1,526 matches
-
la fel de bine că ceva nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și bretelelor înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine, apoi rare, apoi iarăși ciorchine și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o parte și de alta femei și bărbați veseli, baruri, săli cu jocuri de noroc, cinematografe, loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la care s-ar fi oprit oricând oricât, însă acum incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiuvetă într-o nișă acoperită cu o perdea, un spațiu cât să încapă un duș în spatele altei uși. Pretutindeni erau răspândite păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam. Și-a dat jos paltonul, și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur. Îl ura, dar îi era necesar. Era convins că la fel simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ornamentale de prost gust. Printre cîinii și pisicile din ghips, presse-papier-uri și vaze din majolică, se afla și obiectul lui preferat: un bol vechi, strălucitor, extrem de frumos, cu un model cu șerpi și fructe. În el, domnul Leonard ținea nuci prăfuite, iar deasupra era un spărgător metalic de nuci. Duncan nu se apropia niciodată de bol fără să simtă pînă În fibra oaselor, parcă, micul șoc inevitabil care s-ar produce dacă o persoană neglijentă ar ridica spărgătorul de nuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou, vocea aceea josnică se făcu auzită, arătîndu-i că iat-o cum stă și scormonește printre tot felul de locuri prăfuite ca o imbecilă, cînd În tot acest timp Julia era cu Ursula Waring sau cu altă femeie, rîzÎnd numai gîndindu-se la ea... Fu nevoită să Împingă vocea Înapoi. Ca și cum ai presa arcul unui hopa-mitică care rînjește. Dar ea refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl evocase, o făcu pe Helen să simtă mulțumirea unui copil. Își zise Pentru Dumnezeu! Semeni cu o fostă premiantă În fața șefului clasei! Trebuia să se miște Într-un fel pentru a-și ascunde sentimentele, să se uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
de o trișoare leneșă de la un supermarket. Cum de știu toate astea? Știu pentru că Îmi amintesc Încă privirea pe care propria mea mamă a schimbat-o cu doamna Frieda Davies În 1974 când un băiețel Îmbrăcat cu un hanorac verde prăfuit s-a apropiat de altar, la Festivalul Recoltei, purtând două cutii de compot de piersici Într-o cutie de pantofi. Privirea a fost memorabilă. Spunea cam așa: ce fel de șleampătă amărâtă a dat fuga până la magazinul din colț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dus să locuiască cu familia Hollinger. Știu că erau bine intenționați, dar... — A fost o tragedie Îngrozitoare. David Hennessy m-a dus cu mașina la conac acum cîteva zile. — Am auzit, spuse Marion și aruncă o privire la pantofii mei prăfuiți. Mă tem că David face pe ghidul turistic. Nu se poate abține să nu se bage În toate cele. Cred că Îi plac chestiile macabre. — A fost o tragedie. (Ochii lui Blanche erau sigilați În interiorul fîntînilor Întunecate ale ochelarilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unui costum pe care Frank se hotărîse să-l arunce. Am pornit la vînătoare prin sertare și suporturi de cravate, incapabil să mă hotărăsc. Frank cel real și atît de greu descriptibilpărea să fi renunțat la apartament cu trecutul său prăfuit cu tot. În ultima clipă, am aruncat În valiză niște pantaloni și un bloc de hîrtie de scris - ultimul fiind sugestia lui señor Danvila, În speranța sterilă de a-l convinge pe Frank să-și retragă declarația de vinovăție. Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îndoi degetul În direcția lui Gardner.) Sonny, o tavă cu băuturi... Mi-a adresat o privire inocentă cînd m-am așezat lîngă ea, inventariindu-mi pe rînd părul În curs de rărire, apoi vînătăile de pe gît și, În final, tocurile prăfuite ale pantofilor din piele netăbăcită. — Doamnă Shand, drăguț din partea dumneavoastră să acceptați Întîlnirea. Mă Îngrijorează ideea că prietenii lui Frank din Estrella de Mar i-au cam Închis ușa-n nas. Deja sînt trei săptămîni de cînd tot caut vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încercînd să-și reîmprospăteze amintirile despre tînăra moartă.) Să zicem că Într-un fel foarte personal... — Știai că era gravidă? — Sigur că da. Era copilul tău? Crawford se plimbă prin cameră și apăsă cu degetul oglinda, lăsîndu-și amprenta pe suprafața prăfuită. — Poate o s-o vadă data viitoare cînd se uită de-acolo... Charles, de-abia dacă putea fi numit copil. N-avea creier sau sistem nervos, n-avea personalitate. Nimic mai mult decît un pachet de țesut genetic. Nu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea. Scoarța ca o piele de elefant prăfuită a trunchiurilor de palmieri strălucea ici și colo reflectînd lumina dinspre apa piscinelor, dar nu se auzea niciun sunet de copil jucîndu-se, nimic care să perturbe liniștea aproape perfectă. — Ce de piscine, am remarcat. Și nu-i nimeni să Înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
O singură mașină era parcată la intrare, dar În clădire nu părea să fie țipenie de om. Am coborît amîndoi din Porsche și am luat-o pe lîngă piscina goală, uitîndu-ne la pardoseala Înclinată care-și prăjea la soare dalele prăfuite. O colecție de ace de păr și pahare de vin se adunase În jurul gurilor de scurgere, parcă așteptînd nerăbdătoare apariția șuvoiului de apă. Crawford se așeză comod pe un scaun de la barul În aer liber, privindu-mă cum testam elasticitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale de piatră care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
erotic, felul lipsit de sfială În care se folosea de sexul ei, părea să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul lui greoi, iscat parte din mîinie, parte din admirație și plăcere voluptuoasă. — Laurie..., murmură el. Ea e vedeta ta, Charles. — Ești sigur? E-n stare să joace? — Sper că nu. Ne trebuie un gen aparte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am presupus că o să te ducă Înapoi la casa Hollinger. Noroc c-ai găsit cheile și te-ai apucat să le testezi pe toate mașinile. Dar la mașina lui Frank nu le-am Încercat, am spus, lovind cu palma acoperișul prăfuit al Jaguarului. Am considerat de la sine Înțeles că era singura mașină la care n-aveam nevoie să le testez. În tot acest timp, Frank pledase vinovat, Hollingerii erau morți, iar voi ceilalți erați Închiși În micul imperiu dement al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în puținele dăți când se nimerea să ia masa împreună, de cele mai multe ori duminica la prânz, lui Bobo îi plăcea să facă el pregătirile. Nu știuse să gătească, dar găsise în dulapul de lângă aragaz o carte de bucate veche și prăfuită, cu copertele rupte, cu paginile dezlipite și unsuroase, pe care o citise într-o zi de la un capăt la altul, ca pe un roman. De atunci, nu o mai deschisese. îi rămăseseră înfipte în minte amănuntele care îl interesau. De
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de altădată? Nu mai ținea bine minte cum arăta în adolescență. Insistase ca mama ei să ia toate albumele cu fotografii de familie, la mutare. Oricum, se făcuse totul zob, ce rost avea să păstreze niște cioburi într-o vitrină prăfuită și fără valoare? se întrebase Clara, care nu păstrase nici măcar o fotografie pentru ea. Ba, mai mult, își declarase pierdut buletinul de identitate, pe care de fapt îl rupsese în bucăți, tocmai pentru a nu-și mai zări chipul de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de una singură, ziua de naștere. Iar eu, după ce făcusem o baie, am Încercat s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu etichetele răzuite și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar oarecum viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia mereu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La terasa restaurantului de pe colț, lumea petrece în compania unui pahar cu vin. O femeie în costum popular cântă de veselie în fața unui taraf: "...Ionel Ionelule, nu mai bea băiatule, Ionel Ionelule, fiindcă te râd fetele...". Din mașina veche și prăfuită, parcată la mică distanță de bordelul "La iapa veselă", lângă trotuarul celălalt al străzii, Marius supraveghează tăcut numeroasele taxiuri ce opresc în fața intrării. Clădirea, veche și neatrăgătoare, este înconjurată de un gard înalt din scânduri verzi ce ascund curtea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]