70,602 matches
-
care medicul care o însoțește o observa, oferindu-se să o scutească de supliciu. Ea refuză politicos, convinsă că e datoria ei nu numai să ducă pînă la capăt misiunea care îi fusese încredințată (aceea de a îngriji ră-niti, ceea ce presupune inclusiv a-i salută pentru o ultima dată), ci și să nu își ferească privirile din fața morții. Sentimentul datoriei reprezintă căpătîiul moral al principesei, dar fără a o transforma într-o făptura uscată sau rigidă. Domnită Ileana apare, din acest
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor presupun o anumita manieră de a gestiona timpul, cu alte cuvinte, face tot ce îi stă în putință pentru a se repune pe sine însuși într-un flux imuabil și universal al trecerii timpului. Pierzîndu-și timpul, în sensul de a nu
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
timpul să vă spun/ l-am văzut pe cel care merge/ cu mormîntul în spate// e timpul să mă albesc undeva/ oriunde/ în tăcere/ singur" (e timpul). 2. Dacă Mircea Măluț își situa poezia sub egida retractilitatii, postura preponderent intelectuală, presupunînd un filtru al rigorii, concitadina să (ambii poeți locuiesc în orașul Bistrița), Adriana Barna, este, dimpotrivă, o expansiva ce se pierde în mirajul materiei, pe care incearca a o capta nediferențiat. Limbajul d-sale cuprinde cu generozitate un conglomerat de
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai mare - sau a unor prenume care sînt modificate în măsura mai mare, datorită alternantelor fonetice: "Mai Miroane", "nea Miroane" (AC 2, 1999
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
impactul celui în cauză cu obiecțiile - nu puține și deloc lipsite de gravitate - ce i se aduc. Unor ipoteze dure, însă, prin forță lucrurilor exterioare experienței mele directe, le prefer, deocamdată, o anume rezervă. Cei care mi-au urmărit scrisul presupun că au avut bunăvoință a constata că m-am ocupat îndeobște de acea parte a vieții literare pe care o cunosc nemijlocit, evitînd - eu, care n-am călătorit niciodată în Occident - incursiunile în zona conflictelor ce brăzdează exilul, ferindu-mă
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
în conturul umbrei de jocuri și interese a înaltului personaj menționat. Socotind că ilustrează o clasă omenească nepieritoare, l-am numit "purtătorul de servietă". Care a fost soarta subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa? Întîi de toate, mi s-a suprimat rubrică, fără nici o explicație. În al
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
uneori parodic, alteori cu o stîngăcie voita, la convențiile de gen ale românului polițist. Nucleul tramatic e foarte simplu, tocmai de aceea percutanta lui e maximă: Santiago Nasar, personajul principal, va fi ucis de către frații unei tinere pe care se presupune că a necinstit-o. Rușinea fetei iese la iveală în noaptea nunții ei cu un alt bărbat, si, de îndată ce ea divulgă numele vinovatului, întreg satul știe că lui Santiago ceasurile de viață îi sînt numărate. Moartea lui nu poate fi
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
el. Faptul că descrierea crimei e lăsată pentru sfîrșit reprezintă, după părerea mea, o parodiere a altei convenții de român polițist. Termenul "parodiere" sugerează îndeobște asocierea cu umorul, de aceea va părea, poate, inadecvat aici. Dar e o parodiere, în măsura în care presupune utilizarea unei tehnici și distanțarea totodată de semnificația ei originară: în acest stadiu al românului, omorul nu mai poate fi deznodămîntul, și nici nu apare ca să confirme sau să infirme o serie de supoziții și inferențe făcute de cititor pe
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
printr-o violență simbolică. Murind, Santiago Nasar face posibil un cuplu de îndrăgostiți, care altminteri nu ar fi avut șanse să existe. Românul acesta al lui Márquez apare în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți, ca de obicei impecabila. S-ar putea presupune că, fiind mai direct că formulă stilistica, textul e și mai usor de tradus. Nu cred. Dimpotrivă, simplitatea poate fi lesne ratată și trivializata. De aceea cred că sarcina traducătoarei nu a fost deloc ușoară. Gabriel García Márquez, Cronică unei
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
abordate, urma ("rămasul") lui Hașdeu se vede și azi. Avînd imaginea întregului, a lucrat, de preferință, în panouri colosale. Scrierile sale monumentale (Istoria critică a românilor, în două volume, Etymologicum Magnum) nu au fost terminate pentru că, pentru a fi încheiate, presupuneau muncă în echipa a unor largi colective. Numai Cuvente den bătrîni, tot lucrare de mari proporții, a fost încheiată. Cum se știe, Hașdeu a fost și un literat. Acest despărțămînt al operei sale trebuia, și el, restituit într-o ediție
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
vorbesc în calambururi și jocuri de cuvinte, vorbirea lor le reflectă firea de enigmatici, echivoci, dubitativi, contemplativi. A evita formularea directă este un semn de distincție pentru Gracian, căci numai un ins simplu, rudimentar, isi comunica fără ocoliș gîndurile. Vorbirea presupune, în concepția lui, un adevărat ceremonial, și implicit o inițiere. Există chiar o pudoare a cuvintelor, care se învăluie în strategii retorice așa cum curtenii se învesmîntau în straie somptuoase. Evident, Baltasar Gracian scria în plin baroc, cînd a fi ingenios
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
erau arbitri indirecți ai elegantei exprimării în secolul al XVII-lea, pentru că multe dintre saloanele de conversație erau patronate de o doamnă din înaltă societate, chiar dacă nu lor le este recunoscut privilegiul de a fi stabilit normele exprimării. Elegantă vorbirii presupune, pentru Gracian, adîncă erudiție. Oratorul lui nu e niciodată direct și simplu în exprimare pentru că trebuie să parcurgă întotdeauna un tur de forță prin citatele din opere celebre ale anticilor, prin pildele filozofilor și ale altor învățați de demult. Fiecare
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
permanență dintr-o extremă în altă; să afli justificări fiecărei poziții teoretice, oricât de diferită de precedentă; ba cu atat mai mult cu cât e mai diferită. Oare ce poate fi mai obositor decât toată această dialectica de Sisif? Ambivalenta presupune întotdeauna drumul între două idei și niciodată stabilirea la una dintre ele. Asemeni porturilor pentru un marinar, ele înseamnă nu doar un loc al refugiului, ci și unul al despărțirii de țărm. Te poti împăca, într-o viață, cu un
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
a celui prea bogat în soluții, în variante, în alegeri; iar pluralitatea intereselor sale de cunoaștere - drept o canalizare binevenită a unui preaplin ce se cerea revărsat în lume. Poate că Mircea are nevoie să se regăsească în alții, va presupune Noica - și nu va greși. Vulcănescu are nevoie într-adevăr de o amplă risipire în jurul său, de o dilatare în multiplu, si cu cat va reuși această mai bine, cu atât el își va împlini mai stăruitor și mai senin
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
important și oarecum legat de un fel de subconștient al raționamentului. Să îmi continui însă speculația: pentru retoricieni analogia reprezintă o tehnică de argumentare instabilă și ca atare riscantă (cf. Chaim Perelman), pentru că ea există într-un spațiu mental care presupune simultan existența similitudinii și a diferenței. Pentru că o analogie să fie posibilă, ea are nevoie de un background de asemănare. Dar pentru ca să fiesi relevanță, ea trebuie să aducă împreună fenomene distincte. Similitudinea poate fi oricînd contestată, după cum și diferența celor
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
o componentă mimetica, spre experimentele narative guvernate de logică pluralismului și a ambiguității, traseu ce se confundă cu drumul căutării de sine a stilului caragialian." (op. cît. pag. 10) O înțelegere competența a acestei cărți, la origine teza de doctorat, presupune descifrarea titlului-metaforă, descifrare care, depărtîndu-se de speculații și ambiguități, poate fi regăsita chiar în textul lui Caragiale "Cîteva păreri" ("Opere 4", București, ESPLA, pag. 45) reluat de autoare la pagina 172 într-un context nimerit, anume al unui studiu asupra
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de informații, dar există și o memorie vie, intimă, conectiva, dacă pot folosi un asemenea termen, care deși acționează tot pe baza înmagazinării de informații, presupune totuși că aceste informatii să îl influențeze pe cel ce le reține, și indirect felul său de a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera calcule minimale fără a fi reținut în
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
trebuie să ne uităm și către manualele acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și cînd i se cere să explice concepte al căror conținut semantic este fatalmente vag". Suficient de complex din punct de vedere semantic și stilistic (presupunînd oare și o autoironică aluzie la toposul mioritic?), fatalmente poate candida, cel puțin în anumite registre ale limbii, la statutul unui cuvînt la modă.
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
biciclete, croitorie etc.), chiar dacă este solidă și valoroasă. Orașele trebuie să se modernizeze cu orice preț și rezultatele sunt evidente, impresionante, de necontestat. Anatema pusă pe o clădire (un cerc mare, roșu, cu un semn înscris în el care înseamnă, presupun - demolare) este fatală, fără șanse de supraviețuire pentru acea clădire. Am aflat însă că despăgubirile sunt corecte și nimeni nu rămâne pe drumuri. Guvernul are bani mulți și are grijă ca oamenii să fie mulțumiți. Dacă nu - este treaba lor
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
am citat mai sus, din "Evenimentul zilei") sînt folosite aproape toate posibilitățile. În principiu, mobil prezintă totuși unele riscuri de ambiguitate, substantivul existînd deja dinainte, cu alte sensuri. Care va fi însă decizia finală a uzului e deocamdată greu de presupus. Dată fiind apariția recentă a produsului tehnic și mai ales conservatorismul dicționarelor autohtone, nu ne putem aștepta că termenii (de fapt, sensuri noi atribuite unor cuvinte deja existente în limba) să fie cuprinși în dicționarele curente. Într-adevăr, Dicționarul explicativ
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
În timp ce în țara noastră victoria Naționalei a fost zeificata, în Ungaria înfrîngerea n-a fost privită drept o mare pierdere, ci ca un meci în care, după mai multe decenii, au cîștigat adversarii. Ungurii aveau de unde pierde și e de presupus că nu și-ar fi făcut că pițigoiul din pricina înfrîngerii, nici macar înainte de meci, ca promisiune pentru momentul final al partidei. Din acest punct de vedere Cornel Nistorescu, editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI, toarnă cu temei apă peste entuziasmele victoriei în care fotbalul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
Angela Marinescu Întotdeauna am spus că arta, în buna tradiție a tuturor meseriilor, presupune concurență. Dar pentru că arta nu este o meserie oarecare, adică reprezintă un fel de summum al meseriilor și concurența pe care o pun în discuție, deoarece se raportează la această esență (summum) este altceva, mai degrabă război, lupta pe viață
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
de pe scena literelor noastre, cu 2 (două) cărți de poezie și românul pe care abia l-am amintit. Dar revenirea sau reîntoarcerea, în interiorul artei sale, a însemnat o redirijare spre o slăbire a relației autoarei cu ceea ce scrie. "Slăbire" care presupune că experiența de acum este lucida, distanța, echilibrată. Autoarea a reușit să aleagă între a scrie și a nu mai scrie. Pentru că a ales, a rămas, oarecum, însemnată. A trecut timpul peste autoare și pește textul ei. Trecerea timpului a
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte puțini și pot fi numărați pe degetele celor două mîini. Iolanda Malamen face parte dintre ei. Stilul presupune să ai o frînghie (adică, o știință) pe care să umbli fără să cazi. Trebuie să-ți folosești astfel instrumentele scrisului încît textul să sară peste semnificații și să rămînă, ca un imponderabil, în spațiu. La Iolanda Malamen, melancolia, nu
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
discursul arhitectural tehnici de reprezentare vizuală care contribuie la exacerbarea estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar alimentat din narcoticul esteticii. A estetiza lumea înconjurătoare, privilegiind imaginea înșelătoare, decontextualizînd-o și agitînd-o în scopul unei seducții immediate, echivalează cu un fel de exorcizare
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]