2,230 matches
-
rătăcea, iar căprița scăpase dincolo de gărduțul ce apăra legumele de oare, dând gata straturile de varză abia învelită, spre toată obida bătrânei. Și-n vreme ce-și ștergea lacrimile c-un colț de basma, prinde curaj, trece drumul și se prelinge încetinel în curtea bisericii... I se spovedește preotului care n-o crede, bănuind c-ar avea năluciri... povățuind-o la rugăciune și mătănii. Nici părintele, nici Lina nu simțiră că vorbele șoptite sunt prinse de dascălul Marcu, om hulpav de
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
să se întâlnească cu soacra lui, care va veni la slujbă împreună cu cei șase copii.La cimitir, Mache ajungând în dreptul locului unde era înmormântată Maria, îngenunche în fața crucii de la capul ei și în timp ce murmură o rugăciune, pe obraz i se prelinse o lacrimă, spre barba ce o scurtase și potrivise la frizer. Ajuns la biserică, el constată că slujba deja începuse și biserica era plină cu enoriașii din parohie. Se așeză într-un colț mai liniștit de lângă pangar și încerca să
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
bage mâinile în platourile puse pe masă. Petrică, cel mai mic, nu avu răbdare, și întinse mâna să ia un cârnat dintr-un platou. Privirea severă a lui Mache îl făcu să se oprească, în timp ce pe la colțul gurii i se prelingea un strop de salivă. Mache le zise: - Înainte de a începe să mâncăm, trebuie să spunem rugăciunea prin care să-i mulțumim Domnului că a avut grijă să avem masa plină cu ocazia nașterii Fiului Sau. Toți își lipiră mânuțele una
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
Acasa > Strofe > Timp > INTERIOR RĂSCOLIT... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Curg ploi șiroi prin interioare, În noi preling lumi exterioare, Dezbinând după cum doresc, Încropind hăul cum voiesc... N-avut’am interior mai răscolit, Printre tenebre ascunse umbrit, În paralele alungit cu-n îndemn, Măcinându-mi binele-n infern... Deși, deseori mi s-a mai întâmplat, Torențiale ploi să
INTERIOR RĂSCOLIT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373863_a_375192]
-
Ah, cufunda-m-aș în lumina acelor stele năruite-n mare, ce m-au umplut de năzuințe care de care mai hoinare ‘nainte de a părăsi celestul și-a se ascunde solitare, că-n fiecare con al umbrei care se prelinge-n trupul meu, mă sfâșie pustiul, sărind cu colți nebuni de leu la lebedele albe lucind gingaș pe-al vieții mele heleșteu! Ah, strânge-mi-s-ar drumurile-n cârdurile de petale ce zboară desenând prin vânturi tablouri abisale purtând departe de timpul
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
pentru mine, de când v-am citit Nirvana... VA URMA -------------------- NOTE: [1] În 1 decembrie, la data când am luat acest interviu, Eugen Dorcescu nu scrisese încă recentul Avatar, în care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural. [2] Avatar I Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
domnea un bănuț. Se spunea că trebuie să te speli pe față cu acea licoare magică în dimineața sfintei zile de Paști ca să fi sănătos tot anul. Așa că rând pe rând copiii întindeau mâinile să primească licoarea roșiatică care se prelingea an de an pe fețele îmbujorate. Nu era sărbătoare mai frumoasă și mai așteptată ca aceasta în căsuța de chirpici de la marginea satului. A trecut și ziua aceasta urmând să vină Duminica Albă, prima duminică de după ziua de Paști care
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
să contenească din masticație. Dar, Herr Kapitän..., am încercat să mă disculp. Gura! m-a plesnit unul dintre paznici peste obraz. Și-a făcut apariția și Feldwebel-ul Johann, avea un ochi tumefiat și dintr-o buză spartă i se prelingea sânge. Mopsul a scrâșnit din dinți când m-a văzut. Nu mai vrei să dai telefon, hai? a răcnit ca turbat la mine. Porcul a găsit că subalternul său se manifesta exagerat. Schweig mal, Johann! a poruncit încruntându-se. Ce
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
liniște...sete de armonie... Și din cât zbucium vine!!! Îi privește Gabi sufletul mătușii, i-l pipăie așa cum ai lua în mână inima unui animal abia sacrificat, din care se scurge lichidul vâscos și roșu venit din vene. I se prelinge ei în suflet întâmplarea din salon care tocmai îi schimbă viața Anei - un suflet chinuit, mătușa Ana. La fel de chinuit ca al maică-si, Narcisa. La fel și, totuși, altfel. - Hai să ne jucăm, Mihai! Ce mă bucur că ne întâlnim
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > DEALURILE MELE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dealurile mele se preling sub zare, Frumos arcuite, până-n depărtare, Pește dunga, norii, ca o mângâiere, Unduiesc sub ceruri, blândă adiere. Foșnetul de frunze murmura un cântec, Se pornește vântul, iar, ca un descântec, Sub aripa serii, liniștea se lasă Dealurile mele n-au
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
Acasa > Versuri > Visare > AMURG DE VIAȚĂ Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului AMURG DE VIAȚĂ O ultimă rază de soare S-a stins pe cer, stele preling Culoarea vieții calde moare Odat-cu ea și eu mă sting; Plutesc prin văi, plutesc pe ape Amestec de natură moartă, Un suflet greu luptă să-mi scape De trup, de lume și de soarte. Mă văd cândva râzând de moarte
AMURG DE VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375466_a_376795]
-
început, ca într-un dans amețitor, stă pe jumătate neclintită în fața mea, pe masa de lemn de culoarea cireșului unde a fost adusă și pusă cu grijă, iar eu privesc pierdută, secunde întregi fără oprire, la fereastra pe care se preling, zorite, picături de ploaie întârziate și reci. Gândurile mi se îndreaptă spre cele ce au fost cândva, rămase printre potecile străbătute ale existenței și spre cele ce vor sosi, aflate în zbor, pe aripile destinului, deasupra tuturor speranțelor ce se
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
a susținut primirea în acest cerc al condeielor, colegilor care-și publică rândurile în generosul spațiu oferit de Revistă și, nu în ultimul rând, cititorilor care-mi sunt prieteni nevăzuți și un real imbold pentru noi născociri de suflet... <<Se prelinse ca o pisică prin bortă, scoarța copacului închizându-se în urmă-i, alungând și ultimul fir din lumina fierbinte a zilei... Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
soare, de munte, de pasăre, de floare, de fluture, de lună, de stele... Covârșit de toate, se ghemui mai tare în unda rece de apă-fier-tare... Cum, în afară de rânduielile Mumei, mai erau de aflat multe, încă multe?! Și dădu să se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!... * La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă preling în singurătate încet, adânc... deschid drum picăturilor reci ale unui suflet nerostit, din mantie de nori întârziați fac coșciug amintirilor, declar război iluziilor din ochiul timpului și adorm spirala gândurilor rătăcite în abis de virtute. Șuier de vânt ancestral invadează
DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372304_a_373633]
-
Oană Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu privirea către ceruri stai cuminte pe divan Și-nvelești în reverie gândul ce-a trudit în van. Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal, Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal. Dus de valul căutării, bei căldura din amurg Și culorile, prin vene, ca o rugăciune curg. Dezgolit de vechi dorințe care-n timp te-au colindat, Din secretele nocturne afli cât îți este
ÎN EXTAZUL REGASIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372362_a_373691]
-
cu patru picioare îmi zâmbeau moinesc spre a-mi lăsa la vatră frigul din gene și undele negative. Mâinile mele le atingeau coastele , sunetul schițat părea ca al unei violine ce îmbrățișează terasamentul hibernal. Le zâmbeam călduros. Optimismul canin se prelingea de pe limbuțele lor ca niște acadele în stare efervescentă. Zăpada de pe cărărușele înguste păstra ca o martiră ironicele urme de porumbel. Continuam a înfiripa un dialog nonverbal cu rottweilerul din fața mea. Se gudura, surâzând. Îi simțeam privirea dulce, atingându-mi
PUNEȚI PE SHUT DOWN NEGATIVISMUL, SĂRUTAȚI UN ROTTWEILER ! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372386_a_373715]
-
senin îmi mângâie față, Fiecare rază de curcubeu o voi așeza în cupă vieții. Numai dacă pământul de sub pașii mei, Vă rosti același imn, Eu voi adormi pe frunze de crin, Încărcate de alb diafan. Dacă începutul dimineților se va prelinge, Pe bucăți de suflet, Voi împărți mulțumiri, La fiecare trecător cu zâmbet senin. Citește mai mult Dacă îmi înnod gândurile,Voi avea un tărâm de flori.Dacă creionez zborul în culori parfumate.Voi dobândi secundele amurgului meu verde.Dacă ating
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
senin îmi mângâie față,Fiecare rază de curcubeu o voi așeza în cupă vieții.Numai dacă pământul de sub pașii mei,Vă rosti același imn,Eu voi adormi pe frunze de crin,Încărcate de alb diafan. Dacă începutul dimineților se va prelinge,Pe bucăți de suflet,Voi împărți mulțumiri,La fiecare trecător cu zâmbet senin.... XXIII. VIAȚA CĂ O CARTE DESCHISĂ, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Legătură dintre carte și viața este simplă. Asemeni cărții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Marin , publicat în Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014. Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Citește mai mult Vântule hoinar!Du-mi gândurile înaripate,Spre tărâmuri acoperite de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Citește mai mult Vântule hoinar!Du-mi gândurile înaripate,Spre tărâmuri acoperite de cântec,Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin.Viata albastră!Acopre-ma de neliniștile ce se preling,Prin unghere de amintiri ranite.Du-le în munți și acopera-le în uitare.Suras jucăuș!Promite-mi veri de basm,Prin grădini pline de roua copilăriei.... XXXIII. MIRAJ, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1333 din 25 august
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VOI SCRIE PE ZĂPADĂ Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îți scriu pe zăpada unui februarie din an îndepărtat, gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară ? de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară, ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu
VOI SCRIE PE ZĂPADĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372502_a_373831]
-
total de cititori:cititori->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. REFUZ DE UNIVERSURI, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 916 din 04 iulie 2013. Singurătatea nu se măsoară în cuarțuri azi... mâine... întotdeauna, prezentul se prelinge în vis fracționat nu știu de ce nu știu pentru ce nu știu finalitatea. Țesem un parcurs incert, curbat de lumină repetat în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
coincidențe dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii. Citește mai mult Singurătatea nu se măsoară în cuarțuriazi... mâine... întotdeauna,prezentul se prelinge în vis fracționatnu știu de cenu știu pentru cenu știu finalitatea.Țesem un parcurs incert, curbat de luminărepetat în infinite variante ocolitoarefiecare secțiune rămâne întipărităfelii, felii dintr-o memorie colectivă,așezarea universului se reducela simple conjuncturi și coincidențe dirijatecând lumea
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
uni itinerar morbid și inimaginabil, posibil doar în comitetul acela de peste timp, denumit Yoknapatawpha. „ ... Dilsey îl împinse pe Ben până la pat, îl întinse alături de ea și-l strânse lângă ea legănându-l, ștergându-l la gură pe unde i se prelingeau balele cu poala rochiei. * Taci acum*, spuse, mângâindu-l pe cap, *taci, uite, ești cu Dilsey*, însă el urla lent, animalic, fără lacrimi; expresia sonoră, gravă, lipsită de speranță a întregii mizerii mute de sub soare*...” ( Fragmente din romanul Zgomotul și
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]