1,676 matches
-
între modal și tonal (re minor și re dorian) accentuează nuanța misterului și atmosfera ambiguă a acelei lumi pierdute în trecut. Modalismul ce derivă în mod constant din alterarea sunetelor () împrumută muzicii o vădită culoare arhaică. Plasarea pauzei în introducerea preludiului reprezintă un gest inspirat, proiectat în scopul de a salva discursul de la riscul monotoniei generate de expresia ritmului uniform și paralelismul prelungit al acordurilor perfecte. Nuanța impersonală statornicită încă de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
culoare arhaică. Plasarea pauzei în introducerea preludiului reprezintă un gest inspirat, proiectat în scopul de a salva discursul de la riscul monotoniei generate de expresia ritmului uniform și paralelismul prelungit al acordurilor perfecte. Nuanța impersonală statornicită încă de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea melodiei introductive în ipostaza epurată a unisonului. Limpezirea sonoră astfel produsă va pregăti terenul apariției unei melopee cromatice orientală, expusă într-un caracter de recitativ ce pare să evoce ritualul cu bocitoare al cortegiului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
clipă a acelei civilizații pe care Timpul îi încremenise Chipul. Reluarea ideii melodice a celui dintâi „bocet” va păstra atât configurația ritmico melodică originară, cât și registrul inițial al acesteia. De altfel, o analiză atentă a evoluției de ansamblu a preludiului va confirma acest fapt, devenit o caracteristică esențială valabilă la nivelul ambelor exprimări melodice expuse în stil recitativ (prima melopee măsurile 7, 9, 20, 22 și cea de-a doua melopee - măsurile 11, 13, 30, 32). Alunecările descendente în , conturând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
muzicii de gamelan), cu o vădită nuanță orientală (prezența secundei mărite și a intervalului său enarmonic), finalizată cu o prelungită staționare pe sunetul , par să evoce imobilitatea unor forme statuare ce se întrevăd la orizonturile secolelor. În secțiunea finală a preludiului, pianul pare a depăși condiția delimitativă a structurii sale temperate. Modulația neașteptată ce avansează de la re minor-ul inițial către do major cu nonă mare propune ideea „purificării” și înălțării la Divinitate. Acest ultim episod reprezintă o reexpoziție concentrată a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
concentrată a primei secțiuni, debutând cu același motiv acordic succedat de cromatismul celei de-a doua melopee (Plus lent, très doux et très expressif) ce se pierde progresiv (très lent, encore plus doux) în rezonanța aceluiași do major. În finalul preludiului, Debussy propune un adevărat studiu despre frumusețea vibrantă a sunetului în sine, prin plasarea arabescului melodic în prelungirea ecoului acordului de do major. Distorsionarea acustică astfel creată comunică sugestia vizuală a tulburării, a destrămării imaginii revelatoare. La nivel interpretativ, sunetul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fiecăruia dintre noi. Nu distingem nici o nuanță de impunere, ci doar de resemnată așteptare în calea destinului. IV.11. Les tierces alternées (Terțele alternate) Expresie a unui nou fluid sonor în stil perpetuum mobile, asemănător Mișcării seriei întâi a Imaginilor, preludiul anticipează atmosfera Studiilor anului 1915. Printr-o mișcare giratorie continuă, această veritabilă toccata în do major reînvie spiritul acelei muzici de o claritate strălucitoare, plină de inventivitate și grație, moștenire a claveciniștilor francezi. Evoluția în terțe, un teritoriu ce se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acțiune. Astfel, expunerea terțelor într-o rapidă alternanță, rezonând armonii îndepărtate sau tonalități opuse, sonorități de cluster sau doar pedale staționare, implică cu dezinvoltură variate accente ritmice într-o mișcare cvasi-uniformă de . Fapt inedit la nivelul scriiturii de ansamblu a preludiului, natura discursului edifică o imagine compactă a fluxului melodic, generată de procedarea la o evidentă diminuare a pregnanței tematice, ce se risipește astfel într-un „tot” sonor indivizibil, în care mișcarea pare să devină scop în sine. Tempo-ul introductiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în prim-planul acestuia din finalul Canopei stabilește o legătură subtilă cu sunetele de început ale terțelor, ce par să rezoneze ca întrun ecou sonoritățile eterice ale acelei lumi antice, fapt pus în valoare de o interpretare înlănțuită a acestor preludii. Dinamizarea progresivă a discursului ce face apel la diminuarea duratelor din finalul introducerii generează o tranziție fluentă spre episodul principal al acestei prime secțiuni. La nivelul ansamblului de discurs al preludiului, se observă lipsa profilării unor materiale tematice în sensul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pus în valoare de o interpretare înlănțuită a acestor preludii. Dinamizarea progresivă a discursului ce face apel la diminuarea duratelor din finalul introducerii generează o tranziție fluentă spre episodul principal al acestei prime secțiuni. La nivelul ansamblului de discurs al preludiului, se observă lipsa profilării unor materiale tematice în sensul consacrat al analizelor muzicale, receptându-se în exclusivitate agregate armonice schimbătoare ce evoluează într-un ritm frenetic. Alternanța continuă a terțelor evidențiază concepția unei voci ce produce avansarea, juxtapunându-se cel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Preocuparea pentru investirea traseului melodic cu multiple sensuri tensionale generează un caleidoscop de variații ritmice rezultat prin plasarea diferențiată a accentului în cadrul structurii metrice. Operând o detensionare a atmosferei instituite anterior (doux et lié - blând și legat), secțiunea mediană a preludiului recurge la o evidentă augmentare a valorilor de durată, aspect ce prezintă, la nivel interpretativ, pericolul deformării fluenței de discurs printr-o inoportună trenare a tempo-ului. Aceasta este recomandată în exclusivitate acelui episod în care își află argumentul printr-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
interpretativ, pericolul deformării fluenței de discurs printr-o inoportună trenare a tempo-ului. Aceasta este recomandată în exclusivitate acelui episod în care își află argumentul printr-o indicație corespondentă unei asemenea intenții (Retenu - gracieux). De altfel, unul dintre secretele acestui preludiu îl constituie tocmai această respectare a exactității de avansare a tempo-ului, în special în momentele dinamice cele mai reduse. Acest fragment premergător revenirii secțiunii de început propune o tratare inedită a țesăturii de discurs, prin juxtapunerea spontană a diferitelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
revenirii secțiunii de început propune o tratare inedită a țesăturii de discurs, prin juxtapunerea spontană a diferitelor registre combinată cu alternarea constantă a două formule ritmice (ritmul punctat și cel ternar) și instalarea unui nou cadru tonal - . La nivelul întregului preludiu, pedala de rezonanță va beneficia de o activare economică, al cărei efect reținut ar trebui să sprijine în exclusivitate contrastele și acumulările dinamice, precum și legatoul secțiunii mediane. Revenirea secțiunii introductive va evolua spre registrul grav al claviaturii, finalizându-și mișcarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aceeași dispunere pianistică experimentată în „Brouillards” (opoziția clape albe/negre). Figurația scalar-ornamentală a introducerii recurge la configurația unui ritm izocron în triolete ( ) cu aspect impersonal, dar investit cu evidente semnificații picturale. Această opțiune a figurațiilor va constitui pe întreg parcursul preludiului un mijloc fundamental de investigare a valențelor timbrale ale registrelor claviaturii, realizând astfel echivalențe sonore ce corespund nu doar efectelor acustice specifice evenimentului evocat, ci oferind deopotrivă proiecțiile stilizate ale unor imagini vizuale sau cinetice. Alături de La terrasse des audiences
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
des audiences du clair de lune și Les fées sont d’exquises danseuses, Feux d’artifice va fi interpretat în primă audiție la 5 aprilie 1913, de către pianistul spaniol Ricardo Viñes, la Societatea Națională. O interpretare înlănțuită a ultimelor două preludii, va pune în evidență fuziunea acestora printr-un efect de ecou ce se stabilește între finalul în do major al Terțelor și începutul bitonal al Focurilor de artificii. Tempo-ul inițial Modérément animé léger, égal et lointain (moderat animat - lejer
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
strict al ostinato-ului. Ceea ce la început era o monodie murmurată ( pp ), cu un efect superficial al pedalei de rezonanță, devine o emoție crescândă culminată printr-un glissando electrizant ( f ), ce produce o primă ruptură de discurs. De altfel, pe parcursul preludiului, remarcăm frecvente inserții ce determină discontinuități de limbaj, evitându-se conducerea unui crescendo constant al construcției. Aceste momente de relativă retragere rămân însă active, într-o fază latentă, inducând o stare de amenințătoare neliniște. O analiză atentă va observa înrudirea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
scării pentatonice de expusă în registrul acut, în raport cu care se va recurge la o diferențiere timbrală a motivului tematic al discursului (registrul mediu), care să faciliteze receptarea distinctă a acestuia. Investit cu o funcție generatoare pe parcursul întregii evoluții sonore a preludiului, materialul tematic principal se impune în primplanul discursului ( f - très en dehors ) cu un traseu melodico-ritmic de o evidentă simplitate - un salt de cvintă perfectă ascendentă (do - sol), ce apoi este reluat cu adiționarea apogiaturii superioare (do - la - sol). O
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
superioare (do - la - sol). O a doua frază reafirmă aceeași ultimă articulație a motivului, procedând la o modulație a acesteia la semitonul ascendent (do# la# sol#), precum și la o intensificare a planului dinamic ( ff ). Acesta va fi unicul motiv al preludiului, repetat până la sațietate în mijlocul exploziei de lumină și culoare ce animă mulțimea, conturând tabloul unei frenetice bucurii populare. Cea de-a doua ipostază a temei reprezintă transpoziția la cvartă perfectă ascendentă a versiunii inițiale, producând transformări esențiale la nivelul calității
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acționeze ca apogiatură pentru cel următor. Figurațiile de secunde din finalul acestei secțiuni vor conduce la un nou tip de ostinato ce desfășoară arpegii descendente în sempre pp volubile (mereu pp volubil). În cazul celei de-a patra secțiuni a preludiului, precum și la nivelul întregii structuri macro-formale, se observă contribuția factorului armonic (la major) în circumscrierea subunităților constitutive. Episodul Rubato explorează efectul acustic contrastant generat de alternanța glissando urilor pe clape albe și negre în juxtapunere cu scurte inserții de succesiuni
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dată, în fa# major, conducând ulterior la o tratare quasi cadenza ce investighează rezonanțele suprapuse ale seriilor bitonale: fa - la - do și . Reinstalarea tonalității inițiale de fa major într-o mișcare lărgită (Mouvt élargi) indică debutul secțiunii de final a preludiului, fază apoteotică ce culminează cu expunerea motivului tematic într-o ipostază amplificată, exuberantă (éclatant - strălucitor). Arpegiile prelungi ce anticipează scriitura în octave a motivului, nivelul dinamic puternic più f e cresc. - ff, țesătura acordică extinsă până la 11 voci, culminând cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
obiectiv sonor, imagine aflată într-o directă relație de determinare cu viziunea conceptuală inițial generatoare. Succedând efectul de prăbușire spectaculoasă determinat de trecerea la o țesătură transparentă asociată diminuării abrupte a nivelului dinamic, precum și ponderării tempo ului (Plus lent), coda preludiului (Encore plus lent) își propune sugestia îndepărtării de la locul festivității, apelând la murmurul în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Cascina, destinată pentru sala Cinquecento din palatul Vecchio, vizavi de Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo 5. Artistul a creat și o serie de nuduri și figuri într‑o varietate de poziții și si‑ tuații care vor constitui de fapt, preludiul pentru viitorul său mare proiect: capela Sixtină, din Vatican. În 1505 Michelangelo a fost chemat la Roma de către papa Iuliu al II‑lea pentru două motive. Cel mai important dintre ele este după cum am amintit, realizarea frescei din capela Sixtină
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
superioară au ancadramente mărginite lateral de baluștri suprapuși asemănători cu baluștrii pictați pe bolta capelei Sixtine. Biblioteca Laurențiană reprezintă în arhitectura Renașterii primul exemplu de bibliotecă concepută și construită în raport direct cu funcționalitatea sa. Vestibulul este conceput ca un preludiu al sălii de lectură care ar pregăti me‑ ditația și concentrarea. Elementele arhitecturale care definesc un spațiu nu prea mare, creează o ambianță de liniște corespunzătoare destinației edificiului. De remarcat este faptul că vestibulul reprezintă în arhitectură primul exem‑ plu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cele ale bătăilor inimii pe parcursul parților în care dragostea ocupă locul principal etc., la care se adaugă și elemente din exteriorul unei compoziții tipice: înregistrări sau voci care reciă comunicate, declarații, scrisori sau tratate. Piesa prezintă șase părți: Prolog, Lament, Preludiu și Variații, Nebunia lui Tristan, Adagio și Epilog. Astfel, muzica a ocupat un rol important în răspândirea legendei. Compozițiile artistice folosesc, în acest caz, sunetele pe post de litere și urmăresc trăirile interioare ale personajelor, fără a pune accent pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fragmente de sine stătătoare din romane, ca o consecință a sărăciei epicului. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o moartă. Autorul recunoaște că romanele sunt o acumulare de momente independente și că firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. În acest fel, genul de discurs al microfragmentului despre vis trebuie comentat, ca o anumită năzuință de ordonare a cuvântului dincolo de acesta. În nuvela Preludiu sentimental scriitorul face apel la experiențele similare ale cititorului, la nucleul antropologic comun, cei doi fiind legați prin același “aparat mental”. ”Lectorul își va aduce aminte de experiențele similare”, pentru că memoria involuntară respectă legi și “tot ce frământă are relief
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]