1,727 matches
-
că nu se poate atinge binele suprem. Acesta e sofistul falselor consolațiuni. "Știm oare până unde vom fi împinși? Cunoaștem oare cugetările preconcepute ale autorilor propunerii? " zice sofistul neîncrezării. "Ce bine poate veni din partea lor? Nu-i cunoaștem ca oameni primejdioși? " zice sofistul personalităților injurioase. "În contra propunerii sânt oamenii înțelepți si virtuoși" va susține la rîndu 1 său sofistul personalităților adulatorii. În fine: "La ce să propunem această măsură când avem intenția de-a propune una mai bună", va zice sofistul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primejdiei, iar cel care nu cunoaște frica nu cunoaște, deopotrivă, curajul. Căci a avea curaj înseamnă a ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște o dată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe prima parte a urcușului. „Haide, Julius“, Îi spuse arhitectul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un zîmbet glacial, aidoma acelor femei În deshabillé de mătase care, În romanele polițiste, așteaptă cu un revolver În mînă ca eroul amețit de lovitură să-și vină În fire și să Întrebe unde se află. O frază atrăgătoare și primejdioasă. O frază pe care avea dreptate s-o compare cu o femeie fatală dintr-un roman polițist. Era pe cale să se trezească și avea În fața lui o vampă a cărei privire se Înăsprise atunci cînd rostise: „De data asta, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vremea Sa, fie un medic care Îmi spunea: „Ei, băiete, Încă n-ai plecat la culcare?“. Tata compara dezbaterea care urma după film cu un număr la trapez, dar mie mi se părea că prezentarea filmului era Încă și mai primejdioasă. Publicul venea ca să vadă un film, doar eu mă găseam acolo ca să-l ascult pa tata. Mi-era Întotdeauna frică să nu vorbească prea mult. „Zece minute sînt de ajuns“, zicea el. Cinci minute, tată, cinci minute ajung din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un poem pe care alți preoți, profesori de franceză, nu-l apreciau deloc. Tata primise o corespondență abundentă care Îi reproșa că alesese Frumoasa roșcovană, un titlu care putea oferi pricină de scandal În clasă și putea Îndemna la visări primejdioase. În acest poem, apare rațiunea, rațiunea arzătoare: ea are aspectul fermecător, scrie Apollinaire, al unei adorabile roșcovane. Nu e Într-adevăr fermecător? Și nu era oare un bun procedeu de a-i pregăti pe elevi să abordeze mai tîrziu rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știe că Thetis, nereida râvnită de Zeus și de Poseidon, urmează să dea naștere unui fiu mai puternic decât părintele său, așa că oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia. El lasă să se întrevadă taina acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că ea îi împărtășește iubirea (De ce-mi tulburi bucuria vorbind în neștire despre o lume care nu e a noastră ?... Nerostite fericiri ne așteaptă aici) și imploră zeii să-i dăruiască puterea de a o smulge din visarea ei primejdioasă (Cărui zeu să mă rog, Iphigenia, să ți lumineze altfel mintea ? - II 2). În preajma locului jertfirii, Ahile încearcă să-i amintească cât de prețioasă este viața (Ia bine seama ce faci !... nu te vei întâlni a doua oară cu viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apropiat-o de Egist (e roasă de veninul încet al slăbiciunii și al fricii... Nu era nimeni lângă ea... l-a luat pe el - III 13) și se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea... o voință primejdioasă - IV 4). În final, regele intuiește în lipsa ei de iubire slăbiciunea ca și puterea nefastă (mă cunoaște nu ca să mă iubească, ci ca să mă mânuiască... te plictisești dacă nu te joci cu vreo paiață... are nevoie de ajutor), însă își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dintre oamenii admirabili care cunosc întrebuințarea silniciei (II 12), Agamemnon îl ignoră știindu-l neînfrânat, dar incapabil să dea o lovitură gândită mult înainte (III 5). Intuiția Casandrei se dovedește a fi mai corectă : Egist e plin de o spaimă primejdioasă (II 13), și cât timp nu se simte el sigur, viața regelui atârnă de un fir (III 5). Sub influența nefastă a reginei care face din el orice, până chiar și un om primejdios, tânărul neputincios, moale, alunecos, veninos ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Egist e plin de o spaimă primejdioasă (II 13), și cât timp nu se simte el sigur, viața regelui atârnă de un fir (III 5). Sub influența nefastă a reginei care face din el orice, până chiar și un om primejdios, tânărul neputincios, moale, alunecos, veninos ca o meduză (III 13) își depășește până la urmă slăbiciunea și moliciunea (IV 7) și trece la acțiune : el ucide pentru că se simte amenințat (unde nu așteptam decât o voluptate și o fericire sigură găsesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
IV 3). Sfaturile acestei făpturi de o bunătate fără măsură, între o iubire și un dispreț aproape neomenesc (III 13) dovedesc chiar lipsă de prevedere. La sugestia ei, Agamemnon o eliberează pe Clitemnestra pe care el, mai clarvăzător, o simte primejdioasă (ți se pare că trebuie să te jertfești... ca să alini o suferință care... e cu totul alta decât crezi - III 13). Speriată și mai nefericită decât oricine (III 10), Casandra, figura cea mai luminoasă a piesei, singura care merită zile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nou, protagonistul este un bărbat ilustru al Antichității eline, din nou se pune problema confruntării dintre intelectual și putere și aceea a aplicabilității plăsmuirilor sale : ultima descoperire a omului de știință, scoica de citit gândurile, se poate dovedi o armă primejdioasă. Invenția este râvnită de toți - familia savantului, oficialitățile Siracuzei, în frunte cu tiranul Hieron II, ca și dușmanii romani conduși de Marcellus - și singura soluție pentru a evita folosirea ei în scopuri distructive este dispariția celui care născocit-o. Fie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ai acțiunii sunt două personaje secundare cu un caracter îndoielnic, servitorii Than și Li. La Ștefan Zicher, corul mare și cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nume Julián sosi În casă, Jacinta băgă se seamă din capul locului că Între el și Penélope circula un curent. O legătură Îi unea, asemănătoare cu aceea care le unea pe ele două și, În același timp, diferită. Mai intensă. Primejdioasă. La Început crezu că avea să-l urască pe băiat, Însă Își dădu repede seama că nu-l ura pe Julián și nici nu-l va putea urî vreodată. Pe măsură ce Penélope cădea sub vraja lui Julián, ea se lăsă tîrÎtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niciodată vreun interesul de a-l vedea pe soțul acela nevăzut al meu și nici eu nu m-am oferit să i-l prezint. În conversațiile noastre, ocoleam acest subiect asemenea unor navigatori iscusiți care trec pe lîngă o stîncă primejdioasă aflată imediat sub suprafața apei, evitîndu-ne privirile. Uneori, mă privea În tăcere și mă Întreba dacă aveam nevoie de ajutor, dacă putea face ceva. Din cînd În cînd, sîmbăta, mă duceam Împreună cu Julián să privim marea. Urcam pe terasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un pic mai neagră și mai groasă decât la cea englezească, încât și proporția luminii e încălcată; și remarcați, rogu-vă: ovalul este modificat, e un pic mai rotunjit și pe deasupra e permisă încârligătura, iar încârligătura e lucrul cel mai primejdios! Încârligătura pretinde un bun-gust neobișnuit; dar, dacă ți-a reușit, dacă ai găsit proporția, această scriere nu poate fi asemuită cu nimic, ba încă te mai poți și îndrăgosti de ea. — Oho! În ce subtilități intrați! spuse generalul râzând. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
măsurile necesare. Prințul a fost transportat în camera lui; deși se dezmeticise, nu-și putu reveni complet încă mult timp. Doctorul chemat ca să-i vadă capul spart îi dădu un lichid pentru comprese și declară că rana nu este deloc primejdioasă. Iar după vreo oră, când prințul începu să înțeleagă destul de bine ce se întâmplă, Kolea luă o trăsură și îl duse de la hotel acasă la Lebedev. Lebedev îl întâmpină pe bolnav cu înflăcărarea obișnuită și cu plecăciuni. Pentru el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrerupse în modul cel mai neașteptat. Toată această tiradă înflăcărată, toată această afluență de cuvinte pătimașe și neliniștite, de idei exaltate, care parcă se îmbulzeau într-un fel de învălmășeală și săreau unele peste altele, toate acestea, deci, prevesteau ceva primejdios, ceva deosebit în starea de spirit a acelui tânăr, care se înfierbântase atât de brusc și, după toate aparențele, din senin. Dintre cei prezenți în salon, toate persoanele care îl cunoșteau pe prinț încercau o senzație de teamă (unele chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumătate de oră toți plecară pe la casele lor. Fură rostite câteva cuvinte de compătimire, multe regrete, câteva păreri. Printre altele, Ivan Petrovici spuse că „tânărul e sla-vo-fil80 sau ceva în genul acesta dar că, de altminteri, opiniile lui nu sunt primejdioase“. Bătrânelul nu se pronunță în nici un fel. Ce-i drept, mai târziu, de-acum a doua și a treia zi, toți o luară puțin în nume de rău; Ivan Petrovici chiar se supără, dar nu prea tare. Generalul, șeful ierarhic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau poezia substanță a vieții? Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot așa, orice voluptate care înlocuiește iubirea directă, legală și obligatorie a genului uman. Nu se poate concepe forță fără boală. Nu în zadar oamenii cei mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Iar voi, cele două Carmentes, aveți grijă ca pruncul meu să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se duse la standul de cărți, și numai cînd Își aruncă privirea asupra raftului cu ziare, Își aminti ce-i spusese Helen În după-amiaza aceea despre Radio Times. Luă un exemplar, Îl deschise și găsi aproape imediat titlul articolului: PRIVIRI PRIMEJDIOASE URSULA WARING prezintă noul thriller al Juliei Standing, Ochii strălucitori ai primejdiei, discutat la Detectivul din fotoliu la 10:10 vineri seara (progr. divertisment). Articolul se Întindea pe mai multe coloane și descria romanul În termeni foarte elogioși. Deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important este să vă țineți picioarele pe podea, pentru că împreună acționăm ca o baterie, care se încarcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acest tratament. — Ei! Nu pot să cred. Ăsta-i Încă un preț pe care trebuie să-l plătesc fiindcă mă Învârt printre șmecherași și infractori. — Sunt doar tenii, n-aveți de ce să vă faceți griji. Sunt des Întâlnite și deloc primejdioase. În mine crește ceva, iar dumneavoastră Îmi spuneți că nui primejdios! — Nu e. Trebuie să luați soluția asta și vă va ajuta să eliminați mai des conținutul intenstinelor. Asta n-are nimi000000000 mai multe chimicale00000000000000u iritația mea, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]