1,599 matches
-
dacă se răzvrătește, o las imediat și plec cu banii. Nu vreau să fiu caraghios; în primul rând, nu vreau să fiu caraghios. — Mi se pare, observă prințul cu băgare de seamă, că Nastasia Filippovna e inteligentă. La ce bun, presimțind acest chin, s-ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai aici e calculul! Nu știți totul, prințe... aici... mai e și... pe deasupra, ea e convinsă că o iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om netrebnic și viclean, parcă presimțea inima mea! Să intrăm, mă ia așa, de amorul artei, îngăimă generalul spre prinț, tot încercând să scape doar cu râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
viitorul al doilea ucigaș al viitoarei a doua familii Jemarin, dacă va exista vreuna. Chiar pentru asta se pregătește... Toți izbucniră în râs. Prințului îi trecu prin minte că, poate, într-adevăr Lebedev se fandosește și se strâmbă doar pentru că, presimțind întrebările lui, nu știe cum să răspundă la ele și încearcă să câștige timp. — Se răzvrătește! Pune comploturi la cale! strigă Lebedev, parcă nemaiputându-se stăpâni. Ei bine, pot eu oare să-l consider pe acest clevetitor, pe acest, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe toate... bâigui prințul, foarte tulburat. La ce bun? — Lasă, rosti Parfion și smulse iute din mâna prințului cuțitașul pe care acesta îl luase de pe masă, de lângă carte. Îl puse la loc. — Parcă știam când am ajuns la Petersburg, parcă presimțeam... continuă prințul. N-am vrut să vin aici. Voiam să uit toate cele întâmplate aici, să mi le smulg din inimă! Ei, rămâi cu bine... Dar ce faci? Vorbind distrat, prințul luase iarăși în mână cuțitul de pe masă, iar Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opri nedumerită, spre marea satisfacție a lui Kolea, care, desigur, ar fi putut foarte bine să-i explice încă înainte de a ieși din casă că nu moare nimeni și că nu există nici un pat de moarte, dar nu-i explicase, presimțind cu șiretenie viitoarea mânie comică a generălesei, când aceasta, după cum își făcea el socoteala, avea să se supere negreșit, găsindu-l sănătos pe prinț, pe sincerul ei prieten. Kolea avu chiar lipsa de delicatețe de a-și rosti cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată simți că ar vrea grozav de mult să lase totul baltă aici și să plece înapoi de unde a venit, cât mai departe, într-un loc uitat de lume, să plece chiar acum, fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Presimțea că, dacă mai rămâne aici măcar câteva zile, negreșit se va cufunda irevocabil în această lume și tot această lume va fi de-acum înainte destinul lui. Dar nu medită nici zece minute și își spuse imediat că evadarea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuvintele în stare să exprime spaima; da, spaima! Acum, în acest moment, simțea pe deplin acest lucru; era convins, pe deplin convins, din motive speciale, că femeia este smintită. Dacă, iubind o femeie mai mult decât orice pe lume sau presimțind posibilitatea unei asemenea iubiri, ai vedea-o deodată ferecată în lanțuri, îndărătul unor gratii de fier, bătută cu ciomagul de temnicer -, atunci această impresie ar fi întrucâtva asemănătoare cu cea pe care o simțea acum prințul. — Ce-i cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
infernală! Nu, ăsta nu-i semn de sminteală. Eu, desigur, refuz să cred că Evgheni Pavlovici putea ști cu anticipație de catastrofă, adică să știe că în ziua cutare, la ora șapte și așa mai departe. Însă putea s-o presimtă. Iar eu, iar noi toți și prințul Ș. ne gândeam că bătrânul o să-i lase lui toată averea! E îngrozitor! Îngrozitor! De altfel, înțelege că nu-l învinuiesc cu nimic pe Evgheni Pavlovici și mă grăbesc să-ți explic; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și cu ce mă uimi! Dacă atunci n-ai fi fost într-un asemenea hal, că nu erai în stare să te gândești decât la un singur lucru, poate că nici n-ai fi ridicat cuțitul asupra mea. Atunci am presimțit asta de cu dimineață, privindu-te; știi în ce stare eram atunci? De cum am făcut schimb de cruci, poate, mi-a și licărit gândul ăsta în minte. De ce m-ai dus atunci la bătrână? Cu asta ai vrut să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am făcut schimb de cruci, poate, mi-a și licărit gândul ăsta în minte. De ce m-ai dus atunci la bătrână? Cu asta ai vrut să-ți stăpânești mâna? De fapt, nici nu se poate să te fi gândit, ai presimțit numai, ca și mine... Am simțit amândoi același lucru. Dacă atunci n-ai fi ridicat asupra mea mâna (de care Dumnezeu m-a ferit), ce-aș mai fi eu acum în fața ta? Doar atunci oricum te bănuiam de asta, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dușumeaua cu labele și coada. Animalele nu pot resimți frica mistică, dacă nu mă înșel cumva; dar în acest moment mi s-a părut că în spaima Normei exista ceva foarte neobișnuit, parcă aproape mistic, și că ea, prin urmare, presimte, ca și mine, că această lighioană are în ea ceva fatal și o anumită taină. Cățeaua se trase încet înapoi din fața reptilei, care se târa încet și cu precauție spre ea; se pare că voia să se repeadă brusc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intra de obicei rar în discuție și era mai taciturnă decât surorile ei, uneori chiar prea taciturnă. Însă când, mai ales în asemenea cazuri delicate, trebuia neapărat să deschidă discuția, o începea cu neobișnuită aroganță și chiar cumva provocator. Întotdeauna presimțea dinainte când începea sau era gata să înceapă a roși. — Poate nu vrei să-mi accepți propunerea? spuse ea, uitându-se de sus la prinț. — O, nu, vreau, numai că nu era deloc nevoie de așa ceva... adică nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care justifica și visul, și coșmarul, și nebunia. Câteva ore la rând parcă fusese obsedat de cele citite, își amintea mereu fragmente, se oprea asupra lor, medita la ele. Uneori chiar îi venea să-și spună că toate acestea le presimțise și le prevăzuse dinainte; chiar i se părea că a citit toate acestea cândva, demult, și că toate iluziile după care tânjise de atunci, care îl chinuiseră și de care îi fusese frică -, toate acestea erau conținute în scrisorile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și strâmți din piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul plimbărilor călare ale împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată în măsura posibilităților și chiar cu atât mai strict, cu cât mai tare se presimțeau aceste nenorociri. Da, firește... bâigui prințul, aproape încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată în măsura posibilităților și chiar cu atât mai strict, cu cât mai tare se presimțeau aceste nenorociri. Da, firește... bâigui prințul, aproape încurcat. Însemnările dumneavoastră ar fi... extrem de interesante. Desigur, generalul îi spunea ceea ce-i spusese cu o zi înainte lui Lebedev, relatându-și deci povestirea fără poticneli. Dar iarăși îi aruncă prințului o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e de-acum sfârșită! O, iertați-mă, iertați-mă! Ieși repede, acoperindu-și fața cu palmele. Prințul nu se putea îndoi de sinceritatea emoției lui. Înțelegea și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era unul dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel mai înalt al extazului bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de neînsemnate, încât putem râde de ele; scuzați-mă, dar trebuie să ne pricepem să presimțim! Ai noștri, de îndată ce ajung la liman, de îndată ce se încredințează că acesta este limanul, se bucură atât de mult de el, încât ajung imediat până-n pânzele albe. De unde vine asta? Vă mirați de Pavlișcev, puneți totul pe seama nebuniei sau bunătății lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoane prezente în cameră nu găsea nimic ciudat în asta. Prințul, care nu mai departe de ieri n-ar fi crezut că este posibil să vadă așa ceva nici măcar în vis, acum stătea în picioare, privea și asculta, ca și cum ar fi presimțit de mult totul. Visul cel mai fantastic se transformase deodată în realitatea cea mai pregnantă și mai precis conturată. În clipa aceea, una dintre cele două femei o disprețuia atât de mult pe cealaltă și atât de mult ținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe "Romînul. [23 ianuarie 1881] ["ERODOT AL "ROMÎNULUI" CONTINUĂ... "] Erodot al "Romînului" continuă cu autopsia istoriei naționale și se 'nțelege că orice Domn bun întîlnește în cale e reacționar, e turcofil, iar oricare taie capetele boierilor e național și liberal. Presimțisem că și Mihai Viteazul și Matei Basarab vor fi trecuți în registrul negru, iar Mihnea cel Rău și Mircea Ciobanul, descendenții armașului Dracea, vor fi schimbați în martiri ai libertății poporului. {EminescuOpXII 44} De la moartea lui Neagoe Basarab până la Mihail
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cancellarius se va potrivi poate! [30 - 31 martie 1881] ASASINAREA LUI PAUL I Nimeni n-a acuzat pe Paul I că ar fi otrăvit sau ar fi pus pe cineva să otrăvească pe mama sa; dacă însă Catarina ar fi presimțit moartea sa desigur ar fi răsturnat pe fiul său de pe tron. Asupra acestui punct toată lumea este d-acord și Paul, din prima zi a domniei sale, începu să lucreze ca și cum ar fi fost convins despre aceasta. El dizgrație pe amicii mamei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-lui Grădișteanu, d. V. Boerescu a făcut expunerea pe larg a cestiunii dunărene. La 26 fevruarie și 1 martie d-sa, ca ministru de externe, a adresat reprezentanților români din străinătate o circulară confidențială prin care le cerea să presimță cugetările guvernului pe lângă care erau acreditați și totodată [î]i informa în ce mod și în ce condiții guvernul român ar primi înființarea Comisiei Mixte speciale, care ar fi o delegație a Comisiei din Galați, și cu președința Austriei. D.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mobilizează instantaneu Întregul potențial defensiv al organismului pentru a preveni vătămarea sau dezintegrarea lui. Repulsia, scârba, spaima și groaza sunt cele patru etape care au același substrat - frica - prin care În mod reflex organismul respinge ceea ce, mai presus de rațiune, presimte ca amenințare. În virtutea aceluiași sentiment individul Încearcă să iasă din zona periculoasă prin fugă - un alt reflex declanșat de aceeași senzație frica. Atunci când această rezolvare instinctuală nu este posibilă organismul recurge la autoapărare, care poate deveni extrem de violentă mai ales
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
rămas mereu același, cu funda poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tânjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
postmodernism. Conform acestei sănătoase logici, oare ce argumente putem găsi spre a putea vorbi de modernism și de postmodernism, dacă sunt fără referent istoric? Evident, nici unul. Concluzia: dacă nu există istorie și progres, atunci nu există nici modernism și postmodernism! Presimțind în spate fiorii sofisticii, Lyotard recunoaște echivocul: a rescrie înseamnă "ambiguitatea care străbate raportul modernității cu timpul". Și mai departe: a rescrie "a repune orologiul la zero, de a face tabula rasa, gestul care inaugurează începutul (sic!) noii ere și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
punct de vedere sexual, că prin natura ei este destinată plăcerii iar nu doar procreării. Asupra faptului atrăsese atenția încă magul ermetic Henry Cornelius Agrippa (1486-1535), în lucrări precum De nobilitate et praecellentia foemini sexus. N-au înțeles, dar au presimțit, sporindu-și ura contra femeilor tocmai fiindcă sunt destinate să se bucure de sex: Și așa e, căci clitorisul este organul dedicat exclusiv plăcerii, pe când penisul are și funcția de a urina. Femeile au fost create de creator spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]