1,432 matches
-
civil, protestanții olandezi s-au răsculat împotriva dominației spaniole, iar în 1618 a fost declanșat Războiul de Treizeci de Ani în urma unei escaladări ale tensiunilor dintre catolicii și protestanții din Boemia. Acțiunea violentă cunoscută ca "Defenestrarea de la Praga", în care protestanții i-au aruncat pe oamenii împăratului de la o fereastră din castelul Hradcani a fost scânteia care a aprins războiul. Pe durata acestui război îndelungat s-au folosit tunuri de calibru mare și trupe de mercenari, costând extrem de mult, dar producând
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Carol al V-lea le-a trecut în posesia Spaniei în 1516. Luptă pentru independența când a început în timpul domniei lui Filip al II-lea care l-a trimis pe Ducele de Albă că guvernator care s-a opus curentului protestant și s-au declanșat revolte ale olandezilor, conduși de Wilhelm de Orania. După ce Ducele de Albă a ordonat execuții publice, spolierea orașelor și masacrarea populației, olandezii au inceptut să utilizeze tactici de gherilă ca inundarea terenurilor joase. Trupele spaniole au
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și infailibile: Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și Sfântul Magisteriu. Învățătura despre infailibilitatea papală face parte din Sfântul Magisteriu, ce la rândul său este
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
553 de locuitori aveau drept de vot. În 2006, conform datelor "Tribunalului Superior Electoral", acest număr s-a ridicat până la 28.037.256 de locuitori cu drept de vot. În 2006, 70,31% din locuitorii statului erau catolici, 17,04% — protestanți, 7,28% — agnostici, atei sau deiști, 2,10% — spiritiști, 0,39% — budiști, 0,21% — umbandiști iar 0,11% — iudaiști. Același recensământ a aratat că populația statului este compusă din albi — 67,9%, "pardos" (mixaj între albi, afro-brazilieni și amerindieni) — 24
São Paulo (stat) () [Corola-website/Science/314966_a_316295]
-
Treptat s-a reprezentat jumătate, apoi întreaga persoană a lui Dumnezeu Tatăl, de obicei înscăunat, așa cum apare în fresca lui Giotto din cca. 1305 aflată în Padova. Reprezentările cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfânta Treime au fost atacate atât de protestanți cât și de unii catolici, cum ar fi mișcările lui Michael Baius sau Cornelius Otto Jansen, precum și de mai mulți teologi ortodocși. Ca și în alte atacuri asupra imaginilor catolice, acest lucru a avut ca efect reducerea sprijinului Bisericii pentru
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
un pas mai departe și să refuteze cinci din cele șapte sacramente. Și alții aveau astfel de critici religioase, printre ei fiind Erasmus din Rotterdam și Philipp Melanchthon, suporterul lui Luther. În secolul al XVI-lea, conflictul dintre catolici și protestanți a dus printre altele la Războiul de Treizeci de Ani. Reforma protestantă a avut și o altă importanță decât cea religioasă, anume că Biblia a fost tradusă în limba maternă, fiind de acum la îndemâna oricui. Acest lucru avea să aibă
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
scris prima dramă adevărată în Suedia, anume "Tobie Comedia" (1550). Acțiunea este inspirată din Biblie, dar o adevărată capodoperă literară nu este. Christiern Pedersen (1480-1554) a fost un editor (publicase printre altele operele lui Saxo Grammaticus), care înainte de a deveni protestant și traducător al Bibliei în limba daneză, a scris lucrări religioase (catolice) pe care mai târziu Ludvig Holberg le-a ironizat. Prima carte de imnuri religioase a fost publicată în 1529 de Claus Mortensen Tøndebinder (1499-1575), dar marele poet de
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
slujbelor"", a declarat Stelian Gorgan, preotul ortodox din Bocșa. Însă ei au preferat să spargă ușa ca niște hoți", au strigat supărați oamenii. De la Bocșa, protestatarii s-au urcat în mașini și autobuze pentru a pleca la Zalău, unde au protestant în fața Prefecturii Sălaj. Pe 4 iulie 2010, un sobor de sapte preoți, avându-l că celebrant principal pe protopopul de Zalău Valer Parau a oficiat prima Liturghie greco-catolica după 62 de ani. Printre participanți s-a aflat și prefectul județului
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
și Otto au fugit și s-au căsătorit în secret pentru că știau că nu vor obține niciodată permisiunea de a se căsători. Nu numai că Otto avea un rang mult mai mic decât cel al Elisabetei dar el era și protestant. În scrisoarea prin care și-a anunțat socrii de căsătorie, Otto a declarat că atât el cât și Elisabeta au fost atât de determinați să nu fie despărțiți încât au avut de ales între o căsătorie secretă și sinucidere. Tatăl
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
mai mic (56,19%). Dintre capitalele de state federative, Teresina are cel mai mare procent de catolici din țară (86,09%), urmată de Aracaju, Fortaleza, Florianópolis și Joăo Pessoa. Brazilia are multe din curentele creștinismului. Astfel, există: neo-penticostali, penticostali și protestanți tradiționali (majoritatea dintre ei baptiști, prezbiteri și metodiști) predominant pornind din Minas Gerais spre sud.În aceeași regiune, mai ales în Minas Gerais și în Săo Paulo, un număr mare din clasa de mijloc, aproximativ 1-2% din populația totală, este
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
statele Rio Grande do Sul, Santa Catarina și regiunile provinciale a statelor Rio de Janeiro și Espírito Santo. Brazilia are de asemenea un însemnat număr de adepți aparținând Martorilor Lui Iehova (cu aproximație 199.645). Cel mai mare număr de protestanți este găsit în Nord (19,8%), partea central-Vestică (18,9%) și în cea Sud-Estică (17,5%). Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Iehova (cu aproximație 199.645). Cel mai mare număr de protestanți este găsit în Nord (19,8%), partea central-Vestică (18,9%) și în cea Sud-Estică (17,5%). Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho, Cuiabá și Manaus. Goiânia este însă capitala de stat federativ cu cel mai mare procent de protestanți penticostali din țară (20,41%), urmată de Boa Vista, Porto Velho, Belém și
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
locurile unde ritualurile se desfășoară. Pe lângă Candomblé — care este ceea ce a supravețuit din religia est-africană — mai există de asemenea Umbanda, ce amestecă spiritismul cu religiile indigene si africane. Există prejudecăți privitoare la „religiile africane” din sudul Braziliei dar există catolici, protestanți și alți creștini care cred atât în „Orishas” mergând atât la biserici cât și la „Terreiros”. Candomblé, Umbanda, Batuque, Xango și Tambor de Mina, au fost la origini aduse de către sclavii africani.Aceștia iși invocau zeii numițti „Orixas” sau „Vodu
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
Paraná. Un sondaj de opinie din 2007, făcut de „Datafolha” și publicat în ziarul „Folha de S. Paulo”, a pus intrebări diverse referitoare la credințele religioase ale poporului brazilian.În acest sondaj, 64% s-au declarat a fi catolici, 17% protestanți penticostali, 5% protestanți non-penticostali, 3% spiritiști, 3% adepți ai altor religii, 7% nereligioși sau atei. Mai puțin de 1% s-au declarat a fi adepți ai religiilor afro-braziliene. 93% din brazilieni cred în învierea lui Isus Cristos; 92% cred în
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
de opinie din 2007, făcut de „Datafolha” și publicat în ziarul „Folha de S. Paulo”, a pus intrebări diverse referitoare la credințele religioase ale poporului brazilian.În acest sondaj, 64% s-au declarat a fi catolici, 17% protestanți penticostali, 5% protestanți non-penticostali, 3% spiritiști, 3% adepți ai altor religii, 7% nereligioși sau atei. Mai puțin de 1% s-au declarat a fi adepți ai religiilor afro-braziliene. 93% din brazilieni cred în învierea lui Isus Cristos; 92% cred în existența Sfântului Duh
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
s-a confruntat cu o criză politică. Cei care alcătuiau sistemul feudal din regat au devenit îngrijorați de faptul că habsburgii aveau planuri de a transforma Boemia într-o monarhie absolută.<br> Un număr mare de nobili din Boemia erau protestanți și se temeau că un împărat catolic ar încerca să impună catolicismul în Boemia. Astfel s-a dezvoltat o mișcare de opoziție față de Rudolf al II-lea, Împărat Roman. Rudolf a purtat un război împotriva Imperiului Otoman - cunoscut sub numele
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
si religioase. Astfel, din secolele IX- XII, la Metz se dezvoltă o importantă comunitate evreiască. Supuși persecuției, evreii părăsesc mai apoi regiunea, fiind acceptați din nou începând cu anul 1565. Comunitatea a ajuns să atingă 2400 de persoane în 1842. Protestanții mesini, al căror număr a crescut abrupt încă din anii 1520, au devenit majoritari, însă, după revocarea Edictului de la Nantes, au emigrat în Țările de jos și Germania, cu precădere motivați de ostilitățile deschise de Ludovic al XIV-lea. Plecarea
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
voie în secolul al VI-lea să construiască biserici în mediul urban. Astfel, a apărut în 1498 Scuola di Sân Nicolò dei Greci, care a construit biserică din 1548 Biserică Sf. Gheorghe al Grecilor ("Chiesa di Sân Giorgio dei Greci"). Protestanților le-a fost permis să construiască o biserică. Chiesa degli Scalzi ("Chiesa di Santa Maria di Nazareth") este o operă în stil baroc a arhitectului Baldassare Longhena. Biserică a fost grav avariată de bombardamentele austriece din 1915, pierzându-și atunci
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Suediei cred în existența unei divinități, între 17 și 83% fiind clasați ca atei. Majoritatea populației religioase este creștină, de rit protestant, luteran (evanghelic). Această majoritate este organizată în jurul Bisericii Suedeze ("Svenska Kyrkan"). Există și un număr destul de important de protestanți de alte rituri (mai ales în Dalarna și Vasterbotten), grupați în jurul "Bisericilor Independente" ("Frikyrkan"). Mai există și o mică comunitate romano-catolică. În plus, imigranții din fostul spațiu sovietic și Serbia au dus la creșterea numărului de ortodocși, iar imigranți din
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
fel, 39% cred într-un spirit sau forță vitală, 9% sunt atei și 4% agnostici. Greeley (2003) a constatat că 27% din populație nu crede într-un Dumnezeu. Țara a fost de-a lungul istoriei echilibrat împărțită între catolici și protestanți, cu o complexă distribuție de majorități în toată țara. Un singur canton, Appenzell, a fost oficial împărțit între secțiunile sale catolică și protestantă în 1597. Orașele mai mari (Berna, Geneva, Zürich și Basel) sunt predominant protestante. Elveția Centrală, ca și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Centrală, ca și Ticino, sunt zone tradițional catolice. Constituția elvețiană din 1848, aflată sub recenta impresie a ciocnirilor între cantoanele catolice și cele protestante, ciocniri ce au culminat cu Sonderbundskrieg, definește un stat consociaționalist, permițând coexistența pașnică a catolicilor și protestanților. O inițiativă din 1980 a cerut totala separare între biserică și stat, dar a fost respinsă de 78,9% din alegători. Trei dintre marile limbi ale Europei sunt oficiale în Elveția. Cultura elvețiană se caracterizează prin diversitate, ceea ce se reflectă
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, "spre a da botezului un caracter ecumenic" (cf. "Jurnalul fericirii"). Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. Redactat la începutul anilor '70, această primă variantă - circa 570 de pagini dactilografiate - este confiscată
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
și caritate. Primele au fost suprimate, încât nu aveau o contribuție directă la binele obștesc. Celorlalte li s-au îngăduit să existe în continuare, deși a fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanților și s-au extins drepturi asupra evreilor în septembrie 1791. Organizarea bisericii era adaptată în cadrul administrativ al conducerii politice locale. Diocezele coincideau cu departamentele, numărul episcopiilor scăzând de la 135 la 83. Clericii urmau să nu mai fie numiți, ci aleși
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
începutul secolului al XVII-lea, la sfârșitul domniei Elisabetei I și la începutul domniei lui Iacob I. Nobilimea irlandeză care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda. La 1640, Parlamentul irlandez era dominat de protestanți, în timp ce regele ducea politici îngăduitoare cu nobilii autohtoni irlandezi. Rebeliunea izbucnită în 1641 nu a putut fi înăbușită deoarece în 1642
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda. La 1640, Parlamentul irlandez era dominat de protestanți, în timp ce regele ducea politici îngăduitoare cu nobilii autohtoni irlandezi. Rebeliunea izbucnită în 1641 nu a putut fi înăbușită deoarece în 1642 a izbucnit Războiul Civil Englez. Rebelii irlandezi au masacrat coloniști protestanți și s-au aliat cu regele Carol I
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]