1,482 matches
-
avut o relație meta-teatrală. Din păcate nu mai este-n viață, deci nu comit o indiscreție, dezvăluind natura erotizată a prieteniei noastre... (mai ales că-n perioada aceea eram în divorț, iar ea nu era căsătorită, deci nu sfidam etica proletară). Vali era o actriță deja profesionistă: avea un cert talent și era interesantă, întrecînd-o pe interpreta de la Naționalul timișorean (afirmația aparține criticilor Kivu și Parhon). Păcat că n-a ajuns într-un teatru mai mare! Ar fi fost eclatantă! În
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru adolescentul de mine! Societate inaccesibilă unui puști care frecventa cenacluri, premiere bucureștene, citea reviste, dar nu era acceptat în "culise". I-am văzut atunci pe Dorin Tudoran și Țepeneag, luați cu duba poliției (aveau plete; într-o vreme, morala proletară nu dădea voie tinerilor să poarte părul lung!); i-am cunoscut atunci, de aproape, pe Lucian Pintilie, Ivasiuc, Breban, Chitic, Naghiu, Petre Mihai Băcanu, Zaharia Stancu, Mihai Novicov, Blandiana & Rusan, Rodica Mandache, Vintilă Ivănceanu, Radu Popescu, Adrian Păunescu, Lucian Raicu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
căsătorit, prin anii '70-'80, cu o actriță mică, blondă și băiețoasă, Doina (nepoata actorului Făgădaru). Avînd rude-n Germania, Doina pleacă și ca orice amnezică... uită să se-ntoarcă. Petrică e chemat de directorul lui, care păzea vajnic morala proletară și i se propune să-și dea demisia, fiindcă, nu-i așa, e soțul unei transfuge. Omul nostru cere o săptămînă, să-și găsească alt post, poate de sufleor, poate în provincie, poate în Germania... După o săptămînă se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Iancovescu, Aura Buzescu, Botta, Dabija, Amza Pellea, Manu Nedeianu, Dellakeza, Cozorici, Rauțchi, Silvia Popovici, Gina Patrichi ș. a.! E tristă însăși devenirea întru artă a artistului nostru, crescut într-un mediu elitist (oarecum cosmopolit) și lansat într-o lume a dictaturii proletare. Cartea scoasă de Florica Ichim te zgîlțîie din două motive: 1) injustițiile repetate cuprinse-n ea; 2) prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi afirmația, de talia celor semnate (direct ori nu) de Stanislavski
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
chestiunea socială“ străbate întreg secolul al XIXlea. Și, dacă expediția lui Garibaldi de la 1860 este cântecul de lebădă al unei revoluții a națiunilor, niciodată înfăptuită cu adevărat, socialismul și comunismul vor fi noile repere în jurul cărora se va aduna oștirea proletară, ca detașament al viitorului. Aici, ca și în alte puncte, Franța indică Europei drumul de urmat. Răscoala de la Lyon, confruntarea socială a anului 1848, Comuna din Paris sunt etapele traseului care duce la dialectica leninistă. Un nume ipostaziază energia conspiratorială
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
într-un contract de muncă de pe o poziție egală din punct de vedere juridic, însă inechități sociale majore fac ca muncitorii să se găsească la mila burgheziei și le diminuează libertatea și egalitatea. El a adoptat părerea conform căreia organizațiile proletare începeau să înțeleagă modul în care socialismul putea realiza aspirațiile de libertate și egalitate care erau deja prezente în societățile capitaliste. Condamnarea pasională a capitalismului de către Marx trebuie interpretată în această lumină. Este o critică din interiorul ordinii capitaliste, mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rolul războiului în istoria umanității, prevedeau niveluri fără precedent de violență și suferință în cadrul următorului conflict european major. El considera că rivalitatea din punct de vedere militar, mai degrabă decât criza capitalistă, ar putea constitui scânteia de aprindere a revoluției proletare. Într-un mod interesant, Engels susținea că probabilitatea destul de ridicată a unui război major însemna că mișcarea socialistă trebuia să ia în considerare în mod serios problemele care priveau securitatea și apărarea națională (Gallie 1978; vezi și Carr 1953). În
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
curente separate naționale" (Stalin 1953: 343, 354). Lenin, ca și numeroși alți marxiști, vedea fragmentarea națională ca pe o consecință inevitabilă a răspândirii globale a capitalismului, însă, spre deosebire de austro-marxiști, ei considerau esențială evitarea unui compromis al socialismului cu naționalismul. Internaționalismul proletar era mult mai important decât crearea comunităților politice multiculturale. Teoriile privind imperialismul împărtășeau credința marxistă conform căreia capitalismul era o forță progresistă pentru că urma să aducă dezvoltare industrială și o bază pentru prosperitatea materială a tuturor popoarelor. Asumpția era că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de mai sus că mai mulți marxiști încadrați în curentul marxist din Lumea a Treia susțineau că proletariatul din lumea industrială este unul din beneficiarii neoimperialismului; ei sprijineau revolta națională a periferiei, mai degrabă decât idealul socialist occidental de internaționalism proletar (Emmanuel 1972). Marxiștii occidentali nu reușeau să se pună de acord dacă ar trebui să susțină sau nu mișcările de eliberare națională din societățile aflate în exteriorul spațiului occidental, și mulți dintre ei nu se simțeau deloc în largul lor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
europeană, 239 interdependență, 19, 24, 80, 81, 82, 208, 210, 245 interese, 103, 166, 173, 185, 196, 210, 211 interes național, 92 interese de stat, 211 internaționalism, 131, 139, 142, 152 internaționalism liberal, 22, 24, 73, 74, 83, 86 internaționalism proletar, 138, 140, 141 intervenție umanitară, 98, 174, 176 ipoteze, 16, 25, 26, 29, 36, 49, 58, 227, 228 istorie, 21, 36, 48, 94, 109, 127, 129, 180, 181, 184, 185 încălzire globală, 268 încredere, 81, 103, 108 îngrădire, 263, 267
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de regret-”. Evident, aceste versuri din „Ecou tîrziu” (1936 )1) se referă la perioade revolute, dar care fac parte din biografia lui Bacovia. La care anume? Detaliat, nu se poate răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
li se adresează „muncitorul”. Vă par un monstru și de aceea mă izolați, însă la o adică - îi avertizează el -, să știți, chiar pot deveni violent: „Și-n lumea voastră-abia încap. Dar am să dau curînd la cap”. Teoria violenței proletare era în vogă. Intărîtat, el îi întoarce „burghezului” porecla: „O, dormi în noaptea infinită,/ Burghez cu aer triumfal,/ Dar preistoric animal/ în rațiunea aurită”. Conflictul dintre ei e un conflict între mentalități, între nepăsare și nemulțumire. Satisfăcut de sine, mediocru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță/Pe-un decor miliardar...’’ 1) Poezia a fost scrisă - zice-se - în 1914 și publicată în 1930. Ca atmosferă, ea corespunde ambelor date, ceva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el era foarte atent la simetriile din poeme. Regula aceasta l-ar fi obligat să folosească pe ,,milionar’’ și în ultimul vers. N-o face; folosește pe ,,miliardar’’. Explicația abaterii e simplă. Pentru a da amploare ,,finalului’’ anticipat de ,,filosoful proletar’’, ,,final’’ care, în viziunea acestuia, ar fi trebuit să aneantizeze întreaga specie a milionarilor. Prin însumare, deci, opulența etalată de ei îl duce pe poet la ideea de ,,decor miliardar’’, cadru-simbol al unei lumi menite dispariției. ,,Miliardar” era, apoi, potrivit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid ornate, a saloanelor cu candelabre și oglinzi, vorba acestuia se dovedește a fi cea mai sugestivă caracterizare, atît în momentele de „mînie proletară”, cît și - chiar mai mult - în cele destinse, boeme. Evident, pentru cei dedați cu subînțelesurile. Dincolo de scepticism Pe lîngă poemul omonim, volumul Cu voi.... (1930), mai conține unul intitulat ,,Vobiscum”, cuvînt latinesc care înseamnă același lucru. Inițial, și primul s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ordinea ce domină. Înlesnind acestor grupuri să devină conștiente de identitatea lor, această chemare contribuie, de asemenea, la realizarea unei coeziuni mai strînse, la asigurarea identității: muncitorimea se afirmă cu adevărat ca o clasă autonomă în ceea ce este visul revoluției proletare. De asemenea, ideea Vîrstei de aur, inseparabilă de noțiunea de colectivitate restrînsă, trebuie, în mod normal, să ducă la restrîngerea spațiului social la micile grupuri comunitare, cu toate închise îri ele însele. În același fel, și povestea conspirației, înțeleasă ca
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Sunt temele și personajele din Moromeții. Nu e mulțumit și îl abandonează. Trece printr-un moment de criză. Este bolnav, nu poate să scrie și, când poate, nu îi place ce scrie. Publică nuvela Ana Roșculeț (1949), proză cu temă proletară, în spiritul realismului socialist, metodă recomandată de ideologii epocii. P. răspunde comenzii sociale și ce iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
se mănâncă niște „clătite cu urdă și mărar” și denunță, prin tânărul Adrian Ionescu (în final și prin rememorări ale tatălui său), degenerarea politico-morală a unui șef de șantier și a tuturor „revoluționarilor sătui”, prin care au luat naștere „aristocrația proletară” și „ciocoismul socialist”. Personajul din Hoțul de vulturi e un Prometeu caricatural: director al șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
de idei specifice ideologiei marxiste: caracterul de clasă al educației, necesitatea cuceririi puterii politice de către proletariat pe calea revoluției violente ca o condiție a organizării unui învățămînt egal pentru toate straturile sociale, înlocuirea "culturii burgheze" cu o cultură nouă "cultura proletară". Deși perioada care a urmat imediat după primul război mondial era sub aspect social deosebit de tulbure, deși, sub influența celor petrecute în U.R.S.S., mișcarea socialistă și comunistă a cunoscut o oarecare extindere pînă în 1924, cînd partidul comunist a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
printr-un examen sever al urmărilor produse de ea, oriunde, ca ideologie de stat. 5. Să fie denunțate încercările de a se crea disensiuni între muncitori și intelectuali, ca și încercările de a defini Revoluția din Decembrie ca o "revoluție proletară". 6. Să se țină cont, la estimarea acestei Revoluții, și de preludiile ieșene de la 16 Februarie 1987 (muncitorii de la Nicolina), 17 Februarie același an (studenții), 14 Decembrie 1989 (Frontul Popular). 7. O atitudine fermă trebuie adoptată față de orice tentativă de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
371; Miron Radu Paraschivescu, „Hotel Maidan”, CLI, 1935, 5; G. Călinescu, „Hotel Maidan”, ALA, 1935, 785; Eugen Jebeleanu, Grădinarul Stoian Gh. Tudor - scriitor, ADV, 1935, 15 935; Ovidiu Papadima, „Hotel Maidan”, G, 1936, 2; Mihail Sebastian, Notă la un roman proletar, RFR, 1936, 3; Călinescu, Ist. lit. (1941), 844, Ist lit. (1982), 929; Eugen Jebeleanu, Amintiri despre Stoian Gh. Tudor, „Basarabia literară”, 1942, 16; Teodor Al. Munteanu, Stoian Gh. Tudor, CL, 1943, 11-12; Tudor Ștefănescu, Un scriitor uitat, LCF, 1972, 41
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
mizeria lor. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituții sunt fictive pentru mulțime, iar nu reale. Toate aceste pretinse drepturi ale poporului, nu pot exista decât în gând, ele nu sunt niciodată realizabile. Ce înseamnă oare pentru muncitorul proletar aplecat asupra lucrului său penibil, apăsat de soarta lui, dreptul dat guralivilor de a flecări, dreptul ziariștilor de a scrie tot felul de absurdități și în același timp și lucruri serioase, cât timp proletariatul nu obținealte înlesniri de la constituție decât
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pe proiectul individului și societății și cunoașterea-recunoașterea celuilalt își continuă traseul, nu rareori sinuos și dificil: "Ea este indisociabil legată de mișcarea centripetă ce apropie de noi tot ceea ce raționaliștii, expulzaseră, refulaseră: sexualitate și folie, inconștient și univers colonizat, muncă proletară și experiență feminină" (A.Touraine, 1994:201). Este o reconfigurare a lumii, marcată de întoarcerea a tot ceea ce fusese stigmatizat (popular culture alături de high culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
2003). Nicolae Labiș a debutat, pe când avea cincisprezece ani, în 1950, deci în plină epocă de frământări, de convulsiuni istorice și nu numai, iar restul vieții lui atât de scurte nu mai numără decât șase ani, până în 1956, când dogmatismul proletar, cu întregul lui cortegiu de consecințe pentru conștiințele scriitorilor era în floare, la apogeul lui. Sigur, de vreme ce înșiși unii scriitori români interbelici, parte din ei încă în viață, erau interziși, scoși din manuale și din biblioteci, ar fi absurd să
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]