanul Mihail Gașpar, GL, 1956, 3; Virgil Vintilescu, Un iubitor pasionat al meleagurilor bănățene: Mihail Gașpar, „Analele Societății de limbă română”, 1973, 3-4
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Dante. Efortul său a fost de a nu trăda înțelesurile poemului, de aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă aceea de povestitor. Natură sentimentală, el se înfățișează în primele sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
fantastic plin de eresul creștin. Inspirația lui religioasă se manifestă și sub alte forme; prin nimic nu se vădește însă mai viu și mai organic decât sub forma eresului. Oricare ar fi dimensiunile cărților sale, scriitorul nu e romancier, ci povestitor. Poet înainte de toate, ca toți sămănătoriștii epocei, scriitorul are și stilul potrivit viziunii sale poetice; sunt pagini în Moara lui Călifar, în Copca rădvanului, în De la noi, la Cladova de o mare vigoare stilistică și într-o pură limbă română
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
prozei lirice și confesive ce se impunea în literatura rusă, ucraineană sau kirghiză. Firește, formula sa lirică nu era una de împrumut și, cu atât mai mult, una conjuncturală: e de întrevăzut în ea spiritul tradiției. Cultul povestirii și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol al întâmplărilor, sub semnul oralității tradiționale, și numai din când în când al racursiului, al „ochiului” cinematografic, vădind amprente ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
restul operei sale, un temperament romantic. Astfel s-ar putea explica și preferința pentru basm, manifestată încă din perioada studiilor la Viena. Un model în această direcție l-a avut în Ioan Slavici. A deprins în oarecare măsură și maniera povestitorului popular, fapt probat în primul rând de importanța acordată acțiunii și, de asemenea, de folosirea unui limbaj limpede. Pentru această orientare spre limba vie și spre o tematică inspirată din viața poporului, scriitorul pledase energic în două dintre conferințele ținute
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat. Câteva personaje destul de consistente, descrierea în culori sentimentale a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor narațiuni insuficient controlate de autor. Simplu povestitor, lipsit de abilități tehnice, M. este incoerent și dezorientat în Învinșii (1941), roman unde își părăsește domeniul predilect și încearcă să reconstituie biografia unui om de altă categorie, trăită în alt mediu social. Pentru că a fost un student strălucit, un
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
său și a ambianței sunt însă vagi. Dezlânat, inconsistent și fără fermitate, ca însăși viața eroului, romanul este o încercare ratată de a propune încă un neadaptat plin de calități. Comentatorii scrisului lui M. l-au așezat în descendența marilor povestitori moldoveni, de la care a moștenit doar tonul molcom, afectuos, exprimarea simplă, necăutată, tentația rememorării (poetizate) a unor realități demne de atenție, toate în contrast cu extravaganțele formale și tematice moderniste. SCRIERI: Mazuru, București, 1935; Hanul „La urieși”, București, 1936; Trosnesc stejarii, București
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
După aceea, urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca lucrul acesta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai pentru acel motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămâne întotdeauna loial față de dinastia domnitoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sunt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și reviste”, la câteva articole omagiale sau comemorative (despre Liviu Rebreanu și B. P. Hasdeu) și la un text foarte critic la adresa lui Mihail Sadoveanu, scriitor pe care C. Varteniuc îl consideră în declin, acuzându-l că nu mai este „simpaticul povestitor al trecutului” și că s-a îndepărtat de „graiul lui Neculce și Creangă”. Rare sunt traducerile: povestirea Più presto! de Giovanni Papini, un poem de Charles Baudelaire și schița Vremuri trăite de Anton Cehov. Alți colaboratori: Ghedeon Coca, Em. Crainicu
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
bărbaților focalizezază atenția tuturor personajelor masculine, rezultatul fiind un portret mozaicat. Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva decât sursa unor continue mistificări. Romanul Lumina din adâncuri (1988) certifică talentul de povestitor al lui G., care construiește secvențe narative prin îmbinarea descrierilor ample cu stilul colocvial, asamblate printr-o temă recurentă în proza sa - legătura strânsă dintre vii și morți. Autorul încheagă o pseudofilosofie întemeiată pe ideea că cei vii sunt prelungiri
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
o imagine superficială și limitată a societății și problematicii românești din epocă. Cartea facerii a fost judecată prin prisma personalității și biografiei autorului, a intențiilor sale declarate, fiindu-i atribuite semnificații pe care analiza textului nu le confirmă. Talentul de povestitor, exprimarea fluentă, o anumită febrilitate a stilului, relativul interes pe care îl prezintă unele personaje și situații asigură o lectură plăcută. Mai puțin reușite sunt descrierile poetice, secvențele de analiză psihologică și alocuțiunile personajelor, prea lungi, nefirești, așa cum lipsite de
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
ele reînvie imagini ale Bucureștilor de odinioară, cu edificiile, cu oamenii și obiceiurile lor pitorești. Figura stranie a Radovancei, apucăturile sinistre ale tiranului Mavrogheni, istoria lui Stoica și a fiului său se deslușesc din negură de vremi. Dinaintea ruinelor Târgoviștei, povestitorul se tulbură dintr-odată, gesticulând cu o ușoară exaltare, de preromantic, oarecum surprinzătoare într-o operă atât de senină și echilibrată. Peste toate aceste priveliști din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Ciuboțelele ogarului, Nuielușa de alun, Izvorul fermecat, Domnița de rouă ș.a.), fie că e vorba de întâmplări rememorate din propria copilărie (Pânzele mamei) sau din primul și al doilea război mondial (Onică, De-a visele...), G. se dovedește un neobosit povestitor, sfătos și fantezist, care a cultivat în scrierile sale frumosul și plasticul, oricare din poveștile sale, „clasice” de-acum, putând fi calificată drept poem în proză. De altfel, către sfârșitul vieții, în 1988, a revenit la preocuparea pentru propria poezie
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
Scriitori, IV, 653-657; Mircea Mihăieș, Formula unu, O, 1990, 4; Ioan Holban, Personajul ca hermeneut, CRC, 1990, 5; Dan C. Mihăilescu, Contul Groșan, T, 1990, 3; Papahagi, Cumpănă, 358-361; Ovidiu Pecican, Foiletoanele neatârnării, ST, 1992, 10; Monica Spiridon, Trece caravana povestitorului, RL, 1993, 17; Țeposu, Istoria, 23-24; Lovinescu, Unde scurte, IV, 198-202; Petraș, Lit. rom., 157-159; Borbély, Xenograme, 84-87; Dicț. scriit. rom., II, 461-463; Cărtărescu, Postmodernismul, 427-429, 431-433; Anca Noje, O retrospectivă Ioan Groșan, ST, 2000, 5-6; Dimisianu, Lumea, 428-435; Nicoleta
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Culegând peste o mie de proverbe și zicători, H. este preocupat totodată de basmul și povestitul popular contemporan, despre care scrie câteva studii și articole. Alcătuiește patru culegeri de basme populare din tezaurul pe care l-au deținut doi remarcabili povestitori: Mihai Purdi din Odaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighiaz (Kétegyháza). Culegerea Poveștile lui Mihai Purdi (1977) reprezintă doar o parte din repertoriul povestitorului (13 texte), întreaga sa epică apărând în traducere maghiară în Világ Szépe és Világ Gyönyörüje [Frumoasa Lumii
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
și articole. Alcătuiește patru culegeri de basme populare din tezaurul pe care l-au deținut doi remarcabili povestitori: Mihai Purdi din Odaca-Pustă și Teodor Șimonca din Chitighiaz (Kétegyháza). Culegerea Poveștile lui Mihai Purdi (1977) reprezintă doar o parte din repertoriul povestitorului (13 texte), întreaga sa epică apărând în traducere maghiară în Világ Szépe és Világ Gyönyörüje [Frumoasa Lumii și Mândra Lumii] (1982). Volumul cuprinde 27 de povești și snoave pe care H. le-a cules într-un mod inedit: la îndemnul
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
texte), întreaga sa epică apărând în traducere maghiară în Világ Szépe és Világ Gyönyörüje [Frumoasa Lumii și Mândra Lumii] (1982). Volumul cuprinde 27 de povești și snoave pe care H. le-a cules într-un mod inedit: la îndemnul lui, povestitorul Mihai Purdi le-a așternut pe hârtie, deoarece nu reușise să se familiarizeze cu prezența și utilizarea magnetofonului. În comparație cu basmele populare românești din zonele vestice ale României, repertoriul acestuia prezintă particularități semnificative, diferențiindu-se atât tipologic, cât și în privința structurii
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
volume. Primul, Florian. Poveștile lui Teodor Șimonca - Simonca Tivadar meséi (1981), conține opt povești în originalul lor românesc și în traducere maghiară, iar al doilea, Împăratu roșu și împăratu alb. Poveștile lui Teodor Șimonca (1982), include 17 texte din repertoriul povestitorului, ale cărui povești - după cum le caracterizează Agnes Kovács, cea care adnotează ambele volume - nu au variante apropiate nici în tezaurul de basme populare românești, nici în cel maghiar, fiind reprezentative pentru un strat arhaic al basmului fantastic. Folcloristul are o
HOŢOPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287458_a_288787]
-
precădere școlarilor fie în sensul tradițional educativ („balada eroică” Horea, 1974), fie oferindu-le un model al formării și maturizării în vârtejul evenimentelor istorice (romanul Sfârșitul vacanței, 1960), totul realizat cu un spirit larg-imaginativ și cu un cert talent de povestitor modern, precipitat și esențial. Dar destul de repede interesul său atât ca scriitor, cât și ca teoretician și istoric literar s-a deplasat spre literatura științifico-fantastică. Unele dintre povestirile sale SF s-au bucurat chiar de aprecieri internaționale - precum Emisiune nocturnă
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]