1,955 matches
-
mea nu e asigurată nici de obiectul din afara mea, nici de ce e în mine.” (C. Noica, 17) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" În dezvoltarea funcției de complement de agent, relația de dependență se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții: de, de către: „Îngânat de glas de ape Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu, Opere, I, 103), „A fost deci natural ca această prelungire a Italiei către Orient să fi fost oficial recunoscută de către cel dintâi împărat încă înainte de bătălia de la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel dintâi împărat încă înainte de bătălia de la Actium.” (V.Pârvan, p. 140) • conjuncții (rar): că, să: „A fost încântat, însă, că mi-au plăcut «Craii» lui Mateiu Caragiale.” (M. Preda, Viața..., 301) • pronume relative precedate de una din cele două prepoziții: „A fost remarcat imediat de cei ce se plimbau pe malul lacului.” Marca specifică absolută a identității funcționale a complementului de agent o reprezintă prepoziția compusă de către, ca atare, la nivelul propoziției: „Frumos împodobiții cavaleri medievali ai bronzului IV dacic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Mateiu Caragiale.” (M. Preda, Viața..., 301) • pronume relative precedate de una din cele două prepoziții: „A fost remarcat imediat de cei ce se plimbau pe malul lacului.” Marca specifică absolută a identității funcționale a complementului de agent o reprezintă prepoziția compusă de către, ca atare, la nivelul propoziției: „Frumos împodobiții cavaleri medievali ai bronzului IV dacic au fost doborâți de pe carele de război de către călăreții năvalnici ai stepei...” (V. Pârvan, 55) sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei (situații mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realitatea-obiect al comunicării lingvistice: „Iubirea noastră a murit aici / Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
creangă te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles în interiorul relației de dependență cu regent verbal, interjecție, adjectiv, adverb): (de) (pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în fața, în spatele etc: „Actorul rămăsese în mijlocul scenei, cu privirile pierdute, parcă s-ar fi întrebat ce căuta acolo.” (M. Eliade, 64), „Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină.” (O. Paler, Caminante, 280) Observații: Când prepoziții (locuțiuni prepoziționale) precum în fața, în spatele, spre etc. însoțesc substantive proprii-nume de persoană, substantive comune trimițând către ființe umane individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de circumstanțial ci pe aceea de complement indirect: „Brațele ei albe și goale se întinseră spre dânsul.” (M. Eminescu, P.L., 49) Alte prepoziții, mai abstracte, nu marchează decât identitatea funcțională de circumstanțial, ele putând însoți deopotrivă un circumstanțial de spațialitate și unul de temporalitate sau chiar alte variante: în, din , la, de la... până la, după, spre, către etc. Distincția între spațialitate și temporalitate se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial: • circumstanțial spațial: „În pădurile țării mele / Trăiește balaurul.” (M. Isanos, 141); • circumstanțial temporal: „Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte.” (M.Eminescu, I, 45) În interferență, uneori, cu conținutul lexical al verbului (care impune prezența anumitor prepoziții: iese din/de la; intră în/la; se duce spre/vine dinspre etc.), prepozițiile au cel mai adesea rolul principal în fixarea diferitelor coordonate semantice ale circumstanțialelor de spațialitate: • sensul desfășurării acțiunii: către, spre, înspre: „Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temporal: „Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte.” (M.Eminescu, I, 45) În interferență, uneori, cu conținutul lexical al verbului (care impune prezența anumitor prepoziții: iese din/de la; intră în/la; se duce spre/vine dinspre etc.), prepozițiile au cel mai adesea rolul principal în fixarea diferitelor coordonate semantice ale circumstanțialelor de spațialitate: • sensul desfășurării acțiunii: către, spre, înspre: „Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână.” (M. Eminescu, I,148) dinspre: „Dinspre pădure vine un pâlc de călăreți.” • locul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
manifestării stării sau însușirii: de la... (până) la; din... (până) în: „De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
până) în: „De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ: în, la, din, lângă, spre etc.: „Nimeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemână și spăla jumătățile.” (E. Barbu, 111) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale sau prin substantive temporale prin conținutul lor semantic, neprecedate de prepoziții), identitatea de circumstanțial temporal rămâne închisă în planul semantic al acestor termeni: totdeauna, niciodată, din când în când, uneori, azi, mâine, ieri, aseară, poimâine, a doua zi, mâine seară, săptămânal, lunar, noaptea, vara, zile (întregi), (trei) săptămâni etc.: „Ieri a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Întind țigareta mea, militarul o aprinde și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin substantive (cu unele excepții) sau prin infinitiv, relația de dependență se exprimă prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin substantive (cu unele excepții) sau prin infinitiv, relația de dependență se exprimă prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei Prepozițiile, prin poziția în sistemul prepozițional al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei Prepozițiile, prin poziția în sistemul prepozițional al limbii române, descriu, însă, diferite ipostaze concrete ale temporalității: • momentul: în, prin, la, pe, în timpul etc.: „Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întâmpla foarte rar în timpul zilei.” (O. Paler, Viața..., 137) • intervalul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este specific raportului de simultaneitate: „La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă Și cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut, Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă.” (T. Arghezi, 80) Precedat de diferite prepoziții, adverbul situează propoziția circumstanțială temporală într-un raport de anterioritate: până când: „Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas.” (M. Eminescu, I., 140) sau într-un raport de posterioritate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adânc în tăcere.” (P. Dan, 10) • interjecție: „... Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 184) b. dezvoltat; se realizează prin diferite tipuri de sintagme: • constituite din repetarea aceluiași substantiv prin intermediul unei prepoziții: de, la, lângă, peste: „Sunt zece la număr Și, umăr de umăr, Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 139) • constituite dintr-un substantiv determinat de un atribut esențial pentru planul semantic al circumstanțialului: „Nu glumesc deloc! Exclamă însă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte și ce și adverbul relativ cum (care introduc circumstanțiala modală în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mod real Circumstanțialul de mod al calității, când are dezvoltare infrapropozițională, se poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa...” (M. Eminescu, I, 106), „Aș vrea să-mi cufund
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată... prea arare... A târziu când arde lampa Inima din loc îmi sare Când aud că sună cleampa...” (M. Eminescu, I, 106), „Aș vrea să-mi cufund din nou obrazul în părul ei mirosind a vânt și a noapte.” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
167), „Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă.” (M. Eminescu, I, 190), „Era necesar, adaugă unul din ei fără ironie...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 169) Prepoziția ca este marcă a circumstanțialului de mod calitativ numai dacă este totodată și semn al unei comparații stilistice: „Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iubit..., III, 169) Prepoziția ca este marcă a circumstanțialului de mod calitativ numai dacă este totodată și semn al unei comparații stilistice: „Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale fără (ca) să, așa cum, precum și adverbul relativ cum: „Orice-a gândit un om singur fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent: „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]