4,842 matches
-
oferă senzația nedorită de ieșire din cadru, de alunecare în gol. Într-o pagină, fotografiile oferă un suport autenticist textului, dar și o vizuală alternanță. Iată de ce ar fi bine ca dimensiunea pozelor să nu fie identică. În unele cazuri, poziționarea incorectă a fotografiei poate crea confuzii și echivoc. Prin chenare, colonaj și alte tertipuri tipografice, se pot evita asemenea derapaje. Fotografiile trebuie să creeze un punct de fugă a imaginii paginii în ansamblul ei. Punerea la întâmplare a ilustrației e
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anunță că ceva nu e în regulă cu noi. În fața schimbării, trebuie să devenim maiă schimbători. Conștientizarea unei stări de fapt este începutul unui nou mod de a gândi și de a acționa. Încercăm, așadar, să aducem câteva argumente în favoarea poziționării corecte în fața acestor realități și pledăm pentru înnoirea instrumentelor noastre psihopedagogice. Îi rugăm și pe alții să pună umărul la ceea ce noi doar am început. Să ne urăm inteligență, spirit vizionar și succes! Autorul Iași, la 24 ianuarie 2006 Capitolul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
temporale sau spațiale. Organizarea virtuală a unui ansamblu existențial comportă o serie de caracteristici ce trebuie avute în vedere: potențialitatea de a intra în legătură sau în „sinergie” informațională cu un număr mare de parteneri, fiecare aducând cu sine percepții, poziționări și capitaluri informaționale noi; posibilitatea manevrării temporalității, prin compatibilizarea acesteia cu repere personale și cu constrângeri individuale. Cu această ocazie, timpul nu mai rămâne doar o realitate inexorabilă, strict obiectivă, ci devine o dimensiune relativ fluidă, manevrabilă subiectiv; valorizarea responsabilă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
rețele etc. (prin tutorial electronic, comunități virtuale de învățare, forumuri etc.); inovația de ordin structural și instituțional, prin punerea în act a unor parteneriate, rețele sau consorții specializate în NTIC (ateliere multimedia, baze de competențe); abordarea strategică și managerială vizând poziționarea pe noi sectoare ale „pieței” de formare la nivel mondial, global. Societatea cunoașterii obligă la o mai evidentă conectivitate între indivizi și comunități. Cum realitatea cunoașterii este dinamică, în aceeași măsură trebuie să fie și realizarea contactelor. Capacitatea de a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
părinții. Aceștia trebuie să învețe și ei de la cei tineri, nu doar să-i învețe unilateral pe copiii lor. Noua generație presupune un nou tip de abordare, în consens cu noua cultură ce îi animă. Se impune deci o nouă poziționare față de cei tineri și de preocupările lor. E nevoie să se dezvolte o pedagogie a accesării culturii digitale, care să fie acaparată de adulții ce se preocupă de educația copiiloră Sau copiii să-i învețe pe părinți cum să acapareze
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a dispărut cartea sau ziarul!). Scriitura nu a distrus oralitatea, după cum telefonul nu a făcut dispărută scrisoarea. Fiecare tehnologie dilată și nuanțează ecosistemul social, relațional, formativ. Nimic nu se pierde, ci totul se filtrează, se reașează, chiar dacă în proporții și poziționări diferite. De pildă, transpuse în educație, NTIC conduc la regândirea unor statute și roluri, obligă la spargerea vechiului binom al învățării (profesor-elev), făcând loc unei alterități tehnice (computerul), dar și altor actori perișcolari, cu funcții bine precizate (tutori, consilieri, administratori
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o altă „față” a conținuturilor, o redefinire și o recompunere a elementelor de ordin tehnic ce prezidează activitatea de încorporare a unor valori. Pe de altă parte, noul dispozitiv formativ îl predispune pe educat (dar și pe educator) la o poziționare aparte față de situația de învățare (prin grad de responsabilitate, autonomie decizională și acțională, autocontrol și evaluare de sine etc.). Sesizăm, astfel, chiar o interpenetrare și inversare a rolurilor, o asumare secvențială a unor statute mai puțin obișnuite, o libertate de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mecanizare) a învățării ridică o serie de interogații. La un moment dat, abuzul de tehnologie poate bloca sau anihila creativitatea necesară în activitatea de procesare a informației primită din exterior. Calitatea procesării va fi dată și de dimensiunile euristice ale poziționării față de informație, ce este limitată de cadrajul tehnic activat la un moment dat. Tehnologismul, în educație, ca și în viață, induce șablonizarea, algoritmizarea, uniformizarea. Tehnologia este și un facilitator, dar și un obstacol în fața cunoașterii și aflării adevărului. Se pot
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
decelează printr-o prelucrare minuțioasă a temei, asigurându-se coerența internă a acestora. Totodată, e nevoie și de o deschidere de principiu către alte cuante informaționale, alcătuind un ansamblu, care le rândul său trebuie să fie dinamic, generator de noi poziționări și resemnificări. Acroșajul conținutului se face fie prin intermediul cuantelor elementare, fie prin articulații mai mult sau mai puțin complexe, gradul de întrepătrundere sau complexitate fiind stabilit de cel ce dorește să se formeze. Rămâne ca interogație până la ce nivel merge
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
perete, sau dacă două linii sunt paralele. O parte din aceste patternuri reținute, identificate sunt genetic înăscute și definite, cum ar fi verticalitatea, ce pentru unii reprezintă o greutate în procesul de recunoaștere, cum este în cazul recunoașterii mișcărilor de poziționare în apărare a unei echipe de fotbal. Studii importante făcute pe jucătorii șah au demonstrat cât de importantă este învățarea detectării patternurilor (deGroot, 1965; Chase&Simon, 1973). Cu maeștrii de șah și cu jucătorii medii în ceea ce privește abilitatea de a juca
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
valide, de testare a ipotezelor și de relevare a unor „adevăruri științifice” este cercetarea experimentală. Epistemologia și metodologia moderne manifestă o încredere totală în rațiune și raționalitate, având criterii și convenții clare pe baza cărora poate fi evaluată cunoașterea. Această poziționare a fost preluată în cea mai mare parte și de către științele despre om și societate. Ambițiile fundaționaliste au afectat și științele socioumane, care le-au pus în slujba căutării legilor și principiilor universale, a criteriilor de științificitate. Edificiul teoretic și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pe datele obținute în urma observațiilor făcute asupra realității concrete. Un criteriu important în acceptarea unor noi cunoștințe este cel al reprezentativității statistice. Datorită provocărilor cărora a trebuit să le facă față în anii ’60-’70, construcția epistemologică a încercat o poziționare mai modestă: „în loc să încerce să «dovedească» teoriile, a impus ipotezelor ca, prin formularea lor, să permită falsificarea”. Ideea de progres rămâne însă călăuzitoare; cumularea rezultatelor cercetării ar trebui să conducă la „teorii din ce în ce mai bine testabile” (cf. Popper, 1959, în Rosenau
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
instala o cifoză localizată, la bărbați - cervico-dorsală, iar la femei - dorso-lombară. După Robănescu (2001), kinetoterapia are o largă aplicare, urmărind: a) corectarea atitudinii sau diminuarea diformității (dacă este posibil). Aceasta cuprinde: conștientizarea defectului, deprinderea unei atitudini corecte, plecându-se de la poziționări simple (decubit ventral, așezat, pentru a ajunge în ortostatism). În același context este vizată și reeducarea posturală, ceea ce presupune și ameliorarea reacțiilor posturale, (re)educarea reacțiilor de echilibru, întărirea reacțiilor de redresare; b) asuplizarea coloanei vertebrale dorsale; c) creșterea amplitudinii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
elimină efectul nedorit al greutății corporale; permite ca la nivelul regiunii lombare să se execute mișcări cu amplitudine mai mare; mișcările cu caracter corectiv pot fi direcționate, la un nivel strict localizat al coloanei vertebrale. Sunt descrise două tipuri de poziționări ale trunchiului: poziții lordozante, în care trunchiul este într-o accentuare a lordozei lombare și extensie a celei dorsale; poziții cifozante în care trunchiul este menținut într-o cifozare dorsolombară. Metoda prezintă cinci poziții de bază: pornind de la cvadrupedie, vom
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mâinii; c) cu mâna în flexie, se execută supinația și abducția policelui; d) extensia mâinii și a degetelor, abducția policelui; e) abducția brațului, extensia și supinația mâinii, poziție în care se execută mișcări de rotație și scuturări ale brațului; f)poziționarea brațului în abducție și cu menținerea mâinii în extensie; din această poziție, terapeutul execută mișcări de rotație și ușoare scuturări ale brațului; g) în condițiile în care mușchiul nu se relaxează, se continuă acțiunea prin următoarele mișcări: brațul este dus
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
obținerii iradierii schemei de mișcare dintr-o parte a corpului în alta. A patra particularitate o constituie utilizarea bateriei de tehnici de facilitare ce ajută la dezvoltarea mișcării sau a posturii. Aceste tehnici sunt foarte variate: contact manual, întindere musculară, poziționarea, presiunea, rezistența la mișcare etc. MOBILITATE (< fr. mobilité, cf. lat. mobilitas, -atis) - Capacitatea de a fi mobil; vizează trei aspecte: psihic, articular (medical) și social. După Kiss (2007), prin acest termen se înțelege posibilitatea de a iniția o mișcare și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se acordă implicării pe planul conștientizării de către bolnav a acțiunilor (chiar dacă sunt pasive) pe care el le execută. Un alt aspect important se referă la pregătirea grupelor musculare și a articulației ce urmează a fi mobilizată pasiv, prin relaxarea și poziționarea corectă a mușchilor și articulațiilor. Toate acțiunile selecționate și ordonate trebuie să fie subordonate scopului pentru care este organizat procesul de recuperare. Mobilizarea autopasivă este realizată de însuși subiectul în cauză, prin intermediul segmentului valid; la fel și mobilizarea activă realizată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aprecierea regulilor activităților musculare (se pornește de la poziția corespunzătoare pentru activitatea musculară, se alege forma de contracție în raport cu scopul urmărit, se apreciază rezistența ce trebuie opusă în funcție de capacitatea maximă a mușchiului, de durata de lucru și de timpul de odihnă), poziționarea pacientului trebuie să fie în funcție de acea parte a corpului ce urmează a fi mobilizată. Se acordă atenție prizei, amplitudinii mișcărilor și capacității de adaptare la efort; se are în vedere ca în fiecare moment al mobilizării pacientul să informeze terapeutul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prematuri. Secțiile cuprind unități de terapie intensivă, în care prematurii sunt păstrați până ajung la o greutate apropiată de greutatea medie a nou-născuților la termen și până la eliminarea tulburărilor perinatale. În acest context, kinetoterapia are un rol deosebit în asigurarea poziționării, motricității generale și a adaptării aparatului respirator. NEURASTENIE (< fr. neurasthénie, cf. gr. neuron - nerv, astheneia - slăbiciune) - Boală caracterizată prin tulburări ale sistemului nervos manifestată prin oboseală fizică, favorizată de surmenaj și însoțită de tulburări psihice (tristețe, insomnie, teamă, indecizie), tulburări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care se succed conform unei anumite cronologii dependente de maturația sistemului nervos central și neuromuscular. După T. Sbenghe (1987), în activitatea de recuperare sunt utilizate: postúrile antalgice sau sedative, postúrile corective și postúrile de facilitare. Postúrile antalgice sau sedative sunt poziționări pasive adoptate de către pacient în mod spontan, pentru a suprima durerea. Durata de menținere a postúrii antalgice este de la câteva ore până la câteva zile. Postúrile corective sunt utilizate pentru a redobândi mobilitatea pierdută, fiind indicate în redori ale părților moi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi aparatul gipsat, materialele sintetice sau metalele ușoare, corsetele, atelele, ortezele. Aceste imobilizări sunt pentru consolidarea fracturilor, luxațiilor, entorselor și, în mod excepțional, pentru corectarea devierilor osoase din perioada de creștere și dezvoltare a copiilor și adolescenților. Postúrile de facilitare - poziționarea corpului se constituie într-un procedeu cu mare valoare terapeutică, în scopul facilitării procesului fiziologic dereglat de boală, cum ar fi în cazul afecțiunilor aparatului respirator, al afecțiunilor neurologice și al afecțiunilor cardiovasculare. Acțiunile de posturare sunt eficiente numai dacă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la 90° C; în genunchi (corpul este pe verticală, iar sprijinul pe sol se face pe genunchi și vârful picioarelor); decubit (culcat), ce poate fi dorsal lateral sau ventral (facial); atârnat (corpul este menținut de către brațe, fără a atinge solul). POZIȚIONARE (de la poziție < fr. position, lat. positio, -onis, germ. Position) - Acțiunea prin care kinetoterapeutul asigură pacientului un aliniament corespunzător al corpului și segmentelor, pentru a reuși să-și îndeplinească planul terapeutic propus. În unele situații, pacientul nu poate adopta o poziție
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Acțiunea prin care kinetoterapeutul asigură pacientului un aliniament corespunzător al corpului și segmentelor, pentru a reuși să-și îndeplinească planul terapeutic propus. În unele situații, pacientul nu poate adopta o poziție adecvată, ceea ce-l determină pe kinetoterapeut să acționeze pentru poziționarea corpului și segmentelor sale, în funcție de structura motrică planificată. În procesul de recuperare, poziționarea asigură: mobilizarea corectă a segmentelor afectate, combaterea pozițiilor vicioase și formarea reprezentării corecte despre mișcare. După Albu, Albu, Petcu (2001), poziționarea include în sfera sa componente care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pentru a reuși să-și îndeplinească planul terapeutic propus. În unele situații, pacientul nu poate adopta o poziție adecvată, ceea ce-l determină pe kinetoterapeut să acționeze pentru poziționarea corpului și segmentelor sale, în funcție de structura motrică planificată. În procesul de recuperare, poziționarea asigură: mobilizarea corectă a segmentelor afectate, combaterea pozițiilor vicioase și formarea reprezentării corecte despre mișcare. După Albu, Albu, Petcu (2001), poziționarea include în sfera sa componente care vin să concretizeze modalitățile prin care corpul și segmentele pot fi situate în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
determină pe kinetoterapeut să acționeze pentru poziționarea corpului și segmentelor sale, în funcție de structura motrică planificată. În procesul de recuperare, poziționarea asigură: mobilizarea corectă a segmentelor afectate, combaterea pozițiilor vicioase și formarea reprezentării corecte despre mișcare. După Albu, Albu, Petcu (2001), poziționarea include în sfera sa componente care vin să concretizeze modalitățile prin care corpul și segmentele pot fi situate în spațiu, direcționând astfel influențele și amplificând efectele. Analiza modului în care poate fi orientat corpul în ansamblu conduce la concluzia că
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]