1,268 matches
-
doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a barocului, cu sugestii din Tasso, dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dar mai cu seamă din Giambattista Giraldi Cinzio, autorul tragediei Orbecche (1541). Versurile ample, de 15 silabe, în metru iambic, ale traducerii, prefațează subiectul unei istorii în care dragostea înfruntă și desfide, fie și pentru puțină vreme, moartea, devenită în Prolog personaj alegoric adus pe scenă pentru a-și rosti sumbrul monolog. Defilează trist în ultima dintre traducerile lui D., ca într-o arhaică versiune a Panoramei deșertăciunilor, alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire. Este concepția preluată de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
I.P.S. Teoctist, Iași, 1980; Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680; Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; Viața și petrecerea svinților, I-IV, Iași, 1682-1686, reed. fragm., București, 1895 și 1903; ed. îngr. Rodica Frențiu, Cluj-Napoca, 2002; Parimiile preste an, Iași, 1683; Gheorghios Chortatzis, Erofili (Prolog), publ. N. A. Ursu, în Opere, I, București, 1978. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Spice pentru limba română, „Columna lui Traian”, 1870, 10-12, 44, 45, 49, 50, 54, 58, 61; Ștefan Dinulescu, Viața și scrierile lui Dositei, mitropolitul Moldovei, Cernăuți, 1885; Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în-vinge pe Ecvi și care, după ce obține o victorie rapidă, își găsește plugul la timp pentru a obține o recoltă bună. Dacă li se spune oamenilor politici: Nu veți avea decît zece ani de viață politică", se limitează excesele. În prologul cărții pe care o scriu acum, vorbesc despre succesul exploatatorilor "iluziei de grup". Aceasta nu a fost cu adevărat izolată decît în ultimele două decenii, în jurul lui Mai '68, de către Anzieu, cu ocazia participării sale la foarte multe "situații de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prietenii mei. Îndepărtați-vă de cei care vor spune că m-au cunoscut. Nimeni nu a fost vreodată în vintrele mele, nimeni. Dacă vorbesc astăzi e pentru că sunt singurul care poate spune adevărul. Pentru că după mine, sper să vină tăcerea. (Prolog) Un Salon bipolar După o ediție 2010 mai morocănoasă, la care frecvența vizitatorilor a înregistrat o oarecare scădere față de anul anterior, organizatorii Salonului de carte de la Paris au schimbat cumva formula, densificînd și concentrînd manifestări dintre cele mai variate. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este extras acest material, face parte din opera lui Iacob din Vitry „Historia Occidentalis”. Se pare că el a fost scris înainte de înfrângerea cruciaților la Damietta, eveniment ce a avut loc pe 8 septembrie 1221; așa se poate deduce din Prolog. În această operă, autorul prezintă situația religioasă a epocii respective. După ce a enumerat cauzele și episoadele decăderii practicilor creștine, trece în revistă forțele și mișcările reformatoare ce aveau o practică ascetică intensă, reprezentate mai ales de diferitele tipuri de ordine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
excepțional ce redă patruzeci de ani de viață franciscană din prima perioadă; are structura unei cronici, însă, în general, merge pe urmele unicului protagonist, fratele Giordano, cel ce relatează evenimentele petrecute între 1221 și 1262, în timp ce fratele Baldovin le scrie (Prolog). Pentru a ilustra credința Ordinului Franciscan și felul în care acesta s-a dezvoltat de la începuturi și până în momentul redactării operei sale, Giordano începe, prin scurte sinteze, de la convertirea lui Francisc, cu trimiteri pentru informații mai ample la Legenda lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sub haina franciscană bate o inimă de cuceritor, bucuros și mulțumit de faptele sale, desigur nu pentru a se lăuda, ci pentru a admira lucrarea lui Dumnezeu care se slujește și de elemente de mică importanță pentru a înfăptui minuni (Prolog). Pentru fratele Giordano, prezentarea realității faptelor istorice este mai importantă decât fantezia retoricii «legendare». Pe autor îl cunoaștem din Cronică. S-a născut la Giano, un sătuc din Valea Spoletană, în Umbria, în jurul anului 1195. Conform fratelui Nicolaie Glassberger, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
minunat. El este unicul dintre primii frați legendari ce au sădit Ordinul Fraților Minori în Germania, care a reușit să rămână timp atât de îndelungat și fără întrerupere în țara al cărei tată sau bunic se simte; asta reiese din Prolog, când începe să «povestească» fraților lucrurile de la început. Din fericire pentru noi, rațiunea, insistența fraților și buna dispoziție a fratelui Baldovin l-au determinat în cele din urmă să-și dicteze și pentru noi memoriile, iar aceasta este ultima imagine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratris Iordani a Ianno, AF, I, Quarachhi 1885, pp. 1-19. S-a ținut cont și de versiunile în limba italiană ale lui L. POMPILJ, La Cronica, 1932, și a lui A. BIANCHERI, La Cronaca, Milano 1972. Pr. dr. Gilberto Aquini Prolog Fraților din Ordinul Minorilor ce locuiesc în Germania, fratele Giordano din Giano, din Valea Spoletană, urează pentru prezent perseveranță în ceea ce este bun iar pentru viitor o glorie fără sfârșit cu Cristos. Când povesteam uneori episoade despre obiceiurile familiare și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acest Ordin, iar prin mijlocirea slujitorului său Francisc l-a oferit drept exemplu întregii lumi - și nu în om; voi relata mai clar în următoarele capitole când, în ce mod și prin intermediul căror persoane Ordinul a ajuns la noi. Sfârșitul prologului 1. În anul Domnului 1207, Francisc, a cărui profesie era aceea de negustor, cu inima căită și atinsă de suflarea Duhului Sfânt, a început o viață de pocăință în haină de pustnic. Dar, fiindcă despre convertirea sa s-a povestit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc... Iese... vine către țărmuri... stă... În preajma ei privește... RÎul Înapoi se trage... munții vîrful Își clătesc. Ascultați... ! marea fantomă face semn... dă o poruncă...” Acest „ascultați” cheamă la ordine imaginația descriptivă. Prologul s-a Încheiat. Urmează un alt fel de Împresurare a temei: pur didactică, oratorică, Întreruptă din loc În loc de judecăți morale: „Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare.” După voiajul istoric, discursul revine la punctul de plecare. Împresurarea nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din Nopțile din Iunie, pentru că acolo, chiar cu mijloace mai puțin spectaculoase ni se oferă o perspectivă largă. Și În forma literară se simte această tendință formalistă spre «atmosferizare»: de pildă neliniștitoarea, ciudata țâșnire din tufiș a unui iepure ca prolog, ca presimțire la uciderea lui Ion. Am subliniat aceste lipsuri, deoarece Petru Dumitriu este unul dintre scriitorii noștri de frunte și drumul său Înainte se vădește a fi fost făcut tocmai În lupta Împotriva rămășițelor formaliste”. Aurel MARTIN 18: „Nopțile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mitic la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica Bechet (1995- 1997). O serie de observații referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog pindaric (1972), Maria Pârlog analizează timpul și spațiul în elegia lui Properțiu (1981), Liviu Franga urmărește itinerariul idealului poetic al lui Horațiu (1991). În exegeze dedicate romanului latin, Florica Bechet studiază motivul prostiei în Satiriconul lui Petroniu (1989) și I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
mobila seamănă cu o luntre ancorată vremelnic la mal; luntrea lui Caron pare să fie, de vreme ce în chiar primul moment al spectacolului, copilul Grișa iese la suprafață din același râu în care se înecase cândva. De ce compune Alexa Visarion acest "prolog" șocant? Pentru că nimic nu explică mai bine existența unei societăți dezmembrate, fără substanță, ca apariția fantomelor pe scenă. Și am folosit pluralul pentru că Grișa este întâmpinat de Firs. Bătrânul lacheu este un spectru în devenire. Cunoscător al vechilor rânduieli, el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ultimele spectacole nu mă preocupă acțiunea, ci consecințele, valoarea atitudinii, nu atitudinea ca atare. Sunt mereu tentat să renunț la ceea ce am făcut până acum, cu gândul că pot face cu adevărat ceva abia de-acum încolo. Deci știu că prologul s-a terminat și ar fi timpul piesei. Frică îmi e de dramoleta de duzină sau de comedia moralizatoare. Vreau și trebuie să-mi urmez drumul. Nu știu cum. Și nu vreau să aflu care sunt răspântiile care mă așteaptă. Am mizat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Fiecare cititor a fost încurajat, implicit, s]-si construiasc] propriile ziduri ale Urukului. Codul de legi al regelui semit Lipit-Iștar al orașului Isin, elaborat la începutul secolului al XIX-lea î.Hr. este unul dintre primele decrete regale recuperate de arheologi. Prologurile acestor coduri sunt asem]n]toare prin faptul c] fiecare suveran își declară numirea divin] în funcție, unind astfel regulile p]mântești cu dorința divin]. Lipit-Iștar pretindea c] a fost ales de zeul cerului, Anu, si de zeul vântului și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orar, viitorul este separat de trecut și transformat Într-un domeniu temporal separat și independent. Aceste culturi nu comemorează, ele planifică. Nu sunt interesate În resurecția trecutului, ci În manipularea viitorului. În noul sistem de referință, trecutul este numai un prolog la viitor. Ceea ce contează nu este atât ceea ce s-a făcut ieri, cât ceea ce poate fi realizat mâine. Calendarul și orarul mai diferă și Într-un alt aspect important. În timp ce calendarele moderne au un caracter din ce În ce mai secular, În decursul majorității
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi esența expozeului pe care-l avansează premiera Naționalului ieșean într-o construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu o bine dozată creștere a tensiunii emoționale în relația dintre caractere. Unele lungimi ale "prologului" domestic sau ușoare supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cel Mare, punând în evidență importanța filosofei grecești pentru înțelegerea credinței creștine.El afirmă că toate eforturile depuse de gânditorii păgâni nu își găsesc împlinirea decât în ideea creștină de grație divină și că educația păgână trebuie considerată ca un prolog indispensabil înțelegerii adevărurilor creștine. Pornind de la astfel de considerații, Sfântul Augustin elabora „programul unui umanism creștin fondat pe credința în unitatea întregului adevăr pentru că întregul adevăr are o origine divină. Artele liberale sunt utile cu condiția să se dezică de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Lumină”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 226, III, în PSB, vol. 12, p. 470) „... El este chiar lumina care se revarsă de sus, din dumnezeirea cea veșnică și fără început”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântare, Prolog, 6, în PSB, vol. 14, p. 192) „Deci cine va fi atât de fără minte, ca să se îndoiască despre Fiul că e pururea? Căci cine a văzut cândva lumina fără strălucirea luminii, ca să spună despre Fiul că era cândva când
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
universal se caracterizează în aceeași măsură ca principiu totalizant al realului și ca transcendere Andrei Pleșu menționează abundența temei la platonicienii musulmani (mundus imaginalis) și la Părinții creștini orientali (citate din Grigore Sinaitul, Isaac Sirul). Acestea sînt calitățile pe care prologul Evangheliei după Ioan le proclamă solemn în ce privește Logosul divin. înainte de a se spune că este agentul întregii creații toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut , Christos e raportat dinamic la Tatăl, e caracterizat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individualizare a celei literare. Tonul pamfletar la adresa lui Aron Pumnul a atras replica vehementă a lui Mihai Eminescu, de unde o inimiciție de durată. P. a tradus versuri de Goethe, Heine, Emanuel Geibel, Lenau, Victor Hugo. SCRIERI: Flori de mormânt, Cernăuți, 1867; Prolog compus și rostit de domnul D. Petrino la deschiderea concertului ce s-a dat în 27 ianuarie 1869 în Cernăuți spre folosul Fundăciunei Pumnulene, Cernăuți, 1869; Puține cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina, Cernăuți, 1869; Lumine și umbre, Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]