12,259 matches
-
Sau am fi încercat să ne rezolvăm altfel problemele, spuse Tușica simțindu-se rușinată, fără să implicăm pe nimeni în toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja, dacă nu m-aș fi lăsat prostit de promisiunile lor, nu s-ar fi ajuns atît de departe. Chiar nu se mai poate face nimic? zise Angelina puțin speriată. — Am avut eu grijă de toate, spuse Roja zîmbind cu subînțeles. Afacerea e încheiată. Noroc că mi-am dat eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se pare? zise Roja, trăgîndu-l înăuntru de umeri, făcîndu-i semn lui Tîrnăcop să închidă ușa la loc. — Să știți că treburile nu merg deloc bine, spuse Curistul, am vrut doar să-mi țin promisiunea și să vă dau de știre. — De asta să știi că ne-am dat seama și singuri, treci mai repede la subiect, pînă nu ne pierdem răbdarea, spuse Roja. — Am aflat și că o să vină după voi, spuse Curistul. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și construiască un viitor sigur, fără peripeții aiuristice, și fără sincope sociale, mai ales că situția materială era una constant foarte bună. Femeile nu-l interesaseră În timpul facultății; era curtat, dar nu se crampona, decât În relații foarte scurte, fără promisiuni și drame și, mai ales fără escapade galante. Timpul liber și-l petrecea mergând la concerte și la teatru, citind sau scriind literatură fără dorința de-a o publica și fără să fie văzut pe la cenaclurile literare foarte la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au lăsat nervii la gândul că ar urma să o mint pe Antonia atât de grosolan, m-am răzgândit. N-am văzut în viața mea un om atât de profund și de copilărește dezamăgit; iar de atunci mi-am reînnoit promisiunea de a o lua cu mine cu prima ocazie. — Nu e cazul să mă tot sâcâi cu chestia asta, i-am spus. O să mergem nu peste mult timp cu condiția să nu te mai aud că-ți plătești tu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu mai puțină blândețe și bunătate și înțelepciune. Probabil că, nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar ea era toată numai duioșie, era plină de dorința de a-mi alina imediat amarul și neliniștea; și, deși îi mulțumeam din toată inima, mă gândeam cu un sentiment de vinovăție că, de fapt, Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
traversa visul și vom ieși în lumea reală. Cum ea tot refuza să vorbească, am întrebat: — Oare am putea să fim fericiți? Ea răspunse: — Chestia asta n-are nimic de-a face cu fericirea, absolut nimic. Era adevărat. Am asimilat promisiunea ascunsă în cuvintele ei și am spus: — Mă întreb dacă am să reușesc să supraviețuiesc. Ea răspunse, zâmbind fermecător: — Trebuie să riști! I-am răspuns cu același zâmbet strălucitor, îndulcind în cele din urmă tonul prin ironie: — Și tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Otto. Stăteau la nord de Mizerie. M-am aruncat pe șaua de piele și am Început să pedalez spre est. În ultimele săptămâni vremea fusese extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
i-am zărit numele pentru prima oară. Era Într-un anunț din 8-Uhr Abendblatt, care vorbea despre „eternul feminin“ Într-o manieră care nu-mi prea dădea pace. Am frunzărit ziarul În mod repetat ca să cântăresc textul care asundea o promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă? În sfârșit, Încercând să aflu acest lucru, am coborât În pivnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta? Ești dezgustător! Iubire? Zi-i mai bine p-o-f-t-e. Zi-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi se contracată singur, spunându-și că Îndoiala vine doar din apropierea morții, pentru că atunci când povara eșecului era aproape excesiv de grea pentru a fi purtată, omul se Întorcea inevitabil spre cele mai neîntemeiate promisiuni. „Și vă voi da liniștea“. Moartea nu dă liniștea, pentru că liniștea nu există fără conștientizarea liniștii. — M-ați Înțeles greșit, Herr... — Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar nu se gândea la Îmbrățișarea lui, ci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că le va regreta la lumina zilei. — Te poți Întoarce cu mine. Îți voi lua un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-l invităm pe omul cu vioara. Ea bătu din palme de fericire: — Și nu-l uita pe doctor! Se așeză pe marginea patului și-și vârî picioarele În pantofi. Sunt atât de fericită. Își amintește, o să se țină de promisiune! Începu să cânte iarăși: Trăind În raza de soare, iubind În raza de lună, viața-i atât de frumoasă. Conductorul se apropie pe culoar și bătu la ușă: „Budapesta“. Luminile se aglomerară laolaltă și pe malul opus al fluviului, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Învățat decât cum să fac bani. Cu toate acestea, atitudinea ei critică Îl Înfurie și făcu mai ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu se scuză pentru promisiunea călcată, ci se Îndepărtă cu repeziciune cât Încă mai Îi era ușor să plece. Negustorul se tocmea cu șoferul. Acesta coborâse prețul până la o sută de dinari, iar oferta celuilalt se ridicase la nouăzeci. Lui Myatt Îi era rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul mult prea tare. Într-o lume în care jurămintele nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care descântecul ar fi cunoscut de toată lumea am avea parte de camuflaje de sunet. Ar patrula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stîngă pe după mijloc. Vino mîine la zece i-a șoptit femeia, lipindu-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de babe sau naiba mai știe ce... Și doar fata îmi strigase: "nu te iubesc!" atunci cînd m-am oferit de soț. Ezitam. Cu toată dragostea pentru maică-sa, dragoste ce se micșorase de la o zi la alta, cu toată promisiunea făcută, voiam să nu mai dau pe la ele. Totuși, trecînd prin Iași, m-am dus la casa de copii. "Asta-i Bujoreanu, Doina Bujoreanu" mi-a arătat o îngrijitoare spre un copil, ca și cum ai arăta o mobilă. Ca scriitor, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altfel, am simțit că lunec, mi-era teamă ca vîrsta, dragostea să nu-și ceară drepturile vitale. Mi-am zis că fiecare oră în plus înseamnă o nouă treaptă în gîndurile mele de dragoste pentru tine. Ori eu am deja promisiunea unei căsătorii, nu-mi pot permite să mă îndrăgostesc. Speram că, scurtînd drumul, ajungînd la actul erotic final, îmi va fi mai ușor să te uit, iar tu mă vei ignora. Dumnezeule! își trece Mihai palma peste frunte, pînă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu. Și îmi pare rău. O să mă revanșez față de amândouă în weekend. Și plecase. Ieșise înainte ca Naomi să aibă timp să mai zică ceva - Naomi, soția lui legitimă, care ar fi putut să-i spună că își va uita promisiunea și de data aceasta. Alan se mai gândi o vreme la fiica sa. De fapt, exact atâta vreme câtă îi fusese necesară să găsească și să pornească mașina. Se folosise de această imagine așa cum fac cei mai mulți oameni duplicitari și mânați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce tot atunci a fost admisă Ungaria, pe baza unui maldăr de promisiuni din care până astăzi n-au fost onorate nici măcar o treime, determinând Casa Albă să regrete că nu are la îndemână o procedură sumară de excludere a Ungariei din Alianță. România avea în 1997 aceeași populație, același potențial, aceeași armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Europeni. Trebuia să știu, ce mai, era o chestiune de viață și de moarte, dacă băieții aveau vreo șansă să elimine echipa aia cu nume atât de fantasmagoric și înfricoșător: Liverpool. Iar pentru asta, era de ajuns să uit de promisiunea făcută, să dau o fugă până la cruce și, în loc să trec țanțoș și sfidător prin fața ei (ca în toate acele luni în care simțeam că am un jurământ de respectat), să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]