95,170 matches
-
o parte mențiunea unor hoți de cruci, pe care autorul îi învăluie într-un romantism nemeritat: ,,și vin niște bărbați ciudați/ pe iepe călătoare și le fură pentru/ focurile lor”... În a doua strofă (ca să desemnez astfel zece versuri albe), privirea se situează la nivelul sârmoasei ierbi căreia îi priește acest tip de teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
într-ale istoriei religiilor (asta căutase și găsise Anton Dumitriu). Eu înclin către prima variantă de vreme ce recenzenții vremii văzuseră în acest studiu, cât și în Alchimia asiatică (1935) doar o virtuozitate sau simplă erudiție. La mijloc era, firește, o greșeală: privirea căzuse pe bogatul parter de note și se ignora arhitectonica - deloc barocă - pe care tânărul Eliade o ridicase și la care va șlefui apoi până la sfârșitul vieții. Importantă era metoda sa, noutatea și eficacitatea cu care era aplicată, cât și
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
frig, totul s-a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența, coridorul acela cu pereți groși, lung și neaerisit, care unește - sau desparte ? - strigătul de ecou. și numai vălătuci de zăpadă viscolită se
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Acela cosea iarba în lumina lunii o cosea cu acul a doua zi tălpile aveau să nu simtă nimic să dea de știre mai sus că totul rămăsese neschimbat pînă departe se vedea strada de cîte ori o lustruisem cu privirea cu pașii cu gîndul ar fi trebuit să arate ca o argintărie fină și scumpă nu era decît un os o coastă acoperită de praf nu știam ce să fac cu ea corpul fusese îngropat demult cine avea nevoie să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
cu urme de bocanci se lăsa un fel de negură apusul era atît de aproape de dimineață încît nu mai avea rost să te trezești așadar eram o scară mă întrebam ce-or fi găsit de reparat deasupra mea și ridicînd privirea l-am văzut pe Heidegger dădea să coboare să se spovedească deși cam asta făcuse toată viața numai că obosise să tot urce și apoi de la o vreme nu se mai vedea țipenie de ființă s-a uitat la mine
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
panoul lui”) locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Slujitorii se repeziră ca uliii și-l târâră pe Arthur spre butuc. “Mor pentru Anglia!” a strigat Arthur. “Stați!” a strigat cineva. S-a făcut tăcere. Regele s-a întors, încruntat, spre stânga lui. Se ridicase în picioare regina. Cu privirea țintă la pectoralii apetisanți ai lui Arthur, striviți în frânghii, ea spuse: “Your Majesty, cred că trebuie să mai dăm o șansă acestui tânăr de viitor“. Edward făcu niște ochi cât cepele. “Bine, draga mea, dar tu mi-ai băgat
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și pentru el. Spre binele lui, bineînțeles. Spre binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-e recunoștința?” “Doamnă, mi-ați salvat viața ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție, să abuzați de
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
vrei să aibă tot ducatul, inclusiv pe tine?! Fii serios, frate, cu tine șef, tot mai avem o speranță în viață.” Oftă, apoi mormăi: „Să ne vedem cu bine...” Își îndreptă vestonul și plecă pe-aci încolo. Îl urmăriră cu privirea, triști. Garda îi dădu onorul. Unguroaica, dar nu numai ea, toată prezența feminină lăcrima. Andrew hălădui o vreme pe coridoarele casei de oaspeți, de fapt o cabană sub formă de palat, apoi păși în dormitor. Aici era cam întuneric și
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
al Egiptului, pe care iubitul meu a făcut sublinieri. Înțeleg astfel ce-l interesa, ce gîndea și ce iubea la ținutul acela îndepărtat. Descopăr, uimită, de exemplu afinitatea pentru gnostici, care predicau salvarea prin cunoaștere, nu prin credință, admirația pentru privirea vigilentă a statuilor Egiptului antic ( vigilența mereu trează, o altă idee preluată tot de la gnostici), slăbiciunea pentru grote, catacombe și insule. N-am intrat în piramida lui Keops pentru că mie mi-a fost frică, nu ne-am dus la Philae
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
noi, pentru a-i sacrifica din timpul nostru și așa drămuit. Nici nu regret această alegere. Cînd poți să vezi, la fața locului, rămășițele bogate ale celei mai vechi civilizații, trebuie să te îmbibi de atmosfera lor, să înmagazinezi în privire și în minte cît mai multe informații și imagini, despre ea. A fost ca o călătorie în timp și răul de mare, cumplit, la întoarcere, ar putea însemna trauma întoarcerii noastre în lumea modernă, pentru că, în ciuda avioanelor și automobilelor, sejurul
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
să le rostesc, asta e!... n-am ajuns prea departe pe drumul acesta deși merg de-o viață (pe jos, cu tramvaiul, cu mașina, cu trenul și iar pe jos...), n-am ajuns prea departe pe drumul acesta: uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul de unde am pornit cu mulți ani în urmă - parcă am fost pus să-mi croiesc cale prin pâsla sau chiar prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
eternul feminin și orbirea bărbaților, dar eram singurul care credeam că este cea mai frumoasă femeie din lume. Până în seara în care mi-am luat inima-n dinți, am invitat-o la dans și i-am spus precipitat povestea Komarovskylor, privirea ei nu se oprise însă niciodată asupra mea decât pe fugă, ca și cum aș fi fost un obstacol supărător. - Vrei să spui că ești conte? mi-a murmurat ea în ureche. Un adevărat conte ca în romanele rusești? - Numai pentru tine
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea coborâse purtând rochia, pantofii și poșeta preferate, și șoferul care o aștepta pe trotuar în poziție de drepți a deschis portiera. Ezitase câteva secunde cu privirea ridictă la ferestrele apartamentului, după care căutase sprijin cu mâna în mâna bărbatului cre nu vroia să fie văzut și alunecase pe banchetă cu o eleganță desăvârșită. Șoferul a închis portiera, s-a urcat la volan și a demarat în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de primăvară ploioasă, pentru a spune cee ce spunea de obicei: că, poate numai Cel de Sus știa când, cum și cu ce scop doamnele și domnii cercetători ai Institutului, care îmbătrâneau și se îngrășau pe zi ce trece sub privirea lui somnolentă, își făceau cercetările, fiindcă toți, de îndată ce soseau spre prânz se și grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu mâinile și cu picioarele înghețate, până la ora oficială de închidere. Și-a împins cu un bobârnac șapca
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de cât pe doamnele și pe domnii cercetători, el ar fi putut spune fără rușine că ținea Institutul în mâinile lui înghețate. Cu privirea pierdută pe zidul din față, și-a acoperit gura fără dinți cu dosul palmei și a chicotit: - Douăș’doi de ani, domn’ Caraiman, douș’doi de ani, imposibil să nu-ți pui întrebări! - Dumnezeu o să-ți răspundă într-o zi
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
pentru femei - lăsa scrisorile de două sau trei ori pe săptămână pe biroul fiecăruia. Fusese concediată la ultima reorganizare a Institutului și, de atunci, factorul vărsa corespondența pe o măsuță plasată în holul de intrare, în apropierea scărilor. Aruncasem o privire, dar fără interes, pentru că nu așteptam nici o scrisoare. Am vrut să arunc mucul afară dar, la pândă, Ilarie a scos din sertar o scrumeiră și a împins-o pe masă cu bobârnace rapide; era felul său de a da de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o fi deosebit cancerul american de plămâni de cancerul nostru? Ilarie nu greșea când își punea întrebări tulburătoare despre doamnele și domnii cercetători, deși nu îndrăznea încă să le rostească pe cele cu adevărat supărătoare: îmbătrâniserăm și ne îngrășaserăm sub privirea lui somnolentă profitând senini și orgolioși de generozitățile sistemului comunist, făcând pe dracu’n patru să-i intrăm și să-i rămânem în grații și să ne alegem care cu o călătorie sau o bursă în Occident, care cu o
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
devine germinativă :”erai așa de mult în mine / pun mâna pe cărțile tale / și cuvântul îmi germinează în pântec”, iubitul absent stă “pitit într-un cuvânt” sau “ca un pui de cangur / în marsupiul creierului” femeii care-l evocă, încrucișarea privirii celei vii cu cu ochii bărbatului din amintire poate apărea ca o “teribilă potrivire sexuală”. Definiția “capriciului”, cu statutul său de impuls aleatoriu, necontrolat și efemer, poate fi reformulată cu avantaje în ordinea duratei, întrucât scurtele poeme ce-l ilustrează
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili ai Rașelicăi
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
profund bivalent; oare Pașadia a hotărât să îndepărteze "femeia" de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu Caragiale, femeia este prezentată ca o natură puternică, aratând măreție până și în crimă. Este vorba, fără îndoială, de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ritualul mortuar prin Eros. Rașelica se înalță metamorfozându-se în figura femeii vampir, și prevestirea sfârșitului se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă privirile sunt înflăcărate dar reci, ard și îngheață în aceleași timp, deoarece provin din Întuneric. Putem să presupunem că și ochii Rașelicăi sunt negri, pentru că
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
se întrevede deja de la prima întâlnire; ochii Rașelicăi sunt cei ai vampirului care, înainte de a-și anihila victima aleasă, o "absoarbe", o "înglobează" cu privirea, și, cum am afirmat deja înainte, în esența lor vampirică, sunt și ochii Luceafărului. Amândouă privirile sunt înflăcărate dar reci, ard și îngheață în aceleași timp, deoarece provin din Întuneric. Putem să presupunem că și ochii Rașelicăi sunt negri, pentru că "par leur puissance concentrée, les yeux noirs se relient à la thématique du feu. Ceux qui
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]