7,890 matches
-
un temperament de filolog obtuz suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente logic, pînă într-atît de logic că atinge pragul goliciunii stilistice. Din prea multă exactitate analitică, autorul ajunge să fie inexpresiv, chiar dacă profunzimea și finețea lui sînt indubitabile. Și mai e un amănunt: oamenii cu prea pronunțate convingeri religioase nu pot fi artiști ai cuvîntului, credința absorbindu-le energia în altă direcție decît cea cuvenită stilului expresiv. Paradoxul este că, deși lipsiți de
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
nu poți nici să primești și nici să dai dragoste și frumusețe într-o lume tensionată. Sau, dacă poți, asta nu ține de inimă, ci doar de tehnică. Boris Pasternak spunea că tinerii poeți care scriu fără să cunoască în profunzime lumea, istoria n-au nicio șansă de-a ajunge mari cu adevărat. Dar, ca să fii un mare poet, trebuie în același timp să cunoști ca nimeni altul limba în care scrii, adică să fii „poliglot" al limbii tale, așa cum marele
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
Nobelului a fost supus unor presiuni care și-au atins scopul: lui Paulescu i-a fost uzurpată recunoașterea descoperirii insulinei. Ca de obicei cînd avem de-a face cu o temă aflată sub imperiul interdicției de a o discuta în profunzime, în toată această poveste vorbim despre orice, dar nu despre cei care stau în culisele escrocheriei: membrii juriului Nobel și mai ales eminențele cenușii care au exercitat presiuni asupra lor. După consumarea injustiției, în ciuda protestelor lui Paulescu și a colegilor
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
pe marginea montării recente a „Olandezului zburător" pe scena Operei Naționale din București. „Dirijorul Cristian Mandeal își încearcă pentru prima oară puterile cu o partitură wagneriană. Reușita este spectaculoasă. Sub bagheta sa, muzica lui Wagner capătă consistență și farmec prin profunzimile, trăirile intense, risipa generoasă de afecte, paleta nesfîrșită de culori, exploziile tunătoare sau șoaptele abia auzite pe care le percep și pot să le transmită, în egală măsură, interpreților și publicului doar adevărații artiști. Bagheta sa e sigură, respectul față de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
o lume culturală rațională, ei ar trebui să coexiste; și genialitatea, și mediocritatea -pentru că astfel de valori sunt chiar valorile vieții. Intelectualii „vigilenți" vând pe post de certitudine o fraudă. Ei pretind că niște dascăli deprofesionalizați, incapabili să înțeleagă profunzimea geniului, sunt, totuși, capabili să predea un scriitor mediocru. Profundă eroare: o nulitate e o nulitate, indiferent de contextul în care o plasezi. Marea problemă nu sunt valorile culturale - așa cum ne comunică obraznic și extremist corecții politici. Marea problemă sunt
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
remarcă Monica Spiridon e că între tipul de gazetărie practicat de cei doi distanța nu e în definitiv atât de mare. Diferența o face, în termenii formaliștilor ruși, gradul de „naturalizare". Ceea ce sună strident la Rosetti beneficiază la Eminescu de profunzime, de un eficient „camuflaj realist". (p. 77) Sigur că e vorba și de o schimbare mai largă de ton, sesizabilă în tot peisajul presei din epocă. Dispare tacit un anume model de publicistică și se insinuează, la fel de tacit, un altul
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma acutizării unei stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică. Sub unghiul profunzimii, doar viciul întrece în intensitate vigoarea deprinderilor fanatice. Un poet este prin excelență un fanatic al exaltării lirice, viața avînd sens numai în măsura în care, în momentele de inspirație, simte cum un imbold de vehemență prozodică îi inundă pagina. A-i cere
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
se ivesc primăvara din muguri, îmi este drag cerul albastru, uneori îmi este drag chiar și omul, care, dacă vrei să mă crezi, nici nu știu pentru ce mi-este drag”. Urmează o apologie a iubirii de viață, îndrăgostite de profunzimile sale vii, pe care și-ar asuma-o fără să ezite și prințul Mîșkin, posesorul artei de a redobândi viața, sporindo, și starețul Zosima, și Aleksei Fiodorovici însuși, căci, în definitiv, ideologia fiecăruia dintre acești eroi crește din iubire, pentru
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
primele tale forțe fragede de copil, să iubești ”. Iată una dintre sursele posibile ale candorii, decriptate de omul superior care este Ivan Karamazov și îngânate de fratele lui angelic, grăbit să-i confirme schilleriana năzuință: „Tu vrei să iubești din profunzime, din interior, ai spus-o minunat și mă bucur că ai atâta dragoste de viață”. Ca și prințul Mîșkin, Ivan, care altminteri ascunde, reprimându-l adesea, eul candid, are norocul - cel puțin aici, în prezența lui Alioșa, în cârciumă - de
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului, unei sacralități abia întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
de responsabilitate nu face cinste unei clase politice care se dorește modernă și europeană și a subliniat că în prezent aceasta are nevoie de modificări. În opinia sa, „dihotomia politică profundă“ este cea care împiedică chiar și o discuție de profunzime privind modificarea Constituției iar modul în care, în prezent, are loc dezbaterea organizatorică în Parlament este un argument. „Se folosesc toate tehnicile dilatorii posibile - amânări de tot felul - pentru a se evita însăși discuția, însăși începerea dezbaterii în interiorul Parlamentului. Este
Cristian Diaconescu: Amânarea discuţiilor privind reorganizarea administrativă, o eroare; Constituţia are nevoie de modificări () [Corola-journal/Journalistic/48152_a_49477]
-
concepțiilor și sensibilităților, dacă nu chiar individual, cel puțin în grupuri distincte, deși aparținem cu toții aceleiași societăți. Dincolo de împlinirea deplină sau doar parțială a unor momente coregrafice, ceea ce este esențial de reținut din spectacolele prezentate în cadrul CARTIERULUI DE DANS este profunzimea întrebărilor care îi frământă pe creatori cât și răspunsurile lor, concretizate exclusiv prin mijloacele proprii expresiei corporale.
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
manuscris), a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a majorității postumelor, pătate de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
prin Ossi di seppia și Le occasioni, decât continuatorul sau moștenitorul direcției crepusculare inaugurate de Guido Gozzano. Există nenumărate texte poetice în care cititorul avizat realizează cum cuvintele par să devină obiecte sau obiectele par să devină cuvinte. Totuși, în profunzimea acestui limbaj al „lucrurilor”, se întrevede aceeași obscură frământare și panică existențială, tipică și pentru poezia unui mare contemporan al lui Montale: T.S. Eliot. Aproape simultan, un alt poet trăiește o criză asemănătoare de inadecvare față cu lumea. Este vorba
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
și de regretatul profesor și comparatist Cornel Mihai Ionescu în cartea sa Generația lui Neptun, 1967, EPLU) îl fac pe Zanzotto să nu se recunoască în respectiva Neoavangardă, și chiar să se dezică de ea, conștient că experimentalismul lui are profunzime și calități sensibil superioare acelei mișcări numite și Gruppo 63. Dacă totuși e să le găsim retrospectiv vreun merit acestor Novissimi (cam toți devenind ulterior universitari), amintim descoperirea și redescoperirea prin textele lor a unor autori italieni și străini, preluați
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
obtuzității care merge de la ușurința agramată a rețelelor de socializare pînă la grosolănia acută de pe stadioanele moderne. Scriitorul recomandă ca fiecare cetățean al Europei să știe trei limbi, dar nu precizează care anume, cum nu ne spune nici nivelul de profunzime pe care l-ar cere un asemenea standard. Dacă Europa înseamnă diversitate, atunci ea trebuie să se oglindească în limbile pe care le stăpînim. „Europa ist ein Plural und kein Singular”, spune Enzensberger. („Europa e un plural, nu un singular
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
fizici și tocmai în asta constă frumusețea. Oamenii spun că vocea e oglinda sufletului și e adevărat. Dacă ești într-o stare psihică dificilă, e foarte greu să nu arăți acest lucru prin voce. Așa încât trebuie să găsești întotdeauna echilibrul profunzimilor și să simți calmul interior. Și cu acea încredere câștigată, poți să-ți construiești vocea”. Iată, așadar, una din lecțiile operei: să ne „construim vocile”!
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
s-o priveș ti cu mefiența cuvenită exercițiilor scolastice. Și totuși, neajunsul lucrărilor de acest gen e că, ascultînd de coerciția unor norme birocratice, își omoară conținutul sub ambiția unei cantități care neapărat trebuie să fie copleșitoare. A crede că profunzimea unui eseu stă în extenuarea pe care o resimți la capătul efortului de a-l scrie trădează o logică proletară, de miner săpînd într-o galerie oarbă: nu vezi capătul demersului și nici nu-i intuiești deznodămîntul, dar nu te
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
în valoare de un miliard de euro pe care România îl va semna în vara cu instituția internațională. Ministrul Finanțelor a arătat că Banca Mondială a realizat în Bulgaria doar o analiză de structură, si nu a mers mai în profunzime, pe partea de sistem IT, pe programe de optimizare a informațiilor. Vom lucra inclusiv partea de design al structurii IT, ce aplicații software și echipamente hardware ne trebuie, vom face o analiză la nivel național a atribuțiilor direcțiilor generale ale
Reorganizarea ANAF, o metodă de a-l scoate elegant pe Blejnar din schemă () [Corola-journal/Journalistic/45439_a_46764]
-
XIII și XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un vast teritoriu între Olanda și Brandeburg, asupra gândirii moderne este considerabilă. Acest fapt se datorează profunzimii ei filosofice și teologice, originalității care a expus-o la începuturi celor mai aspre critici ale ierarhiei catolice și curajului excepțional cu care Meister Eckhart își afirma convingerile nu totdeauna conforme cu tradiția și cutuma. „Un monstru atât de frumos
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
și succes cu vedetele muzicii pop, ei se și comportă asemeni confraților obișnuiți să cânte în fața a zeci sau sute de mii de oameni. Paradoxul face ca opera, pe masura ce (re)devine tot mai populară, își dezvăluie enormele resurse de seducție, profunzime și complexitate. Voci sublime au existat întotdeauna în lumea .teatrului lirich. Unul din handicapurile majore . și o cauză a marginalizării spectacolelor . îl constituie contrastul dintre voce, melodie și text, pe de o parte, și cel care transmite mesajul, pe
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
și succes cu vedetele muzicii pop, ei se și comportă asemeni confraților obișnuiți să cânte în fața a zeci sau sute de mii de oameni. Paradoxul face că opera, pe măsură ce (re)devine tot mai populară, își dezvăluie enormele resurse de seducție, profunzime și complexitate. Voci sublime au existat întotdeauna în lumea „teatrului liric”. Unul din handicapurile majore - și o cauză a marginalizării spectacolelor - îl constituie contrastul dintre voce, melodie și text, pe de o parte, și cel care transmite mesajul, pe de
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
între timpul real al acțiunii și timpul recuperat prin nararea protagonistei este milimetric construit de Claudiu Goga și de Lia Dogaru. Fiecare element al decorului, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare relație are o argumentația formidabilă în spate. Și firesc. Are profunzimi, nebunie și enorm de multă poezie care să te facă să te doară și mai mult, și mai tare, strigătul înăbușit al Karolinei, derapajul Mamei, brutalitatea Tatălui, escrocheria ieftină a Aproape soțului, hainele care vin parcă din cer ca să costumeze
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
ele: prima, în ordine cronologică, este cea a tăierii salcâmului, cea de-a doua are în atenție întâlnirea din poiana fierăriei lui Iocan. Ambele repropun statutul personajului din perspectiva dublului acestuia și, până la un anumit punct, deschid perspective spre reconsiderarea profunzimii romanului lui Marin Preda. După cum bine este știut, tăierea salcâmului se consumă în zori, în atmosfera unor bocete care întăresc ideea că doborârea copacului primește o serie de semnificații ce le transcend pe cele imediate, economice. Acceptând salcâmul ca pe
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de relații. De vină e, în fond, dizolvarea „criticii profunzimilor” într-un stil eseistic și general. Când nu contextualizezi și faci abstracție de o întreagă exegeză caragialiană (în afară de Al. Călinescu, nimeni nu e citat), poți vorbi pe cont propriu despre raportul dintre realitate și interpretare, logică-absurd, fatalitate-hazard, fără grija de
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]