2,781 matches
-
precedă vocația mistică (la primitivi, "bolile inițiatice" ale viitorilor șamani). Omul societăților primitive s-a străduit să învingă moartea, transformînd-o în rit de trecere. Altfel spus, la primitivi moartea înseamnă părăsirea a ceva ce nu era esențial, de obicei viața profană. Așadar, moartea ajunge să fie socotită suprema inițiere și începutul unei noi existențe spirituale; mai mult încă, nașterea, moartea și regenerarea (renașterea) au fost înțelese drept cele trei momente ale aceleiași taine, și toată strădania spirituală a omului arhaic a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
faci bine un anume lucru - un copil, de pildă, ori o casă -, sau îți împlinești o vocație spirituală. De aceea riturile de inițiere au întotdeauna o valență cosmogonică. "A doua naștere" și zămislirea spirituală Scenariul inițiatic, adică moartea din condiția profană urmată de renașterea într-o lume sacră, în lumea zeilor, joacă un rol important în religiile evoluate. Un exemplu binecunoscut este cel al sacrificiului la indieni, cu scopul de a dobândi după moarte Cerul, șederea alături de zei sau calitatea de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Buddha" (sakya-putto), pentru că era "născut printre sfinți" (ariya). Așa cum spunea vorbind despre sine Kassapa: "Fiu natural al Preafericitului, născut din gura lui, din dhamma (Doctrina), șlefuit de dhamma" etc. (Saµyutta Nikaya, II, 221). Nașterea inițiatică presupunea moartea din existența profană. Schema s-a păstrat atât în hinduism, cât și în budism. Yoghinul "moare din această viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a păstrat atât în hinduism, cât și în budism. Yoghinul "moare din această viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alta, tema străveche a celei de-a doua nașteri capătă valori noi, care schimbă uneori cu totul conținutul experienței. Rămâne totuși un element comun, invariabil, care ar putea fi definit astfel: accesul la viața spirituală cuprinde întotdeauna moartea din condiția profană, urmată de o nouă naștere. Sacrul și profanul în lumea modernă Deși am stăruit asupra inițierii și a riturilor de trecere, subiectul este departe de a fi fost epuizat, așa că nu putem afirma decât că am desprins câteva aspecte esențiale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nașteri capătă valori noi, care schimbă uneori cu totul conținutul experienței. Rămâne totuși un element comun, invariabil, care ar putea fi definit astfel: accesul la viața spirituală cuprinde întotdeauna moartea din condiția profană, urmată de o nouă naștere. Sacrul și profanul în lumea modernă Deși am stăruit asupra inițierii și a riturilor de trecere, subiectul este departe de a fi fost epuizat, așa că nu putem afirma decât că am desprins câteva aspecte esențiale. Pentru că am vorbit ceva mai mult despre inițiere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau nu, opera acestuia, adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura" este un produs al secularizării treptate a Cosmosului, lucrare a lui Dumnezeu, omul profan este rezultatul unei desacralizări a existenței umane. Aceasta înseamnă însă că omul areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească" de orice urmă de religiozitate și de semnificație transumană. El se recunoaște pe sine în măsura în care "se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească" de orice urmă de religiozitate și de semnificație transumană. El se recunoaște pe sine în măsura în care "se eliberează" și "se purifică" de "superstițiile" strămoșilor săi. Cu alte cuvinte, omul profan, fie că vrea sau nu, mai păstrează încă urme ale comportamentului omului religios, însă golite de orice semnificație religioasă. Orice ar face, poartă o moștenire și nu-și poate aboli trecutul, fiind el însuși produsul acestuia. Omul areligios este alcătuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe inițiere, și s-ar putea spune chiar că, în măsura în care ajunge să se împlinească, existența umană este ea însăși o inițiere. În general, majoritatea celor "fără religie" mai împărtășesc pseudoreligii și mitologii degradate, ceea ce nu este de mirare, de vreme ce omul profan este urmașul lui homo religiosus și nu-și poate anula propria istorie, altfel spus comportamentele strămoșilor săi religioși, datorită cărora este ceea ce este. Cu atât mai mult cu cât o mare parte a existenței sale se hrănește din pulsiuni izvorâte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înfățișează de multe ori o aglomerare de amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea acestei lumi paralele, secunde, mustind de înțelesuri, care ne exprimă într-un mod
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ceasul. În plus, țineam să mai divulg că, după doisprezece ani petrecuți ca profesor într-un colegiu, acum, în 1959, sunt supus unor frecvente crize de ceea ce colegii mei de catedră numesc, în chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face ca, în afara orelor de curs, să mă frâng din șale, să traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani, fără multă treabă. Trebuie să fii ciufut să insiști că ai dreptate. A avea dreptate e În general o chestiune care ține de explicații. Omul intelectual a devenit o făptură a explicațiilor. Tații copiilor, soții soțiilor, lectorii ascultătorilor, experții profanilor, colegii colegilor, doctorii pacienților, omul sufletului său, explică. Rădăcina lucrului ăstuia, cauza ăstuilalt, sursa evenimentelor, istoria, structura, motivele. De cele mai multe ori, intră pe-o ureche, iese pe cealaltă. Sufletul vrea ce vrea. Are cunoașterea sa naturală. Șade nefericit pe suprastructuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grăbească și să organizeze mai curând indicațiile fluviului, pentru ca să putem avea unul din cele mai bogate rezervorii de pește din lume. Câțiva dintre prietinii mei pescari cu undița cunosc acest secret al Dunării și știu să-i exploreze tainițile necunoscute profanilor. Cătră unul din aceste locuri, la un mal de baltă, am ajuns eu și tovarășii mei. Când am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul Dunării; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trece, nu se trece, el doar adună și redă. Dăruiește întruna. Timpul îți dăruiește Moartea, pe buza ei redându-te întreg, adevărat. Abia atunci fără început și sfârșit. Citesc fel și fel de considerații pe astfel de subiecte. Sunt prea profan pentru a înțelege tainele cuanticii. Doar le văd uneori, părându-mi-se bizarerii ale vieții mele, crezând că sunt doar jocuri ale cuvintelor, răsfățuri ale îmbinării lor. Sunt, de fapt, proiecții ale fantei prin care timpul umple textul, revărsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orientalizante” se concretizează în aglomerația numeroaselor personaje provenite din lumea animală animale din realitate sau fantastice feline, grifoni, sfincși amestecați cu monștrii compoziți, bicefali și unicefali. Treptat, arta își pierde caracterul sacru și simbolic, dezvoltându-se aproape exclusiv în domeniul profanului. Noile principii estetice au condus la explorarea unor laturi ale realului care nu au fost considerate până atunci demne de a face obiectul artei: varietatea frumuseții fizice, frumusețea adevărului, a individualului și a urâtului, toate descoperite prin aplicarea spiritului analitic
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a crezut că da autoritate cărții sale prezentând-o drept opera unui personaj ilustru. Pretinsul autor este astfel recomandat :”Turpin,arhiepiscop de Rheims, prieten și secretar al lui Carol cel Mare,care a scris pagini admirabile de literatură sacră și profană, care adesea a luptat cu sarazinii corp la corp,alături de împărat, povestește isprăvile lui Carol Magnul.’’ Titlurile câtorva din capitolele arhiepiscopului Turpin ne arată natura acestei istorii a sa. Ele sunaă astfel :” Despre zidurile Pampelunei care au căzut de la sine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cărui salariați să fie plătiți din vistieria Departamentului Sănătății. În privința etichetei, deplângea declinul canoanelor oficiale ale politeții tradiționale. În problema limbajului, era un vajnic adversar al degradării sau folosirii improprii a limbajului, al indecenței lingvistice, al slangului și al termenilor profani. În literatură, prefera scriitorii antici celor moderni. La fel și în ilustrații sau în artele plastice. Hrana, în opinia lui, trebuia să fie preparată foarte simplu, conform principiilor nutritive, avându-se grijă să n-ajungă fadă, dar fără inovații culinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fața unei realități invizibile profanilor, așa cum fac dansatorii indieni când mimează lucruri obișnuite dar care prin spirit devin misterioase. Luminița stranie din privire i se mărise și ea și ardea incandescent. ― Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ducă unde avusese de gând. Strigă la fiu-său și la profesorul Foiște, care până atunci Îi recitase băiatului din versurile cărora, cu alt glas, le și deslușise Înțelesul ascuns. „Abia acum să ne izbim poeticește de burzuluiala concretă a profanei realități”, zise Înțeleptul dăruit cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arta populară și ideile inovatoare venite din Transilvania, Țara Românească, Polonia și Orient. În arhitectură și sculptură se concretizează elemente noi ca rozetele și chenarele care decorează fațadele, iar în interior portalurile și bolțile. Picturile au un spirit nou, mai profan, cu împrumuturi din viața zilnică, cu desene în linii simple și căutarea în amănunt a efectului. Unele figuri de sfinți pot fi portretele oamenilor din acele vremuri. Câtă deosebire la ctitori în atitudinea lor față de operele de cultură și practicarea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe la alte comitete și comiții (vorba lui nenea Iancu), deci pe aceeași schemă de câștig ca și prea talentatul și multbugetatul Cătălin Doică salariatul său. În zilele noastre, Sebastian Vlădescu nu mai este ministru de Finanțe, adică mai pe înțelesul profanilor, ministrul care voia și cerea impozitarea tuturor pensiilor. Dar să știți că în ceea ce privește impozitarea amărâtelor de pensii, problema nu a fost părăsită, ci se află în continuare pe mâini vajnice, curat prezidențiale. Trebuie să se găsească surse pentru buget. Credeți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era gata să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea secretului, încrederea în țel, îndeplinirea comenzii, solidaritatea în acțiune.“ Un instructaj parapsihologic? Frater Vancea și dulcissima Puișor păreau a se pregăti pentru întâlniri cosmice sau subterane, invizibile profanilor. Gata să învețe regulile de conlucrare într-o organizație a viitorului... Nu prea se ferea domnul Vancea de primejdii, se pare, deși primejdiile erau peste tot. Nu-i păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca pe o invectivă. — Nu mai avem nevoie de nici un filassouf la Samarkand! Un murmur aprobator În mulțime. Pentru acești oameni, termenul „filozof“ desemnează orice persoană care se interesează prea Îndeaproape de științele profane ale grecilor și, În general, de tot ce nu Înseamnă religie sau literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]