1,810 matches
-
soarele, în timp ce împăratul era plecat. În două basme din aceeași colecție [Sur - Vultur, Stăncescu] se prezintă un motiv identic: tatăl vrea să se căsătorească cu fiica sa. În Fata popii a cu stern ("A fost un popă și o preoteasă; preoteasa cic-ar fi avut un stern de frumoasă ce era, și fii-sa, c-aveau o fată, era leită-poleită mă-sa") și Fata din sfeșnic ("când te-i însura, să nu iei altă nevastă decât p-a de i-o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se căsătorește cu un prinț, dar cu consimțământul tatălui care, între timp, se căsătorise cu o văduvă, uitând de dragostea lui nepotrivită. În Folclor din Dâmbovița [Păun - Angelescu], am identificat acest aspect într-un singur basm. Înainte de a muri, o preoteasă îi cere preotului să-și caute pentru recăsătorire, o altă preoteasă care să semene cu ea. Negăsind altă femeie care să semene cu prima nevastă, popa își pune în cap să se-nsoare cu propria lui fiică. Aceasta fuge într-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
timp, se căsătorise cu o văduvă, uitând de dragostea lui nepotrivită. În Folclor din Dâmbovița [Păun - Angelescu], am identificat acest aspect într-un singur basm. Înainte de a muri, o preoteasă îi cere preotului să-și caute pentru recăsătorire, o altă preoteasă care să semene cu ea. Negăsind altă femeie care să semene cu prima nevastă, popa își pune în cap să se-nsoare cu propria lui fiică. Aceasta fuge într-o pădure, unde este găsită de un fecior de împărat, care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
29 iunie 1998; - Voicu Marin, la data de 29 iunie 1998; - Iacob Cornel, la data de 3 iulie 1998; - Furtuna Constantin, la data de 3 iulie 1998; - Petrus Teodor, la data de 4 octombrie 1998. Se constata ca mandatul magistratului Preoteasa Ioan Mircea-Ioan a încetat, ca urmare a decesului acestuia, la data de 23 octombrie 1997. Articolul 3 Se aleg, din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, pe o durată de 4 ani, următorii
HOTĂRÎRE nr. 16 din 3 iunie 1998 pentru alegerea unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120913_a_122242]
-
mediu studențesc din România. S. B.: Ce s-a putut vedea la acest amfiteatru? D. T.: S-au organizat proiecții și dezbateri pe marginea unor pelicule de referință ale cinematografiei contemporane. S. B.: V-a sprijinit și Mircea Dumitrescu de la "Preoteasa"? D. T.: Sigur că da, dar cel mai mult ne-a sprijinit Corneliu Dumitriu care, împreună cu Mohora, s-a dus la Nicu Ceaușescu, care l-a sunat pe Ilie Ceaușescu (care coordona armata română atunci și care avea la depozitele
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Apenini, unde a întemeiat cetatea Lavinium, iar fiul său, Ascanius, cetatea Alba Longa. Regelui Ascanius i-au urmat mai mulți regi, printre care frații Amulius și Numitor. Primul l-a alungat de pe tron pe Numitor, care avea o fiică, Rea-Silva, preoteasă a zeiței Vesta. Aceasta a fost siluită de zeul Marte și a dat naștere la doi copii: Romulus și Remus. Abandonați într-un coș de unchiul lor pe apele Tibrului, cei doi scapă, sunt alăptați de o lupoaică și cresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Printre mii de scrisori a poetului și scriitorului Ion Brad, publicată la Cluj Napoca, de către Casa Cărții de Știință, în anul 2009, autorul a redat câteva fragmente din impresiile culese de conducătoarea Ansamblului "Doina" al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa" în turneul în principalele orașe ale Pakistanului. "N-a fost puțin că la spectacolul de la Islamabad să fie prezent președintele țării, iar a doua zi să fiu primită de Domnia Sa, la palatul prezidențial (ambasador Lucian Petreascu, care a făcut posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
preotului Constantin Victor Tăbăcaru (1856 -1911) și a prezbiterei Caliopia (n. 1860 d. 1928.) Tatăl său este înmormântat în fața bisericii din Toporăști, iar pe mormântul funerar se găsește și un portret în basorelief realizat din bronz de către fiul său sculptor. Preoteasa este înmormântată în cimitirul satului Ivănești. Unul din fiii preotului - Gheorghe (Jorj), a avut o moară în satul Ivănești și altă moară mai mare la intrarea în orașul Vaslui. Era foarte bine cunoscută de toată lumea sub denumirea: « Moara lui Tăbăcaru
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
revenit în țară. 63.Șari Mateiu, a revenit în țară. 64.Solomon Gheorghe, a lui Ioncică, stabilit în America. 65.Banciu Matei, al Nefti, stabilit în America. 66.Cânduleț Andrei, al Limului, a revenit în țară. 67.Stoica Aron, al Preotesei, stabilit în America. 68.Stoica Gheorghe, Ăl mic, a revenit în țară. 69.Trântor Ion, a lui Gherase, a revenit în țară. 70.Stoica Pavel, stabilit în America. 71.Stoica Maria, stabilită în America. 72.Boșcă Maria, sora lui Boșcă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
păhărele de pălincă, instinctele strămoșilor deveniră de nestăvilit. Ninsoarea încetase, luna se ivi într-o spărtură de nori luminând ca ziua... era o noapte senină și blândă, cum n-au mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră D na. preoteasă. Parcă-s urători... nu ?!”. Da, da !.. sări ca ars, Părintele Director. Elevii noștri au căpiat..!”, zise el auzindu-i mai bine, și, hotărâ să pornească spre ei cu tot omătul care acoperea drumul că nu se mai știa pe unde
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Rhodos. Mâinile mele au pipăit scoarța salcâmului din codrul sacru în care a fost sacrificat berbecul ritualic. Sacrificiile omenești trebuie să fi fost frecvente pe atunci: se credea că pot face pământul mai roditor și pot îmbunătăți rasa oamenilor. O preoteasă locală alegea pe cel mai curajos tânăr, îl sacrifica prin aruncarea în sulițe și-i mărunțea trupul în nenumărate bucăți, ca să-l poată împărți, pe cât era posibil, tuturor membrilor comunității. În asemenea ocazii, întotdeauna era ales cel mai bun. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
primul rând, și apoi pe a Clitemnestrei - care, fără să se sinchisească de pedeapsa impusă de regulile comunității, își urmează cu orice preț propria voință. Opiniile ei, în privința asta, sunt cu totul personale și absolut independente față de îndatoririle stricte de preoteasă a lui Zalmoxis. O apără pe Medeea fiindcă o admiră necondiționat pentru forța deciziilor ei, emancipate de orice complexe. Orice eroină a mea din Heroides este justificată acum de Aia, ca și cum ar fi fost ea cea care mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
urcior pe care-l ținea în mână și mi-a făcut semn să-i torn apă. Planta mi-a răspuns, imaginea ei fiind desenată pe acel vas. Sigur că nu-i o vrăjitoare, așa cum era Medeea; e mai degrabă o preoteasă solară în stare să săvârșească ritualul prin intermediul căruia își caută o posibilă situare în lumea ei. Se cere un contact direct cu cosmosul ca să poți să ajungi să domini relitatea; toate astea sunt posibile numai pentru inițiații care au atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine, era mai important decât orice altceva. Sigur, îmi dădeam seama că sunt caraghios, dar speram ca „inspirația” mea spontană să cântărească în ochii ei cât o justificare demnă. Poate mă salvasem. Evitasem ca urbea să râdă de impotența mea. Preoteasă a lui Zalmoxis Aia e persoana cea mai ascultată din tot satul. Toți sunt foarte atenți să-i urmeze sfaturile în orice chestiune publică sau personală. Într-o zi am întrebat-o cărui fapt i se datorează atitudinea aceasta plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
satul. Toți sunt foarte atenți să-i urmeze sfaturile în orice chestiune publică sau personală. Într-o zi am întrebat-o cărui fapt i se datorează atitudinea aceasta plină de respect a celorlalți. „E pentru că știu toți că sunt o preoteasă a lui Zalmoxis...”, mi-a răspuns ea, lăsându-mă fără cuvinte. Un câine rătăcit Calc neglijent pe plajă, printre scoici și crabi. Ploaia matinală abia a încetat și aerul străveziu încă îi mai păstrează prospețimea. E și un câine rătăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-te pe tine însuți Înainte să ajung la Tomis, am trecut prin Grecia, oprindu-mă la Delphi ca să întreb oracolul. Eram înfrigurat să aflu ce mă așteaptă. La drept vorbind, convorbirea cu Pythia nu m-a mulțumit prea mult; neîndoielnic, preoteasa getă de la Eryx era cu mult mai elocventă. Nu mi s-au spus decât niște fraze incoerente al căror truc îl cunoșteam prea bine. În orice caz, atmosfera solemnă din locul acela m-a impresionat mult, mai ales datorită inscripției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Parcă-aș fi ascultat, încă o dată, „versurile de aur” ale lui Pitagora, pe care le memorasem când am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către miazăzi. La stânga lui se afla o preoteasă, având capul acoperit cu un văl alb; în mână ținea un vas pentru a strânge sângele sacrificial. În partea opusă se afla un alt preot, care avea în dreapta un baston de stejar foarte bine șlefuit (lituus). Mutându-l în mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acolo. Abia debarcați, toți, inclusiv marinarii, ne-am îndreptat în alai înfrigurat către vârful colinei dominate de templu. Am fi dorit să avem acces imediat la ritualul secret. Aici avea loc inițierea hierodulelor. Ne întrebam cine erau, în realitate, aceste preotese ale iubirii și cum se va desfășura cea mai gravă dintre inițieri. Clipa în care am ajuns la templul prostituatelor sacre a fost cu siguranță cea mai emoționantă din existența mea. Știam că, dacă vârful colinei ar fi fost ascuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pus stăpânire pe picioarele mele și acum lunecă încet de-a lungul trupului meu întreg, făcându-l al său. Nu mai pot să mă încălzesc în nici un fel. Întâlnire Aia mă aștepta de parcă ne-am fi dat întâlnire. Mătușa aceea, preoteasă în templul Venerei din Eryx, îi prevestise, într-un fel, sosirea mea iminentă. M-a așteptat liniștită, citindu-mi cărțile. Trecuseră destui ani de la prima noastră întâlnire, de la curtea lui Cotys, până la venirea mea la Tomis. Mă întreb cum de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rătăcește timp de trei mii de ani în trupuri de animale sau de păsări; la sfârșit, după multe suferințe, se întoarce într-un trup de om abia născut. Am găsit aceeași concepție și într-un pasaj din Istoriile lui Herodot. Preoteasa de la Eryx mi-a vorbit de unele rituri purificatoare și despre comunitatea adepților zalmoxieni, asceți și vegetarieni. Destin Știu că pornesc de la zero. Încep încă o dată totul. Acesta mi-e destinul: nu-mi dau seama dacă e vorba de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ei, de spada fecioarei. ș...ț A fost Ifigenia-n frunte, la templu, ani mulți, după rit,/fără de voie-mplinind aste jertfe cumplite.” Ceea ce m-a izbit - iar asupra acestui fapt am stăruit împreună cu Aia - e confirmarea sacrificiului ritual împlinit de o preoteasă „fecioară” pe acest pământ al Medeei:„Iar ritul cel sacru, rămas din strămoși, cerea ca străinii/să cadă uciși, ei, de spada fecioarei”. Străinul trebuia să fie ucis, potrivit „acestor jertfe cumplite”, care astăzi nu se mai pratică. Ospitalitatea față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fortificate și văile locuite: mi se pare că nu înaintăm deloc. Nu facem altceva decât să mergem în zig-zag prin aceleași locuri. Totuși, gesturile oamenilor devin din ce în ce mai solemne; după puțin timp nu mai întâlnim pe nimeni, afară de preoți și de preotese ce se recunosc după veșmintele albe de in, lungi până la glezne. Sarmisegetuza Suntem pe platoul alpin. Toți au capul acoperit cu un fel de scufie conică, pe care o numesc glugă, și nu se uită la oamenii care trec. Pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alta pot coexista foarte bine fără a se contrazice. Patosul autorului de jurnal (fragmente de viață cotidiană translate în spațiul oniric, flux dureros de amintiri nu întotdeauna compensat de amoenitatea peisajului înconjurător, dialoguri și tandre momente de abandon cu o preoteasă autohtonă ce vor culmina cu contemplarea pură a zeului străromânilor, Zalmoxis) absoarbe și totodată dă acuitate travaliului etic, asprei analize de sine pe care Mincu i-o atribuie lui Ovidiu. Jurnalul se deschide cu cuvintele unui epilog dureros: „Sunt pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
jumătate mistică, pe jumătate ecologică. O mântuire, aceea a autorului Metamorfozelor, ce se amestecă cu nori încărcați de ploaie, cu albastrul mării, cu riturile sacrificiale (cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
morții ca semn al responsabilității de a trăi; o concepție despre iubire și despre femeie, foarte diferită de timpul trăit la Roma și un alt sentiment al fericirii și al motivelor ce o determină. Și mai este o femeie, Aia, preoteasa dacă a zeului Zalmoxis, care devine oglinda transformării. Ovidiu se simte regenerat și de voința ei. Prezența Aiei e garanția revelării de sine a lui Ovidiu. În oglinda Aiei el dobândește chiar cunoașterea completă a celor diferiți de el, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]