1,827 matches
-
România, iar noi vom respinge cu hotărâre orice denigrări sau răstălmăciri ale adevărului în cazul părintelui Mihai Radu. Ne e rușine de răspunsurile impertinente și subintelectuale pe care le-am primit din România, de genul: «Noi avem popă, voi aveți preoteasă, să vă cânte ea!». Noi, credincioșii de rit ortodox, români și de alte naționalități, din Danemarca și Suedia, vă asigurăm că vom continua lupta pentru reîntoarcerea preotului Mihai Radu la locul de onoare și cinste care i se cuvine între
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
soțului mult mai tânăr, care își luase o altă femeie (generos, continuă, totuși, să o întrețină pe Ana în lux), resuscită incendiar și, identificând în doctorul Ara Surenian pe un presupus iubit din vieți anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori bărbați îi aduc o mică barcă și doi viței 56. Numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
drept hrană oferită zeilor. Sistemul sacrificial pare asemănător aceluia din Vechiul Testament; el comporta holocaust, sacrificiul sau ofranda de "pace" sau de "comuniune", și sacrificiul expiator. Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții oraculari sau profeții. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor și simboluri divine, în afară de sacrificii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la sfârșitul vieții și la toată veșnicia" (Panegiric, 28). 3 Dar Aristotel (Nik., III, 1,17) amintește că Eschil a riscat să-și piardă viața pentru că atenienii credeau că el a dezvăluit anumite secrete în tragediile sale (se cita Arcașii, Preotesele, Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în mâini, pelerinii pătrundeau în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trăit în jurul anului 440, când creștinismul devenise religia oficială a Imperiului. Ceea ce înseamnă că episcopul nu se mai temea de dezmințirile autorilor păgâni. Asterios vorbește despre un pasaj subteran, cufundat în întuneric, unde avea loc întâlnirea solemnă dintre hierofant și preoteasă, despre torțe care se stingeau și despre "mulțimea care crede că salvarea sa depinde de ceea ce fac cei doi în întuneric"8. Dar nici o cameră subterană (katabasion) n-a fost descoperită în telesterion, deși săpăturile au explorat în întregime stânca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Teba, locul de naștere al mamei sale. Cele trei fiice ale 10 E vorba de o cu totul altă unire decât aceea, de pildă, a lui Bel la Babilon (pre/ența unei hierodule când zeul se găsea în templu), ori preoteasa care trebuia să doarmă în templul lui Apollon, la Pătară, pentru ca să primească direct de la zeu înțelepciunea pe care ea trebuia să o reveleze în oracol; cf. W. Otto, Dionysos, p. 84. 11 Soibcle, Thyestes (ir. 234), și alte surse citate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
am apelat și la un părinte de la mine din Câmpina, din orașul în care făcusem liceul. Era o zi de toamnă destul de friguroasă. Un început de toamnă. În curtea bisericii. La slujba de duminică dimineață. Milogi puzderie, pe care coana preoteasă îi zburătăcea în răstimpuri. Concurența mea era formată dintr-o țigancă, cu buză de iepure și-un puradel la sân, și un alt țigănuș, cu un fâș răpănos. Pe mine coana preoteasă nu m-a bruscat când a aflat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de duminică dimineață. Milogi puzderie, pe care coana preoteasă îi zburătăcea în răstimpuri. Concurența mea era formată dintr-o țigancă, cu buză de iepure și-un puradel la sân, și un alt țigănuș, cu un fâș răpănos. Pe mine coana preoteasă nu m-a bruscat când a aflat pentru ce am venit. Pentru ce îl caut pe părinte. Și-am devenit brusc recunoscător. Aveam un statut privilegiat. Milog de lux. Era, v-am mai spus, o zi destul de friguroasă. Și părintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unui vas concav, denumit skaphia, așezat în așa fel în fața soarelui, încât razele să se concentreze într-un focar pe niște ierburi uscate, situate în mijlocul vasului. În ceremonialul modern, una din grupul de vestale care înscenează actul îndeplinește rolul Marei Preotese, aprinde primul foc în oglinda parabolică, direct de la soare, îl transportă într-o pâlnie până la locul unde se va aprinde prima torță, face invocația rituală și, în final, după ce se aprinde torța, o înmânează celui dintâi alergător care va deschide
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
ministru de Externe. A acceptat, fiindcă, nu-i așa?, il faut că trebuie. Înțelegem disciplina de partid, dar a cui victimă este dl Năstase în viața particulară? Cine să-i fi băgat pe gât nomenclatura comunistă - timpuriu, prin poțiunea Grigore Preoteasa, mai spre maturitate, prin hapul Angelo Miculescu? De ce atâta insensibilitate față de idealurile acestui om sensibil ca un Stradivarius, care, cu cât își dorește să fie ca majoritatea românilor, adică sărac lipit pământului, cu atât mai mult este forțat să devină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Rhodos. Mâinile mele au pipăit scoarța salcâmului din codrul sacru în care a fost sacrificat berbecul ritualic. Sacrificiile omenești trebuie să fi fost frecvente pe atunci: se credea că pot face pământul mai roditor și pot îmbunătăți rasa oamenilor. O preoteasă locală alegea pe cel mai curajos tânăr, îl sacrifica prin aruncarea în sulițe și-i mărunțea trupul în nenumărate bucăți, ca să-l poată împărți, pe cât era posibil, tuturor membrilor comunității. În asemenea ocazii, întotdeauna era ales cel mai bun. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
primul rând, și apoi pe a Clitemnestrei - care, fără să se sinchisească de pedeapsa impusă de regulile comunității, își urmează cu orice preț propria voință. Opiniile ei, în privința asta, sunt cu totul personale și absolut independente față de îndatoririle stricte de preoteasă a lui Zalmoxis. O apără pe Medeea fiindcă o admiră necondiționat pentru forța deciziilor ei, emancipate de orice complexe. Orice eroină a mea din Heroides este justificată acum de Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urcior pe care-l ținea în mână și mi-a făcut semn să-i torn apă. Planta mi-a răspuns, imaginea ei fiind desenată pe acel vas. Sigur că nu-i o vrăjitoare, așa cum era Medeea; e mai degrabă o preoteasă solară în stare să săvârșească ritualul prin intermediul căruia își caută o posibilă situare în lumea ei. Se cere un contact direct cu cosmosul ca să poți să ajungi să domini relitatea; toate astea sunt posibile numai pentru inițiații care au atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine, era mai important decât orice altceva. Sigur, îmi dădeam seama că sunt caraghios, dar speram ca „inspirația” mea spontană să cântărească în ochii ei cât o justificare demnă. Poate mă salvasem. Evitasem ca urbea să râdă de impotența mea. Preoteasă a lui Zalmoxis Aia e persoana cea mai ascultată din tot satul. Toți sunt foarte atenți să-i urmeze sfaturile în orice chestiune publică sau personală. Într-o zi am întrebat-o cărui fapt i se datorează atitudinea aceasta plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
satul. Toți sunt foarte atenți să-i urmeze sfaturile în orice chestiune publică sau personală. Într-o zi am întrebat-o cărui fapt i se datorează atitudinea aceasta plină de respect a celorlalți. „E pentru că știu toți că sunt o preoteasă a lui Zalmoxis...”, mi-a răspuns ea, lăsându-mă fără cuvinte. Un câine rătăcit Calc neglijent pe plajă, printre scoici și crabi. Ploaia matinală abia a încetat și aerul străveziu încă îi mai păstrează prospețimea. E și un câine rătăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-te pe tine însuți Înainte să ajung la Tomis, am trecut prin Grecia, oprindu-mă la Delphi ca să întreb oracolul. Eram înfrigurat să aflu ce mă așteaptă. La drept vorbind, convorbirea cu Pythia nu m-a mulțumit prea mult; neîndoielnic, preoteasa getă de la Eryx era cu mult mai elocventă. Nu mi s-au spus decât niște fraze incoerente al căror truc îl cunoșteam prea bine. În orice caz, atmosfera solemnă din locul acela m-a impresionat mult, mai ales datorită inscripției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Parcă-aș fi ascultat, încă o dată, „versurile de aur” ale lui Pitagora, pe care le memorasem când am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către miazăzi. La stânga lui se afla o preoteasă, având capul acoperit cu un văl alb; în mână ținea un vas pentru a strânge sângele sacrificial. În partea opusă se afla un alt preot, care avea în dreapta un baston de stejar foarte bine șlefuit (lituus). Mutându-l în mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acolo. Abia debarcați, toți, inclusiv marinarii, ne-am îndreptat în alai înfrigurat către vârful colinei dominate de templu. Am fi dorit să avem acces imediat la ritualul secret. Aici avea loc inițierea hierodulelor. Ne întrebam cine erau, în realitate, aceste preotese ale iubirii și cum se va desfășura cea mai gravă dintre inițieri. Clipa în care am ajuns la templul prostituatelor sacre a fost cu siguranță cea mai emoționantă din existența mea. Știam că, dacă vârful colinei ar fi fost ascuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pus stăpânire pe picioarele mele și acum lunecă încet de-a lungul trupului meu întreg, făcându-l al său. Nu mai pot să mă încălzesc în nici un fel. Întâlnire Aia mă aștepta de parcă ne-am fi dat întâlnire. Mătușa aceea, preoteasă în templul Venerei din Eryx, îi prevestise, într-un fel, sosirea mea iminentă. M-a așteptat liniștită, citindu-mi cărțile. Trecuseră destui ani de la prima noastră întâlnire, de la curtea lui Cotys, până la venirea mea la Tomis. Mă întreb cum de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rătăcește timp de trei mii de ani în trupuri de animale sau de păsări; la sfârșit, după multe suferințe, se întoarce într-un trup de om abia născut. Am găsit aceeași concepție și într-un pasaj din Istoriile lui Herodot. Preoteasa de la Eryx mi-a vorbit de unele rituri purificatoare și despre comunitatea adepților zalmoxieni, asceți și vegetarieni. Destin Știu că pornesc de la zero. Încep încă o dată totul. Acesta mi-e destinul: nu-mi dau seama dacă e vorba de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ei, de spada fecioarei. ș...ț A fost Ifigenia-n frunte, la templu, ani mulți, după rit,/fără de voie-mplinind aste jertfe cumplite.” Ceea ce m-a izbit - iar asupra acestui fapt am stăruit împreună cu Aia - e confirmarea sacrificiului ritual împlinit de o preoteasă „fecioară” pe acest pământ al Medeei:„Iar ritul cel sacru, rămas din strămoși, cerea ca străinii/să cadă uciși, ei, de spada fecioarei”. Străinul trebuia să fie ucis, potrivit „acestor jertfe cumplite”, care astăzi nu se mai pratică. Ospitalitatea față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fortificate și văile locuite: mi se pare că nu înaintăm deloc. Nu facem altceva decât să mergem în zig-zag prin aceleași locuri. Totuși, gesturile oamenilor devin din ce în ce mai solemne; după puțin timp nu mai întâlnim pe nimeni, afară de preoți și de preotese ce se recunosc după veșmintele albe de in, lungi până la glezne. Sarmisegetuza Suntem pe platoul alpin. Toți au capul acoperit cu un fel de scufie conică, pe care o numesc glugă, și nu se uită la oamenii care trec. Pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alta pot coexista foarte bine fără a se contrazice. Patosul autorului de jurnal (fragmente de viață cotidiană translate în spațiul oniric, flux dureros de amintiri nu întotdeauna compensat de amoenitatea peisajului înconjurător, dialoguri și tandre momente de abandon cu o preoteasă autohtonă ce vor culmina cu contemplarea pură a zeului străromânilor, Zalmoxis) absoarbe și totodată dă acuitate travaliului etic, asprei analize de sine pe care Mincu i-o atribuie lui Ovidiu. Jurnalul se deschide cu cuvintele unui epilog dureros: „Sunt pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]