2,857 matches
-
două tipuri de complexe identificate de Mircea Martin sunt legate în mod direct de "lacuna clasică" din literatura noastră. Lipsa unei orientări de această natură a dus, în timp, la încercări de compensare a acestui gol estetic prin numeroase tendințe programatice spre clasicism sau prin vocații clasice singulare.313 În ceea ce îl privește pe G. Călinescu, promovarea clasicismului intră, oarecum, în contradicție cu anumite aspecte ale ființei sale literare și biografice, cum ar fi, mai ales, predispoziția către monumental, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia reinstituirii unei dimensiuni clasice ca nouă opțiune estetică. Clasicismul lui Călinescu se încadrează în aceeași linie programatică animată de impunerea unei viziuni considerată într-un fel salvatoare. Este, desigur, doar un punct de vedere destul de subiectiv, luând în considerație faptul că perioada interbelică a reprezentat una din cele mai fertile din istoria literaturii române, revigorarea producându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în lipsa impunerii unui canon clasic. Pe de altă parte, nici aspirațiile călinesciene către o dimensiune apolinică a creației și a existenței nu sunt întru totul utopice, mărturie stând în acest sens reușita romanelor sale care urmăresc într-o manieră aproape programatică concretizarea principalelor aspecte teoretizate. V.7. Concluzii În urma prezentării textelor alese pentru acest capitol, una din concluziile principale care se impune este că neoclasicismul secolului al XX-lea nu a reprezentat o simplă iluzie estetică, ci a căpătat contururile ferme
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai mult creații artificiale, in vitro s-ar putea spune, cărora le lipsește pulsul unei vieți veritabile. Această afirmație este valabilă mai ales pentru realitățile culturale ale secolului al XVIII-lea, când majoritatea marilor culturi europene au urmărit în mod programatic impunerea clasicismului în spațiul propriu pentru a duce la o regenerare, revitalizare spirituală. Poeticile lui Gottsched, Luzán sau Muratori sunt tocmai concretizarea acestor aspirații către o "împământenire" a modelului clasic, care să funcționeze drept un impuls pentru literatura autohtonă care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
important cu cît, contrar cazului lui Maritain și Mounier, este un aport la democrația creștină. Acesta se poate rezuma la două concepte de bază: partidul autonom, indispensabil ca element de mediere și democrația fondată pe noțiunea de popor. III Axe programatice Așa cum nu există o ideologie creștin-democrată rigidă, nu există nici un program unic. Nici un partid creștin-democrat modern, pînă la Partidul Popular European, nu a funcționat fără un program, dar examinarea acestor programe dezvăluie deosebiri și evoluții. Unele opțiuni dragi catolicismului social
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Franța, curajul unora a dat posibilitatea anulării compromisurilor, a complicităților, a tăcerilor, a lașității multora; rezistența spirituală a dus la discuții aprofundate privind Germania, Europa, democrația, Statul, organizarea economiei și multe alte probleme care aveau să constituie bazele reflecțiilor programatice ale CDU; Rezistența, temerile, suferințele, au constituit grupul de catolici și de protestanți; reconstrucția trebuia să se facă pe o bază interconfesională. Luni, 5 iunie 1944, la ora 18, la cîteva ore după eliberarea Romei, o mulțime imensă s-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-lea / 64 Un cadru general în schimbare / 64 Diversitatea experințelor naționale / 72 Partea a II-a. CULTURA CREȘTIN-DEMOCRATĂ / 93 I. Credința în Dumnezeu / 95 II. Bazele doctrinale / 113 Magisteriul Bisericii catolice / 114 Personalismul / 119 Sturzo și popularismul / 128 III. Axe programatice /131 Democrația / 132 Organizarea comunitară a societății / 135 Europa / 142 Economia în slujba omului / 158 Partea a III-a. Între democrație și regimurile totalitare / 169 I. Creștin-democrații într-o Europă nouă / 171 II. În întîmpinarea democrației. Practici și eșecuri / 178
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
insistență lui Russell, a fost cea care le-a stârnit interesul, ci, cu deosebire, consecințele antimetafizice ale delimitării domeniului a ceea ce se poate spune prin caracterizarea dată propozițiilor cu sens drept „imagini“ ale stărilor de lucruri. Astfel, în textul lui programatic intitulat Cotitura filozofiei, Schlick afirma că filozofia nu este o știință, ci o activitate de calificare ce își propune precizarea sensurilor enunțurilor prin analiză logică. Amintindu-i pe Frege și Russell, Schlick scria că „până la această cotitură decisivă a înaintat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o orientare asemănătoare. În realitate, modul cum vedeau empiriștii logici viitorul filozofiei poate fi apreciat drept un fundal contrastant adecvat pentru înțelegerea originalității poziției exprimate în Tractatus. Ceea ce viza reforma care a fost anunțată în Manifestul Cercului și în scrieri programatice ale membrilor săi era 174 GÂNDITORUL SINGURATIC transformarea filozofiei într-o disciplină științifică onorabilă, o disciplină cu obiect propriu și cu metode distincte. Obiectul este limbajul, iar metodele sunt cele ale analizei logice. Se considera că soluții satisfăcătoare ale problemelor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
perioadă de declin cultural sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un punct stabil: „Da, am ajuns într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 359 Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că problemele filozofiei tradiționale ar putea fi înlăturate în același fel ca și anumite paradoxuri logice. O altă cunoștință a lui Wittgenstein din anii ’30 caracteriza astfel poziția lui față de orientarea programatică a Cercului: „Deși Wittgenstein a fost tatăl pozitivismului logic (ceea ce se poate spune numai dacă Tractatus-ul este citit într-un anumit fel - n. m., M. F.), el a refuzat în curând să-l recunoască și nu putea auzi de el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
empirismul, WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 361 încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor programatic a fost să facă și filozofia „științifică“. Acesta este un atribut pe care filozofia îl câștigă atunci când intră în posesia unor metode care sunt mânuite în deplin consens de toți cercetătorii onești și calificați, astfel încât rezultatele vor putea fi controlate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
View, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1994, pp. 9-23. 68 Vezi, de exemplu, Peter Whinch, „Discussion of Malcolm’s Essay“, în N. Malcolm, op. cit., pp. 119-120. 69 Însemnări postumeă, p. 112. 70 Unul dintre cei care au făcut cunoscute principiile programatice ale Cercului de la Viena în lumea de limbă engleză, filozoful britanic Alfred Ayer, scria încă în 1935, în „Cuvântul înainte“ al primei ediții a cunoscutei sale cărți Language, Truth and Logic: „Punctele de vedere susținute în acest studiu își au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este însă un aspect al limbii naționale care depinde în mod esențial de voința individului implicat într-un proces conștient, deoarece prin chiar locul ei în cadrul vieții spirituale a unui popor, solicită un aport sporit al activității rațional-conștiente, necesită intervenția programatică și de durată a voinței. Se concretizează astfel pe terenul limbii cel de-al doilea tip de fenomene specifice domeniului social, anume acelea care depind în mod esențial de voința și de conștiința omului, în cazul limbii populare manifestîndu-se aspectele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sunete articulate este sau nu integrabilă limbii sale. Dar, dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele de limbă, cu modul în care este folosită limba în vorbire, numai specialistul în știința limbii, lingvistul, obiectivează în mod programatic aceste fapte, le observă metodic, le analizează, le clasifică și, în cazul limbii literare, le orientează și le modifică în perspec-tiva unor scopuri determinate. În calitatea sa de cercetător al limbii, atunci cînd este vorbitor al ei, lingvistul se folosește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
două aspecte: 1) ca însușire a limbii populare și 2) ca însușire a limbii literare. Prima formă a determinismului decurge din-tr-o încadrare naturală și obligatorie a indivizilor în societa-te, cea de-a doua este rezultatul unui efort educativ (și autoeducativ) programatic, reglarea fiind produsă prin sancționări ce au în vedere norme legiferate. Educația, sugestia și sancționarea orientează și corectează posibilitățile naturale, unora oferindu-le mijloace optime de realizare, altora adu-cîndu-le îmbunătățiri, iar pe altele anulîndu-le. Determinarea omului prin limbă se relevă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evoluției societății. Relația dintre limba literară și cultura majoră are aspecte speciale, între care, în primul rînd, evidențierea deplină a caracterului limbii de element al culturii. Ca orice entitate cu valoare în sine, limba cultă (literară) este adusă conștient și programatic la nivelul (vizat al) culturii, considerîndu-se chiar că nu este posibilă o cultură superioară fără o limbă literară corespunzătoare. În acest context, starea limbii devi-ne o emblemă a nivelului cultural atît pentru comunitate, cît și pentru indivizi și, de aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cazul aceleiași limbi în momente diferite. Și, dacă între aceste obiective nu se formulează întotdeauna intenția de a se produce o îndepărtare de aspectul popular al limbii, această îndepărtare se produce totuși întotdeauna. Fiind o activitate ce se desfășoară programatic și din perspectiva unor scopuri, cultivarea limbii trebuie să fie în principiu o activitate specializată, exercitată de cel care este în măsură să emită judecăți valide în domeniu și care cunoaște mijloacele prin care se pot optimiza performanțele limbii, atît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tendințe generale care primesc prin poet expresie individuală, dar ele exprimă umanitatea printr-un individ reprezentativ. Construcția filozofică este marcată și ea de universalitate printr-o realizare individuală, dar, de data aceasta, fiind vorba de redarea unor idei în mod programatic, accederea la universalitate este în mod principial asigurată 361. Cu toate acestea, sentimentele (redate prin reprezentări în poezie) și gîndirile (redate prin judecăți de filozofie), deși general umane și prin aceasta universale, au caracter deschis în ceea ce privește obiectul, intensitatea, perspectiva de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poematic), Doinaș supraveghează lucid devenirea textului punându-l în serviciul ideii. Fie încordat, fie elegiac ori senin, masca sa, precum fața statuilor antice tăiate în marmură, pare de o fixitate definitivă. Impersonalismul său e al unui cugetător care își ia (programatic) distanțe de lucruri pentru a le estima în lumina proporțiilor drepte. Admirator al unui Blaga frământat (ardent, vitalist și îmbibat de mituri autohtone), autorul Ipostazelor, și el comentator al condiției umane, ascende spre cunoaștere pe propriile-i nebănuite trepte. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
solemnități, un Doinaș drapat în sacerdot al verbului-instaurator e, concomitent, un poet uvrier formulă de găsit la Mallarmé (în Erezii artistice), în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic convențiilor vechi și noi, poetul (în postură de moralist bonom) neezitând să apară în situații nastratinești. O fantezie ingenuă (cu inserții de substrat ancestral, oltenesc) imprimă ludicului o mișcare în universalul uman într-atât de firească încât traducerile în numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1959) până la debutul editorial, cu al său Rod, vor trece nouă ani. După încă șapte ani, Marin Preda îi edita la "Cartea Românească" Rod III; în 1977, urmează Rod IV. "Prin Rod constata Marin Mincu -, Cezar Ivănescu este primul textualist programatic, desigur doar din instinct, al poeziei actuale" (Poezia română actuală, II, 1998). Senzație făcea în 1979 La Baaad, "poeme, poeme dramatice, poeme în proză". Într-un număr din Contrapunct (1996, decembrie), vorbind despre sine la persoana a treia, poetul preciza
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]