4,908 matches
-
și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori să se stingă ori să fie stins!... Prin urmare, nădăjduiesc că vom ști pe mai departe, să ne cinstim înaintașii așa cum se cuvine, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și totuși, suntem încredințați de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune; căci „noi locului
ŞAPTE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349489_a_350818]
-
libertate sufletul cel adevărat al Țării de departe. Cine, în exil, vrea să ia putere și speranță, să treacă pe aici cu evlavie și, ca într-o biserică, să se încline... (10.IV.1962) Vintilă Horia (Madrid) *** Am cunoscut și prețuit de la început această ctitorie românească, dar găsind-o acum, după o lipsă de ani de zile, atât de frumos așezată și organizată în mod atât de remarcabil, îndrăznesc să spun că nu există o înfăptuire de care exilații români să
PENTRU SALVAREA INSTITUTULUI ŞI BIBLIOTECII ROMÂNE DIN FREIBURG de ION DUMITRU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349599_a_350928]
-
o dimineață a anului 1939, luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au rostogolit anii războiului și ai secetei (ce a urmat), am învățat să prețuiesc pâinea, pentru că atât eu cât și sora mea, consideram o sărbătoare ziua, când se împărțea o franzelă. Singura bucurie erau cărțile împrumutate de la biblioteca de cartier, ce se afla în colțul străzii. Aveam cea mai încărcată fișă de cititor. Cred
DIALOGUL CU ASCULTATORUL E PROVOCATOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349616_a_350945]
-
și am plecat. Repet ceea ce am mai spus cu ocazia unui alt interviu : nici nu se putea edita înainte de 1989 ceea ce scrisesem în cărțile mele, nu puteam mărturisi gândurile și întâmplările în acea perioadă a comunismului; sinceritatea nu putea fi prețuită, ci speculată și pedepsită, tristețea era un păcat. Și oricum, până la acea dată, să poți edita o carte, ori erai un mare talent, ori aveai relații, ori făceai compromisuri. Să nu-mi spună cineva că mai exista o altă cale
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
nu se mai vrea înfrățit cu cerul, nu mai caută fața lui Dumnezeu, nu vrea să asculte de poruncile Lui, nu acceptă ceea ce ni s-a oferit din Israel, din Bethleem... tocmai în țările care ar fi trebuit să-l prețuiască. După ce a cotropit și desfigurat Pământul, el, ’omul modern’, crede că va cuceri Universul, când, de fapt, este prizonierul nimicniciei și vremelniciei și înstrăinării și urii lui. Prăpădul făcut de recentul incendiu de pe Muntele Carmel, ravagiile pe care acum le
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
și descifrează: "Lisa, acum știu că ne-a fost sortit să nu ne întâlnim niciodată. Să trecem mereu și mereu unul pe lângă celălalt, ca și acum am aparține unor lumi paralele. Păcat, mă doare... Cred că te-aș fi putut prețui mai mult decât Julian... Dar, în fine, altceva vroiam să-ți spun, ceva foarte important. Aceste lucruri se întâmplă aievea doar pentru că un experiment...". Fragmentul se oprea aici. Merde... * Trei. A doua zi și-a amintit toate episoadele relației cu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
minuna și lăcrima înduioșată. Adeseori veneau prietenii să ne vadă. “Dragii mei, îi întâmpina el, zău, nu știu prin ce m-am făcut vrednic de dragostea voastră... Cum am putut să n-o văd până acum și să n-o prețuiesc cum se cuvine?” De câte ori slugile intrau la el în cameră, nu înceta să le spună: “Dragii mei, de ce mă slujiți? Sunt eu oare vrednic să mă slujiți? Dacă s-o milostivi Dumnezeu și mi-o îngădui să mai trăiesc, am
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
muncă, e drept. Dar pe măsură ce am crescut, m-am maturizat și am ales călătoria asta muzicală eu însămi, nu pentru că m-ar fi îmboldit altcineva. Pe măsură ce am crescut, vreau să spun, că munca a devenit ceva al meu, ceva ce prețuiesc chiar și atunci când e greu, sau neplăcut, pentru că știu că rezultatele și țelurile muncii acesteia sunt minunate. Dacă vorbim de sacrificiu, ca un schimb de activități, atunci poate că am sacrificat mult. În copilărie, orele de studiu la pian, le-
INTERVIU PIANISTA MAIRA LILIESTEDT de DACINA DAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350282_a_351611]
-
nu mai vedeau cum se așează ea pe om și nu mai vedeau cum se așează ea printre hainele purtate de ceilalți oameni în societate. Mai presus de inteligența unor teoreticieni, ce consta din suma unor adevăruri raționale, acest pustnic prețuia înțelepciunea, adică înțelegerea mai profundă a lumii lui Dumnezeu și trezirea unor conștiințe. - Ne inviți la chilia ta? - l-am întrebat într-un târziu. - Cu plăcere - mi-a răspuns, dar trebuie să plecăm în zori, căci avem multe ore de
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
tu, neamul Daphne n-a lăsat obiecte materiale prea multe, deși a dat mereu odoare și bani către mânăstiri, dar a lăsat altceva celorlalți călugări: convingerea că nu sunt singuri, părăsiți aici în pustie, că nevoința lor este cunoscută și prețuită în afară, că ea le dă celorlalți oameni forța de a rezista încercărilor vitrege, de a-și așeza viața pe niște valori perene. Seara, când stau singur în peșteră, la lumina slabă a unei lumânări și citesc acatistele și pomelnicele
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
ce drum o iau. Părea o potecă pitorească, dar curând am avut parte de incredibile și greu de descris poticniri și trântiri la pământ. Am străbătut apoi bezna unui tunel. Când am zărit în capătul lui lumina, am știut-o prețui și am știut că trebuie să mă îndrept spre ea. Când am ajuns în lumină, am hotărât să dau din ea și altora. Sunt mândru că Dumnezeu mi-a încredințat un asemenea destin și-I mulțumesc pentru toți anii mei
MĂ NUMESC IANOŞ de IOAN KALLO în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349021_a_350350]
-
s-o-năbuș / N-am ochi pe care să-i închid / N-am urechi astupate cu ceară / N-am gânduri pentru pus în lanțuri / N-am libertate de vânzare / N-am iubire de cumpănit în arginți / N-am sentimente de prețuit la tarabă /... Iar cinstea nu mi-o vântur prin bazare!”. Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Ziarist din '59 / Tiberiu Cosovan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 69, Anul I, 10 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
ce poartă auspiciile și numele acestei țări, cu toate fazele și etapele pe care le implică. Corolarul la care ne referim este convingător prin argumente și atrăgător prin stil. Ne-ar deranja, cel puțin pe mine, dacă cei care-l prețuiesc și iubesc pe Dan Puric și-i admiră demersul apologetic, deci opera, l-ar considera vedetă. Nu, acest epitet ori adjectiv l-ar degrada și înjosi, mai cu seamă acum când acest cuvânt este banalizat prin toate căile și mijloacele
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
-n plină vară - Vis ce-a rămas pustiu . ,, Punându-vă inima în palme Sofia Vicoveanca, sunteți și veți rămâne un mare spirit, un artist inconfundabil al muzicii noastre românești , autentică și adevărată, un scriitor cu talent ! Vă admir și vă prețuiesc spiritul plin de lumină, harul și darul ! Referință Bibliografică: Cu inima în palme,, / comentariu / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 811, Anul III, 21 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
hârtie a crudelor întâmplări ale vieții ei, Câți Urucu s-a descătușat de povară ce a purtat-o mult prea multă vreme pe umerii ei și că în sufletul ei rămâne doar picătură de recunoștință față de cei pe care ii prețuiește atât de mult, care într-un fel sau altul au ajuta-o să iasă din mocirla vieții asemeni florii de lotus, să își descopere propriile valori care nu ar însemna nimic fără cunoașterea atâtor altora ale lumii în care trăim
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
puțini anii dumneavoastră de slujire a cântecului. Ați contribuit și la sporirea lui prin creații proprii? O parte din cântecele mele sunt și creații proprii. În ele mi-am pus emoțiile mele, trăirile mele, sufletul meu. Cum și cât vă prețuiesc, în primul rând cei din comunitatea din care v-ați desprins pentru ca să-i purtați toată viața și oriunde dorul? Sunt cetățean de onoare al comunei natale, Olteni, din anul 2006. În familie sunteți soț și părinte, nu de onoare, de
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
Heimlich! Veronel îi căzu în brațe pupându-l pe piept și pe obrajii la fel de transpirați, în timp ce el se ștergea de pupături. Ajuns înăuntru Veronel dărui gazdelor cu gesturile unui sacerdot care oficiază în săptămâna mare, darurile pământului natal, atât de prețuit de toți cei de față. Buna Hilde luă pachetul legat cu sfoară și dispăru! Heimlch se trânti într-un fotoliu și începu să se scobească în nas, o chestie ce părea mult mai importantă decât iarna nucleară. Veronel se așeză
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
bine făcut"(BKD) Anca GOJA: Faceți parte din gruparea de scriitori maramureșeni, care vă iubesc, vă apreciază și, probabil, vă invidiază puțin pentru succesele dvs. Cum ați caracteriza această grupare? Betty KIRCHMAJER-DONCA: Este un sentiment aparte să te simți iubit, prețuit de colegii de breaslă. Invidia este apanajul persoanelor astenice. Posibilitatea de a evada din această stare este punerea în funcțiune maximă a puterii de creație, altfel nu se motivează actul în sine. Succesele mele ar trebui să trezească impulsul spre
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]
-
ar spune? răspunse el cu o altă întrebare, evitând comentariul la declarația de dragoste a fetei. - Nu știu să-ți răspund! Doar mi-e teamă, spuse ea mai calmă. - Îți mulțumesc pentru sentimentele tale. Ți le respect și ți le prețuiesc. Mă simt flatat că la patruzeci de ani am reușit să atrag atenția unei tinere de douăzeci și cinci ani, care să-mi dăruiască aceste sentimente. - Și fecioria!! Nu uita de ea, te rog. Niciodată nu m-am gândit că am lângă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
fel ca și la olimpiadele internaționale, poți pierde dar poți și câștigă iar asta numai dacă participi! România mea parcă nu participă, parcă e hipnotizată, acum își plânge trecutul, acum își plânge viitorul și asta pentru că a(m) uitat să prețuim viața cu bune și rele, am uitat să râdem asemenea tracilor înainte de fiecare război, am uitat datoria noastră în trecerea dintre naștere și moarte. Omul e cea mai prețioasă resursa și este într-o dinamică formare pe tot parcursul vieții
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
fel ca și la olimpiadele internaționale, poți pierde dar poți și câștigă iar asta numai dacă participi! România mea parcă nu participă, parcă e hipnotizata, acum își plânge trecutul, acum își plânge viitorul și asta pentru că a(m) uitat să prețuim viața cu bune și rele, am uitat să râdem asemenea tracilor ... Citește mai mult Istoria Universală este o cronică scrisă cu interpretări și învățăminte despre ascendentă și decadenta popoarelor. Eu, profesorul Iosif Popa, sunt ferm convins că România modernă nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
fel ca și la olimpiadele internaționale, poți pierde dar poți și câștigă iar asta numai dacă participi!România mea parcă nu participă, parcă e hipnotizata, acum își plânge trecutul, acum își plânge viitorul și asta pentru că a(m) uitat să prețuim viața cu bune și rele, am uitat să râdem asemenea tracilor ... IV. IOSIF POPA - TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (1), de Iosif Popa, publicat în Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014. „Lumină adusă prin vorba naște idei nemuritoare” este motto
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
pe Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc - mare personalitate a culturii și spiritualității acestor ținuturi și nu numai, având convingerea și nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Și cum spuneam, la
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
asemănare, pentru că astfel știm din învățătura Bisericii. Dar când te oprești asupra acestor însușiri, calități, daruri, te vezi chip și asemănare. Și atunci iată că noi avem o identitate divină, și prin restaurarea pe care a adus-o Iisus Hristos prețuim cât pretuiește El. Ar trebui ca omul, într-o formă retrospectivă, să se regăsească pe sine și să răspundă la întrebarea care s-a pus: Unde erai atunci când nu erai în tine? Nu este permis să se piardă un timp
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
apreciat și la alți regizori. „Călăuza” fortifică puterea spirituală întru credință, determinându-i pe spectatori să descopere acea scânteie divină a ființei lor, să se bucure de miracolul existenței lor, să vadă viața ca pe o taină, și desigur, să prețuiască darul iubirii dintre oameni, care poate ține piept oricărei teoretizări uscate ale unei lumi fără nicio speranță. Tarkovski scoate în evidență prin „Călăuza” acel „element” specific și etern care trăiește în fiecare dintre noi. El afirmă că datoria lui este
TARKOVSKI ŞI CĂLĂUZA SPRE SACRU de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349385_a_350714]