1,686 matches
-
dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contrară concepției cvasi-generale despre universul evocat în comediile lui Caragiale este oferită din perspectivă creștină de părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia: În scoica aceasta, a unei comedii aprige și ostile, lumea românească poate străbate veacurile în tot mărețul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureșul unei întâmplări mundane, paradisul a cărui nostalgie nu ne va cruța nicicând" (Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute", în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151, (semnat cu pseudonimul Nicolae Niculescu). 24 Monica Lovinescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înfășurat în mantia roșie a lui Superman)681. Moartea lui Superman a deschis calea pentru comics depresive, pesimiste, ceea ce a contribuit la pierderea interesului și mai multor fani. Frank Miller, unul dintre cei mai de seamă scenariști ai universului comics, prevestea moartea super-eroilor chiar în anii '80, puțini fiind readaptați, rezistând deceniilor (ca de exemplu Batman, versatil și atractiv, deschis unui număr nelimitat de interpretări, tocmai pentru că era simplu în motivație, cu părinții uciși de elemente ale lumii interlope, personaj care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și al crimei organizate, inspirându-se în creațiile lor din cazuri reale, când mafia a penetrat sindicatele (deși Roosevelt se declarase prietenul mișcărilor sindicale), lăsând să se înțeleagă că "interesul omului comun era mai bine apărat tot de la centru" (ceea ce prevestea eșecul sindicalismului).786 De altfel New York-ul, destinația multor artiști și literați imigranți din Europa contaminată de nazism, rămâne locul unde se păstrează valorile europene, dar și "locusul" tuturor acestor narațiuni, orașul modern, "punctul de debarcare în istoria și în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o iubire interzisă față de o muritoare, devenit simbol al tineretului rebel fără intenție, părul său lung și blond reprezentând de asemenea un semn al inadaptării), Dr. Strange (chirurgul egoist accidentat și dependent de alcool, redresat după o călătorie în Tibet, prevestind fascinația occidentală față de culturile asiatice, compus într-o prezentare psihedelică, de lumi incredibile, lichide, Steve Ditko realizând pagini în "maniera lui Dali"), Iron Man (marele milionar al industriei americane de armament, luat ostatic de către comuniști în Vietnam, care pune în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera alăturată, însoțitorii noștri au găsit o soluție, au adormit pe scaune, doborâți de oboseală și de căldura care se insinua amenințător în atmosferă, prevestind temperaturi de infern. Probabil, abia de-acum înainte vom afla ce înseamnă tropicele. La Ciudad de Mexico altitudinea tempera excesele... Am trecut printr-o încăpere cu o masă lungă la mijloc și m-am trezit din nou afară. Ploua în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
serios, cu un cap ca de glonț și fără mult păr. Era Îmbrăcat În uniforma oficială. Încheiată până sus. Nu era un semn bun. — Sergent McRae. Vocea era mai puternică decât te-ai fi așteptat, răsunând În cameră fără să prevestească nimic bun. Știi de ce ești aici. Nu fusese o Întrebare; pe birou se afla un exemplar din Press and Journal. Aranjat frumos lângă tastatură și raportul zilnic. — Da, domnule. — Ai ceva de zis? O să-l concedieze. Se Întorsese la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Aegyptus, precum și două flote: Classis Pontica și Augusta Alexandrina. Aghiotantul Creticus îl privi surâzând cu buzele strânse; ceilalți încuviințară. Germanicus îl mângâie iar pe fiul său cel mic: — De ce te temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze în grădină; porunci să li se aducă vin tovarășilor săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el, vine de la cei pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de implorare, în vreme ce tovarășii săi se întrebau ce planuri de luptă îl împingeau la asta; apoi coborî în crypta și întrebă destinul. Oraculum-ul îi răspunse cu cuvinte ambigue și obscure; înspăimântata Agrippina și tovarășii credincioși mângâiau cu în iluzia că prevesteau noroc. Numai Creticus rămase tăcut. Un istoric care, după mai mulți ani, s-a întâlnit cu câțiva martori bătrâni ai acelei călătorii a scris că, în taină, lui Germanicus i se prevestise moartea. Noua politică De atunci încolo avură parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și tovarășii credincioși mângâiau cu în iluzia că prevesteau noroc. Numai Creticus rămase tăcut. Un istoric care, după mai mulți ani, s-a întâlnit cu câțiva martori bătrâni ai acelei călătorii a scris că, în taină, lui Germanicus i se prevestise moartea. Noua politică De atunci încolo avură parte numai de vânt bun și, navigând repede, pentru că era toamnă târzie, ajunseră în portul Seleucia Pieria, în Syria. La Seleucia se vărsa marele fluviu siriac Orontes, pe atunci navigabil până la Antiohia, vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de artă și grădinile ei superbe. — Își petrecea timpul citindu-i pe filosofii și istoricii greci. Se spunea că marea lui dragoste era astrologia orientală. Adusese de la Rhodos un astrolog grec, un anume Thrasyllus. Partizanii lui șopteau că acesta îi prevestise că avea să domnească. Pentru el, ultimele primejdii erau sora mea Julia Minor și soțul ei, Aemilius Paulus. Ei îi frecventau pe frații, fiii, prietenii celor care fuseseră închiși sau se stingeau în exil. Erau magistrați, senatori, tribuni și încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor, împăratul debarcă în formidabila bază navală de la Misenum, centrul de apărare a întregii Mediterane occidentale. Mii de marinari îi aduseră onoruri, însă cel căruia îi erau adresate nu văzu nimic și nu se arătă. Augustinienii, prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost... Visuri de nesomn, visuri ale nopților albe... Azi nu a venit Petre, Încep din nou să Îmi dau seama că el profită numai de posibilitatea de a asculta muzică, de a merge la spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însă este faptul că acea pasiune imensă pentru Petre s-a stins, sunt liberă, dar legată de Marin. Cred că În această situație aș Înnebuni, dacă mi l-ar lua cineva. Dar realitatea nu minte, ochii aceia În ochii mei prevestesc o mare fericire, e dragostea Împărtășită! 15 februarie 1962 (joi) Ce să scriu? Că a venit Chindea În București, că m-a convins să patinez din nou la simplu, că am renunțat la Marin, că sunt dezorientată și bolnavă? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din pești, din stele, din scoarțele cu motive folclorice, debordează Într-o teribilă tensiune a culorilor, mai ales galben și negru. E de văzut ce se va mai spune despre Țuculescu după 20 de ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-a lovit În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiecărui gând și emoție fiind dependentă de fata pe care știam c-am să o văd la finalul fiecărei zile, era suficientă ca să merg mai departe. Numai că în seara aceea, fără a fi planificat și fără să fi putut prevesti, am dus lucrurile pe o nouă scenă. Stăteam pe canapea („de anul trecut, de la reducerile de la World of Leather“, după cum mă informase cu mândrie Lena), iar brațul îmi era lăsat în spate, deasupra umărului lui Stacey, dezgolit unde bluza-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e nimic remarcabil legat de casă sau de mașină. Efectiv nu-mi doresc ca ea să sufere din cauza norocului meu și voi continua să pun o parte a veniturilor mele în contul ei, atât cât se poate. Desigur, nu pot prevesti câtă vreme voi mai fi în stare să muncesc- capacitățile mi-au fost afectate, fără-ndoială. Și știu c-am dat-o-n bară de câteva ori în ultima vreme refuzând câteva cazuri pe care asistentul meu îmi propusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
capetele, unul câte unul. Nu era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi nimic. Doar Într-o vreme, miorlăitul unui motan Într-o curte sărăcăcioasă, apoi departe, departe, dincolo de pădurea de oțetari, strigătul unui cocoș care nu prevesti nimic. Cât despre studentul filolog care stătea cu chirie În camera de la parter și citea din carte, despre el nu se mai știe nimic. Chiar absolut nimic. La Zori de zi, lumea stă pe la mese și bea bere neagră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă, cu cutii poștale distruse și dale fărâmicioase, și scoțându-mi ceasul de la mână, a arătat spre o pătură militară zdrențuită, aflată Într-o nișă de sub scări, de parcă luarea ceasului prevestea o anumită nuditate, iar acum trebuia să am o fetiță cu ea, și am Întrebat unde ne aflam și unde erau copiii, fiindcă pe drum fiica s-a transformat nu știu cum În mai mulți copii. Femeia a spus: «Karla 1». N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
modele care erau capabile să realizeze toate astea: numele ce urma să ne însoțească de acum peste tot nu mai era Pingon, ci Potain. Și Ruth S. îi citea în fiecare dimineață bărbatului ei dintr-un al doilea horoscop, care prevestea aspectele favorabile și periculoase ale fiecărei zile. XXtc "XX" Binoclultc "Binoclul" Un arc se curbează deasupra ochiului, prelungindu-se într-o linie paralelă cu pleoapa de jos și pupila e un punct rotund în centru: semnul de pe sarcofag nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să palpite camera noastră de zi. Acum imaginea se afla încă la început și cuvintele veneau pe urmă ca o haită de câini. Astea justificau totul și celebrau. Făceau noi promisiuni, dintr-acelea vag atrăgătoare și lejere; aveau culori luminoase, prevesteau un timp al prosperității, care nu se afla cine știe când, într-un viitor îndepărtat, ci tocmai începea, chiar în clipa următoare, ce nici nu sosise încă bine: marea și palmierii, vacanțele în munți, soare, mulțumită automobilului. Aveam să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un pasticcio de tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să o numesc Argentina contemporană lipsește silueta ecvestră a unui gaucho, iar În locul ei se remarcă evreul, israelitul, pentru a denunța fenomenul În Întreaga sa cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul, și idolul cu taurul Înaripat, prințul Zaleski rezolvă misterele Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi decapitasem picioarele mele de vise. Gloanțele iubirii tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până și acest refren
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]