2,533 matches
-
mai fusesem de multă vreme. "Bolta verde" unde am poposit părea un local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu știu de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele erau înțesate de ceferiști, lucrători, băieți de prăvălie. Charlot însă nu ținea seama de asta. La el decorul n-avea nici o însemnătate, principalul era băutura. Am ochit o masă, care ne convenea. Din păcate, alții mai iuți de picior ne-o luară înainte. Chelnerul ne ghici gândul. ― Da
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pitoresc și foarte variat, deopotrivă tânăr artistic (Școala de Arte Frumoase și Meserii) și bătrân negustorește, cu tot soiul de localuri de plăcere (de la cafenele și birturi până la crâșme și bordeluri de toată mâna), cu locuințele CFR-iștilor, puzderie de prăvălii ș.a.m.d. Un loc de care se leagă, într-un fel sau altul, numele lui Brâncuși, Nicolae Filimon, Maria Tănase, Constantin și Dinu C. Giurescu, Cristian Vasile, Jean Mos copol, Nicolae Iorga, Anghel Saligny, Eminescu și Veronica Micle, Gorge
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar asta o făcea, desigur, în ucrainiană. După ce m-am prezentat la director, primul lucru pe care trebuia să-l am era un caiet pentru planuri. Și asta însemna, mai întâi, cumpărătură. În fața școlii, în colțul dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dinspre sud-est era o prăvălie unde vindeau toți membrii familiei, adică mama, tata sau fata. Te servea cel care se întâmpla să fie în magazin, imediat după ce clopoțelul era mișcat la deschiderea ușii. Prima dată fusesem trimis de colegi la prăvălie ca să-mi iau caietul cu pricina, motiv de distracție pentru ei, aceștia cunoscând totala neștiință a limbii române de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se află umăr la umăr în politețea ospitalității. Totuși micul secret al întâmplării era legat mai ales de faptul că noul domn învățător, flăcău, era un motiv bun pentru familia Galiurov care, în afara casei, prăvăliei și pământului, avea în primul rând o fată de măritat. Dar eu, învățător necalificat, la 20 de ani nu puteam și nici nu aveam gând la așa ceva. Plus că la recrutare comisia medicală mă amânase pentru debilitate fizică generală și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după terminarea cântecului, răspundea un alt cor din altă parte a comunei și apoi altul. Nu înțelegeam ce cântă dar armonia vocilor era minunată. Nu mai știu dacă era sau nu cârciumă în sat dar era un grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
domnișoarei Harcinco, aveam doar prieteni demni de tot respectul. Munceam, învățau copiii carte, învățam și eu să mă apropii de ei iar în familia Volcov eram ca la niște rude câștigate. Mâncarea mi-o preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
convinsă că în seara asta ai să naști. Imposibil. Mai e până la 10 martie. Iar în seara asta trebuie să mergem la o petrecere. Mda. Petrecere, petrecere, dar de botez. Și de botez a fost. M-au trimis alături la prăvălia lui Remizov de-am cumpărat câteva sticle de rachiu tare, pentru dezinfecție, fiindcă spirt nu se găsea. Chinurile facerii au durat până spre dimineață când baba, care nu știa românește a spus:"O! u vas malicic est", adică, aveți un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia sau altuia de a ieși afară. De multe ori eram vizitați de medicul de circumscripție, Sebastian Ionescu, mereu atent și grijuliu cu cei mici. Între
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii grei pe caldarâmul umed, văzându-i cum trec gravi printre prăvăliile lor pline cu scrumbii aurii și bijuterii de culoarea frunzelor uscate, îi credeți, poate, aici, în seara asta? Sunteți oare și dumneavoastră ca toți ceilalți: îi luați pe oamenii aceștia de treabă drept un trib de sindici și de negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în oraș, umedă deasupra Senei. Se lăsa noaptea, cerul era încă luminat la apus, dar începea să se întunece, felinarele aveau o strălucire palidă. Urcam încet pe chei, pe malul stâng al Senei, către Podul Artelor. Fluviul licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ales greci.”.( Sic!) Potrivit “Annuaire general oficial de Roumaine”din 1882, p.571,în orașul Oltenița existau la acea dată 885 familii din care: 550 românești, 250 grecești, 25 austriece, 35 israelite, 50 bulgare În ce priveste amplasarea atelierelor și prăvăliilor oamenilor de afaceri evrei acestea s-au concentrat pe strada Concordiei, ce-și va schimba numele în Carol I (din 1893) și pe strada Traian, ce vor deveni centrul comercial al orașului Oltenița, (în localuri proprii sau închiriate). În jurul acestora
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
I (din 1893) și pe strada Traian, ce vor deveni centrul comercial al orașului Oltenița, (în localuri proprii sau închiriate). În jurul acestora se mișcă “...o sumedenie de oameni,fie prin munca lor că muncitori, misiți, voiajori, contabili, casierițe, băieți de prăvălie unde-și fac stagiul de învățătură că într-o adevărată școală, si care apoi ieșind succesiv în lume își creează și ei băcanii încurajate prin credit oferit...” de foștii patroni evrei. De aici rezultă importantă activității comercianților și meseriașilor evrei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
ține deasupra cheliei grase pălăria șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că teau prădat hoții. Termin cu dragoste aceste rânduri și rog răspuns și adresa bine și frumos scrisă. Al tău frate care te iubește.” Bun băiat era și Minu Burăh care se însurase la patruzeci de ani, când avea deja prăvălia lui. Deși burtos, chel și cu nasul curgându-i în gură, la nunta sa Minu a fost cel mai firitisit mire. Bătrânul rabin ședea ghebos, cu amândouă mâinile în buzunare, și se uita cu priviri sfredelitoare pe sub sprâncene. Zisese : - Să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care nu fuseseră spălate, probabil, niciodată. Cineva care venea să cumpere chibrituri, sare, gaz, zahăr sau o sticlă de lampă, căci cârciuma funcționa și ca prăvălie "universală", trebuia să se strecoare cu greutate printre ei, ferindu-se de cei mai chercheliți sau mai gălăgioși. Mintea mea de copil n-avea cum să priceapă că bărbații din Lisa găseau în alcool o compensație pentru munca lor dură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce i se păru din cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ia pe prima stradă la stînga, pînă ajungea, după două intersecții, la Parcul Central. Apoi să meargă tot Înainte pînă dădea de una din scările care coborau spre Bulevardul 28 Iulie, principala arteră din Chosica de Jos, largă, plină de prăvălii, magazine și bodegi. Luînd-o pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că o asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe orice străin care a stat la Lima și Începeau să se vadă clădirile acelea pătrate, cu o decorație murală Întotdeauna Îngrozitoare, cu afișele clasice DE ÎNCHIRIAT sau APARTAMENTE DE VÎNZARE; clădiri de tipul ne-mutăm-din-Chorrillos-din-vechea-căsoaie-de-chirpici-În-Lince; clădiri mai puțin impunătoare, cu prăvălie, bar sau restaurant la parter, iar la etaj cu camere de Închiriat sau cel puțin așa lăsau impresia; case bătrînești și cîte o pensiune adaptată pentru fotbalistul argentinian care a semnat de curînd un contract, cam buhăit acum, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
animal migrator măreț anunțându-și intrarea în port. Iubea viața pe care o ducea aici. O aniversare mică și fericită. Măcar atâta mai putea face. Ghidul îi dusese cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar locul ăsta îi era cunoscut. Doar locul ăsta era suficient de deschis și de gol ca să te pierzi în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi spunea celuilalt cu glas scăzut și serios: — Măiculiță! zise el. Fata aia! Ai văzut-o? Ascultă-mă pe mine, aproape că s-a prăbușit peste ea! Ascultă ce-ți spun!... A leșinat!... A trebuit s-o ducă Într-o prăvălie!... Mama-mia! zise el. După o clipă, adăugă pe un ton liniștit și confidențial: — Știi... ăsta-i al patrulea pe șantierul ăsta... nu știai? Apoi am văzut lîngă mine un bărbat cu o față mîndră, mobilă și expresivă, cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]