1,241 matches
-
iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
condiții, adică poate constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
relații spațio-temporale ș.a.); d. Definiție operațională (după metoda de fixare practică, metodologică a obiectului, de exemplu înregistrarea efectelor, măsura, comportare în situație experimentală ș.a.) A fost introdusă de Percy Bridgman. 3. După relația însușirii definitorii cu entitatea definită: a. Definiție predicativă; b. Definiție nepredicativă; 4. După modul de stabilire a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor determinări caracteristice; c. Definiție prin indicarea sistemului de relații din care obiectul face parte ( de exemplu cu ajutorul unui
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ. În gramaticile a diferite limbi și de către diferiți lingviști este definit prin trăsături morfologice specifice și/sau prin funcții mai mult sau mai putin specifice, ori este ignorat ca mod din lipsa unor trăsături morfologice specifice, funcțiile sale fiind îndeplinite
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
se adaugă posesorului. Construcțiile prin care se exprimă posesia, posesorul și obiectul posedat fiind exprimate prin substantive, sunt următoarele: Adjectivul calificativ prezintă particularitatea că nu se acordă în număr atunci când are funcția de atribut, ci numai în funcția de nume predicativ. Numeralul cardinal are în general două forme, de exemplu "három" și "hármas" „trei”. Prima formă se folosește când se numără, ca atribut pe lângă un substantiv sau atunci când substantivul este subînțeles, precum și pentru a desemna o cifră într-un număr. A
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
din propoziție care se dorește a fi scoasă în evidență. Propozițiile coordonate pot fi legate între ele prin juxtapunere sau printr-o conjuncție. Coordonarea poate fi copulativă, adversativă, disjunctivă, consecutivă sau explicativă. În fraza maghiară pot fi următoarele subordonate: subiectivă, predicativă, obiectivă, completive (de loc, de timp, numerică, de stare, de origine, de rezultat, sociativă, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumentală, de atribuire și comparativă), completivă permanentă, subordonate cu conținut semantic special (consecutivă, condițională, concesivă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
genul și cazul. În unele limbi, pronumele personal se poate referi nu numai la nume. De exemplu în franceză, pronumele personal de persoana a III-a singular "le", numit cu valoare neutră, poate înlocui și un adjectiv cu funcție de nume predicativ ("Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est moins en physique" „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”), un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct ("Elle a demandé
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
și conclusive („așa că”, „astfel încât”): Propozițiile coordonate copulative cu nuanță adversativă (separate prin conjuncțiile „iar” sau „și” adversativ) se delimitează de asemenea prin virgulă: Propozițiile coordonate legate prin "și" copulativ ori "sau" nu se despart prin virgulă: Propozițiile subordonate subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
Propozițiile subordonate concesive se despart întotdeauna prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat Propozițiile subordonate condiționale se despart prin virgulă de regentă Propozițiile subordonate opoziționale și cumulative se despart prin virgulă de regentă Propozițiile instrumentale, sociative, de excepție și predicative suplimentare în general nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile incidente se despart prin virgulă de regentă Propozițiile intercalate într-o frază sau într-o propoziție redată în vorbire directă, considerate tot ca incidente, se pun între virgule sau
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
este al prietenului bunicului meu”. După sufixul "é" poate urma o desinență cazuală: "Nincs kocsim, ezért a barátoméval megyek" „N-am mașină, de aceea merg cu a prietenului meu”. Adjectivul poate avea în propoziție funcția de atribut sau de nume predicativ. Ca atribut, locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu se acordă în număr și caz cu acesta: "gyönyörű táj" „peisaj minunat”, "gyönyörű tájak" „peisaje minunate”, "Gyönyörű tájakat láttam" „Am văzut peisaje minunate”. Adjectivul poate avea la rândul său
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
pe bruneta aceea!” Spre deosebire de limba română, numai unele adjective pot fi folosite ca adverbe, și acestea putând fi înlocuite cu adverbul derivat de la ele: "Szakadatlan / Szakadatlanul esik az eső" „Plouă fără încetare”. Adjectivul are plural numai în funcția de nume predicativ, marca pluralului fiind tot "-k": "Szépek ezek a virágok" „Sunt frumoase florile astea”. Adăugarea lui "-k" are loc în următoarele variante: Adjectivele terminate cu consoană formează pluralul ca substantivele cu consoană și se declină ca acestea, dar numai când sunt
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
dori”, "próbál" „a încerca”, "sajnál" „a regreta”, "szándékozik" „a intenționa”, "szeretne" „a dori”, "tud" „a putea, a ști, a se pricepe”. Toate se construiesc cu infinitivul: Tot în categoria verbelor de modalitate intră și adjectivul "szabad" „permis” folosit ca nume predicativ: "Neked is szabad beleszólnod" „Și tu ai voie să-ți spui cuvântul” În limbajul familiar poate primi și unele sufixe specifice verbului: "Szabadjon megjegyeznem, hogy..." „Să-mi fie permis să...” Verbe de aspect sunt "kezd" „a începe” și "akar" „a
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
este un infinitiv, predicatul exprimat prin verbul "lehet" putând fi subînțeles: "Innen látni (lehet) a Balatont" „De aici se poate vedea Balatonul”. În cazul acestui tip de predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă o calificare sau o identificare a subiectulului. Categoriile gramaticale caracteristice verbului sunt exprimate de un verb copulativ, care asigură legătura dintre subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă o calificare sau o identificare a subiectulului. Categoriile gramaticale caracteristice verbului sunt exprimate de un verb copulativ, care asigură legătura dintre subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a rămâne” sau "múlik" „a trece” (referitor la vârstă sau la oră). La indicativ prezent, persoana a treia singular și plural, verbul copulativ "van" (plural "vannak") se omite
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
cazului când predicatul exprimă o calitate, o măsură. În acest caz, verbul copulativ este și cuvântul cel mai puternic accentuat din propoziție: "Géza van olyan jó matematikus, mint Miklós" „Géza este un matematician cel puțin tot atât de bun ca Miklós”. Numele predicativ poate fi exprimat de următoarele părți de vorbire: Ca structură, predicatul poate fi simplu, compus, dublu sau multiplu. Predicat simplu poate fi numai cel verbal, fie că este la o formă temporală simplă sau compusă: Megírtam holnapra a fogalmazást" „Am
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
cel verbal, fie că este la o formă temporală simplă sau compusă: Megírtam holnapra a fogalmazást" „Am scris compunerea pe mâine”, "Nyáron Görögországba fogunk utazni „La vară vom merge în Grecia”. Predicat compus este considerat cel nominal, format din nume predicativ și verb copulativ, chiar dacă acesta din urmă este redus la zero: Szép vagy „Ești frumos(oasă)”, Lehettetek volna kedvesebbek is a vendégekhez" „Ați fi putut să fiți mai amabili cu invitații”, "Ha nem múlt volna el hétéves, most ingyen utazhatna
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de exprimare: Acest complement exprimă starea în care se află persoana sau lucrul denumit de subiect, de obiect sau de altă parte de propoziție în timpul acțiunii, întâmplării sau existenței exprimate de verbul căruia i se subordonează. Corespunde parțial cu elementul predicativ suplimentar din gramaticile limbii române. Mijloace de exprimare: Acest complement exprimă starea, persoana sau lucrul care se află la originea persoanei sau lucrului denumit de subiect. Întrebări: "kiből?" „din cine?”, "miből?" „din ce?”, "kitől?" „de la cine?”, "mitől?" „de la ce?”, "kiről
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
coordonată consecutiv prezintă o acțiune ca fiind urmarea acțiunii din propoziția precedentă. Conjuncțiile sale sunt: Propoziția coordonată astfel poate fi de două feluri: Ca în limba română, fiecărei părți de propoziție îi corespunde o propoziție subordonată. Astfel, există propoziție subiectivă, predicativă, obiectivă, completivă de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
contexte identice și îndeplinea funcții sintactice specifice numelui, fie prin înlocuirea cu infinitivul scurt, pe măsura dezvoltării ponderii verbale. Natura verbală a infinitivului constă în mai multe aspecte: În propozițiile principale monomembre, ("Deșteptarea!", "Răbdare!", "Oprire!"), infinitivul lung este interpretabil ca predicativ, în special pe baza echivalenței cu imperativul Infinitivul scurt se găsește într-o situație similară ("A se agita!"). Altă posibilitate este aceea de a considera construcția infinitivală ca fiind eliptică de predicat: "(Îți comand, ordon" etc.") deșteptarea!", "(Se recomandă) a
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
prezentă la conversație, și prin urmare redau „ha-almah’” ca „această tânără femeie”. Asta se poate referi fie la o membră a familiei regale fie la „profetesa” menționată în Isaia cap. 8. Adjectivul „harah הָרָה” este folosit predicativ. Din perspectiva naratorului, savanții evrei susțin că aceasta se referă la o graviditate trecută, prezentă sau iminent viitoare. Ținând cont de acest lucru, traducerea lui poate fi redată ca fie „adolescenta/această adolescentă este gravidă” sau „adolescenta/această adolescentă va
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]