71,953 matches
-
autohton pentru a-și face platformă sau ca să se afle în treabă. Mai degrabă aici se grupează foști securiști și armata de informatori ai Securității pentru care Europa Liberă nu e numai un memento periculos, ci și un factor de presiune asupra dosarelor ascunse și azi. Altfel nu-mi explic ura cît se poate de actuală a unora dintre postatori împotriva acestui post de radio. Și, din punctul lor de vedere, poate că pe bună dreptate. Am serioase îndoieli că N.C.
Despărțirea de Europa Liberă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8300_a_9625]
-
ca descendent al unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan, sculptorul Ion Vlad ar fi împlinit anul acesta 87 de ani. În condiții normale, posteritatea lui care a depășit vîrsta indeciziilor și a dubitațiilor de tot felul trebuia să exercite o presiune din ce în ce mai puternică asupra spațiului cultural românesc și asupra ad-mi-nistraturilor acestuia, obligîndu-i să constate faptul că unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani așteaptă de aproape douăzeci de ani, pentru că înainte de 1990 nici nu se putea pune problema, să fie
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
scaldă într-o baie de energie. Cînd efectuăm experimente, noi exercităm asupra cîmpului niște constrîngeri prin care îl silim să se manifeste. Dacă nu l-am constrînge, el nu s-ar manifesta. Iar modul în care se manifestă depinde de presiunea pe care noi o exercităm asupra lui. De aceea, cîmpul poate reacționa fie punctual (și atunci vorbim de particule elementare), fie ondulatoriu (și atunci vorbim de unde). Ce este uimitor aici? Că avem de-a face cu un substrat unic al
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
Un pariu la vedere, făcut și reînnoit la fiecare text. Indiferent de subiect, de regim (reportericesc, confesiv, analitic, epic) și de perioada istorică dată ("anii optzeciști ai copilăriei mele", respectiv trecutul apropiat, postrevoluționar), autorul caută interfața dintre mediul socio-istoric, cu presiunile și provocările sale, și registrul de manifestare al individului pus în contexte și situații inedite. Un capitol aparte va fi, de aceea, călătoria conaționalului nostru în străinătate, o aventură în toată puterea cuvântului, urmărită în trei texte diferite: Pisoarul lui
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
rămâne de neșters... Mai supărător (dar în limitele normalității) îmi pare faptul că mi se întâmpla să nu pot profita nici de cei 10% de poezie tolerată, nesupusă direct tributului. În "O vârstă s-a deschis" și în "Homer", nu presiunea ideologică poartă vina nereușitei, ci lipsa inspirației, compunerea prin ambiție, fără participarea sincerității. Bună din capul locului îmi apare suita " Trei motive homerice", destui comentatori au apreciat-o în scris - în acea vreme și mai târziu. Dar ea nu era
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de pildă - exercițiu aprofundat de Brook, la noi, de Purcărete, de Dabija, de Măniuțiu - a filosofiei existențiale de prim rang. Aceea în care relațiile sînt între om și vînt, om și foc, om și apă, om și om, om și presiunea istovitoare a limitelor. Despre om și limite mi se pare că vorbește fiecare spectacol al lui Nekrosius. Cu un soi de limbaj primar, dezvoltat scenic cu elemente simple, la îndemînă oricărui joc de copii. Așa mi se pare că începe
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Uniunea Europeană. în cei nouăsprezece ani de la răsturnarea dictaturii ceaușiste, România a făcut, din proprie inițiativă, puțini pași pentru redresarea sa reală ca stat democratic de drept, ca societate civilă, ca economie funcțională deschisă. Majoritatea transformărilor operate s-a realizat sub presiunea conjuncturilor geopolitice, a "vremilor noi", cum ar nota cronicarul. în 1989, țara a fost încălecată de oponenții comuniști ai "clanului Ceaușescu", grupați într-un fel de mafie politico-economică ce, printr-o asumare formală a structurilor politice democratice, au impus "sistemul
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
civile românești, refuzând la toate alegerile locale postcomuniste candidații FSN, PDSR, PSD, cum s-a numit succesiv "partidul" oligarhiei roșii românești. Deciziile "naționale" nu s-au luat însă, cum bine se știe, de către Primăria Capitalei, care a suferit mai mereu presiunile instituțiilor administrației centrale, imixtiunile acesteia. Guvernele "de stânga" au modificat de multe ori regulile jocului în chiar desfășurarea lui, au blocat (sau au corupt) funcționărimea locală, au dirijat utilizarea fondurilor de dezvoltare după propriile interese. Stabilizarea "sistemului" și finalizarea (în favoarea
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
iar mulți români, obligați să migreze în căutare de muncă datorită mizeriei din țară, au realizat la fața locului - eficiența actului administrativ, responsabil, specific democrației reale. După exemplul Bucureștiului, și alte comunități au început să ignore, la alegeri, indicațiile și presiunile "sistemului". Entuziasmul generat de victoria grupărilor partinice democratice (de dreapta, dar și de stânga) în 1996 s-a vădit însă prematur, lipsa de unitate, dar și modul de insinuare coruptivă practicat de componente ale numitului "sistem" ducând la cunoscuta recunoaștere
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
îi șterge și portretul caracterial: "un om celebru foarte anonim", "uneori ironic și acid, dar mai degrabă sfios..." (523) Nu e îngăduită ironia la adresa inconștientei conștiințe naționaliste (510-511). Tot aici, actualitatea unei lumi, cum se deduce, scufundate, este asemănată cu presiunea din adâncul apelor. (M. Nedelciu, într-un roman neterminat, Zodia Scafandrului, va dezvolta tema în felul său, într-un alt regim politic și literar.) Politica stăpânește, cu toate armele, arta, în general. Mai tot făcutul e dezis fără cuvinte: moartea
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
Leipzig - și Iorgu Iordan - într-un capitol amplu în Stilistica limbii române). În limba literară, formele diminutivale au fost judecate negativ la un moment dat (în secolul al XIX-lea), în numele unui ideal de raționalitate și eleganță constituit - probabil - sub presiunea modelului francez. Evitate în registrul înalt, diminutivele au circulat mai departe în limba populară și familiară, de unde se întorc acum în spațiul public, mai ales prin intermediul presei și al contextelor ironice. Capacitatea de a forma diminutive e comună majorității limbilor
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
demnitatea unei bresle explicîndu-i că, de vreme ce se sprijină pe o infrastructuă, este reductibilă la ea. Încrețirea scoarței e reductibilă la plăcile de sub ea. Creatorul e o picătură de ploaie picată dintr-un nor. Madame Bovary e un munte care oglindește presiunile tectonice sociale pe care le-a îndurat Flaubert. Și același lucru e valabil pentru orice scriitor. De aceea, oricît de autonomă e o breaslă culturală în raport cu factorii de putere (politicul și financiarul), normele care dau tonul și fac legea în interiorul
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
mediul profesional al lumii scriitoricești) este dependent de cîmpurile cărora le datorează existența: politica și banul. Autonomia breslei literare e un deziderat descins din lumea basmelor. Iar tendința actuală e ca libertatea ei să scadă pînla anulare, ceea ce înseamnă că presiunea ideologiei va sufoca complet motivația scriitorilor. Cu alte cuvinte, plantele serei literare vor fi parazitate cu niște îngrășăminte filantropice - burse, proiecte culturale, concursuri, premii - care le vor schimba direcția de creștere: din teotropice vor deveni cratotropice. Se vor orienta după
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
populat și el de oglinzi deformatoare. Pornind de la acestea, prin detalii și detalii ale detaliilor, se pot reconstitui anumite fenomene subterane care premerg publicării romanului, dar și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând, presiunea psihologică exercitată asupra scriitorului de către cenzură: "Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă, în prezența mai multor referenți, pentru ca imaginea
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ale autorului, efectuate la o reîntoarcere a manuscrisului în redacție, dictată de "foruri superioare", după expresia vremii, temătoare, grijulii să nu care cumva să "scape" ceva insurgent, înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de rigoare". Astfel că, tracasat de presiuni, Petru Dumitriu intenționa să adauge ediției din 1955 a Cronicii un Cuvânt înainte, în care să se scuze pentru absența unei prea mari tendențiozități în prezentarea aristocrației (de care, oricum, această primă variantă a romanului nu ducea deloc lipsă). În
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
calitatea de fost legionar a filosofului, deci apartenenței sale la o categorie de oameni ce, după ce făcuse, un stadiu îndelungat de pușcărie "pentru o credință pe care o consideraseră curată la vremea ei", era nevoită să îndure cele mai grave presiuni și ingerințe. Completamente lipsită de credibilitate în ochii intelectualității, poliția politică avea o mare nevoie de "ambasadori" de acest soi care să fie capabili a racola figurile notorii ale opoziției din Apusul "putred", precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării. Conflictul dintre ideologia partidului unic și formalismul estetic denotă obtuzitatea sau rezistența unei societăți închise, refractară la orice deschidere, relativizare a punctului de vedere oficial, complexitate problematică sau contradicții asumate. Formalismul estetic se hrănește dintr-o
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
mai auzi la televiziuni calfele comuniste debitând cu aplomb versetele resentimentare ale noului fundamentalism de stânga. Prin corectitudinea politică, ne aflăm la un pas de legiferarea unor aberații. Ideea de tradiție și moștenire culturală a căzut în desuetudine, surpată sub presiunea spiritului de haită agresiv al celor pentru care istoria începe o dată cu ei. Așa s-a ajuns ca nobila misiune a editorului să se fi evaporat dintre preocupările noii generații de intelectuali. Obișnuiți cu succesul imediat - pe cât de rapid, pe atât
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
de lucruri: "O mie și una de lucruri imposibile" (blogs.click.ro), "aș vrea să fac o mie și una de lucruri" (cafeneaua.com), "visează la o mie și una de lucruri" (onemagazine.ro). Construcția se explică în parte prin presiunea clișeului cultural, intertextual "o mie și una" (de nopți), dar și prin faptul că lucru intră în seria cuvintelor cu sens generic, dominată de feminine: chestie, treabă, una, alta...
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah bagă de seamă că postmodernismul trimite la o întreagă tradiție europeană, ce-i drept actualizată în fața prezentului, astfel încât tiparele ei mentale și expresive să exercite o presiune considerabilă, reformând percepția noastră sonoră și împingând-o spre rezolvarea amiabilă a dilemelor ridicate de grosul experiențelor avangardiste. Să fii altruist ! În primul rând cu tine însuți, suprapunându-te ori de câte ori este nevoie. Olah, bunăoară, superpozează piese proprii, de sine stătătoare
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte ale lui Norman Manea. E
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
transformat societățile bazate pe ideologia bolșevică în veritabile închisori. Gândurile și acțiunile tale erau cunoscute de toată lumea, iar "organul" decidea în ce măsură ți se îngăduia sau nu un lucru. Nu e de mirare că omul obișnuit să trăiască sub o asemenea presiune devenea ori de-o nesimțire monumentală, ori perfect dedublat. În locul sincerității, el a învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
cetățenilor. Admisă în NATO în anume condiții geostrategice, legate de focarul de insecuritate din Orientul Apropiat și Mijlociu, România a devenit acum, ea însăși, o sursă de siguranță pentru zona proximă, un pilon fundamental în "controlul stabilității" la Marea Neagră. Rezistând presiunilor Rusiei (în special "șantajului energetic", România achiziționând, alături de Ucraina, gazul rusesc la cel mai înalt preț), țara a reușit să-și impună statutul de membru sigur al alianței. "Analiștii", care solicitau o mai mare flexibilitate față de Rusia, nu au realizat
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
în avantajul ei. Pentru a îndeplini standardele de aderare, Ucraina va fi obligată să își rezolve contenciosul teritorial cu România, inclusiv prin acceptarea arbitrajului internațional în problema Insulei Șerpilor sau canalului Bâstroe. Ucraina va trebui să facă, ca și Georgia, presiuni pentru eliminarea punctelor de "conflict înghețat" (Transnistria, Abhazia, Osetia). Rezolvarea problemei platoului continental al Mării Negre (bogat, se pare, în hidrocarburi), dar - mai ales - închiderea conflictului transnistrean (prin retragerea armatei rusești) ar deschide posibilitatea reîntregirii pașnice a României pentru că o așa-
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
hidrocarburi), dar - mai ales - închiderea conflictului transnistrean (prin retragerea armatei rusești) ar deschide posibilitatea reîntregirii pașnice a României pentru că o așa-zisă "Republică Moldova", enclavizată în interiorul unei organizații unitare (NATO cu Ucraina ca membră), nu ar putea rezista prea mult presiunii sociale și economice. în urma unei probabile reunificări a Basarabiei cu țara, România și-ar putea menține în continuare (desigur, în tandem cu Ucraina) rolul de pilon fundamental al NATO în Sud-Estul Europei. Summitul NATO de la București nu a fost, după cum
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]