1,396 matches
-
sa a murit pe 18 februarie 1818, iar el a rămas văduv. A încetat din viață la 7 septembrie 1867 la Blaj, la vârsta de 73 ani. A fost înmormântat lângă biserica parohială din Blaj. În anul 1836 a devenit protopop al Șimleului. În sinodul electoral din 30 septembrie 1850, a fost ales pe locul întâi drept candidat pentru scaunul episcopal de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 18 noiembrie 1850, a fost numit, iar pe 22 iulie 1851, a fost consacrat
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
au simțit plinătatea Bisericii prin participarea la Sfânta Liturghie oficiată de episcopul locului împreună cu soborul preoțesc. Paisprezece preoți și un diacon au participat la slujba înoirii bisericii. Aceștia au fost: prot. mitr. Petru Ciunciuc (secretar eparhial); prot. mitr. Pavel Petrov(protopop Sângerei); prot. mitr. Mihail Dubenco; prot. mitr. Ioan Ursachi(Sângerei); prot. mitr. Nicolai Sărăcuța(Bălți); prot. Gheorghe Lungu(Chișcăreni); prot. Ioan Goreanu(s.Cobusca Nouă, r. Anenii Noi); prot. Iurii Plămădeală(Ialoveni); prot. Nicolai Guja(Orhei);prot. Serghei Zubatîi(Sângerei
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
a fost promovat pro-vicar general al Diecezei de Cluj-Gherla. Dar la 28 octombrie 1948, a fost arestat de către securitatea comunistă și închis la Mănăstirea Neamț, împreună cu ceilalți arestați provenind din clerul superior al Bisericii Române Unite, canonici, profesori de Teologie, protopopi etc. În februarie 1949, internații de la Mănăstirea Neamț, ca și episcopii de la Dragoslavele, au fost transferați cu toții la Mănăstirea Căldărușani, lângă București, transformată în lagăr de concentrare, împrejmuit cu sârmă ghimpată și asigurat cu pază militară. În lagărul de la Căldărușani
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
Baia de Criș, Hunedoara|Baia de Criș]]. A fost îngropat cu funeralii naționale la [[13 septembrie]] în [[Panteonul Moților]] de la [[Țebea, Hunedoara|Țebea]], jud. Hunedoara, lângă "[[Gorunul lui Horea]]". La slujba de înmormântare au slujit 36 preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din [[Brad]] și Balint (unit) din [[Roșia Montană, Alba|Roșia Montană]]. În fruntea convoiului funerar pășeau foștii comandanți militari ai românilor, care se mai aflau în viață: Simion Balint, Axente Sever, Mihai Andreica, Nicolae Corcheș și Clemente Aiudeanu
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
jumătatea secolului al XVIII-lea, numai două acte îi mai pomenesc pe Magheri. Primul datat 1697, iar al doilea, o hotărnicie din 26 iulie 1647 în care se pomenește de hotarul Măghearilor din Bârzeiul. Primul membru notabil al familiei este protopopul Ion Măgheariu, stră-strănepotul lui Vlad, care agonisește din moșteniri și danii o avere considerabilă ce îl propulsează printre cei mai importanți boiernași ai zonei. Astfel, într-o suită de acte emise între anii 1765-1767, ce stabilesc hotarele pământurilor moșnenilor din
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Măgheariu, stră-strănepotul lui Vlad, care agonisește din moșteniri și danii o avere considerabilă ce îl propulsează printre cei mai importanți boiernași ai zonei. Astfel, într-o suită de acte emise între anii 1765-1767, ce stabilesc hotarele pământurilor moșnenilor din Bârzeiu, protopopul Ioan apare ca boier jurător. Într-o scrisoare din 7 aprilie 1769 a lui Partenie, episcopul de Râmnic adresată lui Barbu Zorilescu, protopop de Gorj, aflăm despre Ion Măgheariu că "[...]de vreme ce i s-au întâmplat de i-au ars casa
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Astfel, într-o suită de acte emise între anii 1765-1767, ce stabilesc hotarele pământurilor moșnenilor din Bârzeiu, protopopul Ioan apare ca boier jurător. Într-o scrisoare din 7 aprilie 1769 a lui Partenie, episcopul de Râmnic adresată lui Barbu Zorilescu, protopop de Gorj, aflăm despre Ion Măgheariu că "[...]de vreme ce i s-au întâmplat de i-au ars casa și i s-au risipit iconomia casei, să nu i se mai facă vre-o supărare, măcar de un ban[...]". Cu toate că "i s-
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
Ion Măgheariu că "[...]de vreme ce i s-au întâmplat de i-au ars casa și i s-au risipit iconomia casei, să nu i se mai facă vre-o supărare, măcar de un ban[...]". Cu toate că "i s-au risipit iconomia casei", protopopul Ion găsește resursele să achiziționeze, în perioada imediat următoare, mai multe moșii atât de la rude ale sale mai nevoiașe (urmașii acestora decăzând din calitatea de mici boiernași, dispărând treptat în masa de țărani birnici) cât și de la persoane străine de
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
neamul lor. Un act din 15 august 1770 încheie o astfel de tranzacție în familie prin care Ion cumpără tot pământul vărului său Dumitru, fiul lui Voinea Măgheriu, ca martori fiind, trecuți pe două coloane, toate rubedeniile în viață ale protopopului. Războiului ruso-turc din anii 1769-1774 transformă Oltenia în câmp de luptă și obligă pe protopopul Ioan să se refugieze în Transilvania. Cu prilejul acestor lupte din 1770, se evidențiază fratele lui Ion, Șerban Măgheriu, ofițer în armata țaristă, ridicat la
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
prin care Ion cumpără tot pământul vărului său Dumitru, fiul lui Voinea Măgheriu, ca martori fiind, trecuți pe două coloane, toate rubedeniile în viață ale protopopului. Războiului ruso-turc din anii 1769-1774 transformă Oltenia în câmp de luptă și obligă pe protopopul Ioan să se refugieze în Transilvania. Cu prilejul acestor lupte din 1770, se evidențiază fratele lui Ion, Șerban Măgheriu, ofițer în armata țaristă, ridicat la rangul de "porojnic" (locotenent) datorită faptelor sale de arme, încredințându-i-se comanda unui corp
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
tatăl generalului Magheru, construiește la 1800 biserica "din deal" a satului Bârzești, monument astăzi dispărut, trecând printre ctitori pe porojnicul Șerban, chipul său din pictura murală păstrându-se într-o imagine din 1894 a unui fotograf neamț din Târgu Jiu. Protopopul Ioan moare după 5 martie 1779 când apare ultima oară într-un act de cumpărare a unei săliști la marginea moșiilor sale. Din căsătoria cu Stanca rezultă doi copii: armașul Șerban și popa Ion, tatăl generalului. Primul dintre cei doi
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între anii 1946 și 1952 a fost rector al instituțiilor amintite mai sus. Ca membru al Bisericii Ortodoxe, activitatea lui a fost marcată de hirotonirea lui ca preot (1930) și ca protopop și iconom stavrofor (1958), ca și de alegerea lui ca membru în Adunarea eparhială și în Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului. Observație: Categoriile de lucrări menționate mai jos și numărul lor jos se bazează pe informațiile cuprinse în volumul omagial
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
oficialități: inspectorii Simona Tacu și Cristina Vărzaru de la Ministerul Culturii și Cultelor, Cristian Filip Petrescu, directorul Oficiului Național al Monumentelor Istorice, Aurel Buzincu, directorul Direcției pentru Cultură și Culte Suceava, pr. consilier Gheorghe Brădățan de la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și protopopul Constantin Patrolea. Cu acest prilej, pr. paroh Vasile Hrestic a catalogat lucrarea ca fiind ""cea mai consistentă, sistematică și complexă restaurare de la domnia lui Petru Rareș până în prezent”". În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
interiorul este tipic baroc, cu calote boeme și arce dublouri descărcate pe pilaștrii masivi. Din secolele XIV și XV picturi murale ar fi decorat pereții până pe la 1848. În contextul revoluției de la 1848 biserica a fost incendiată și distrusă, iar protopopul Ștefan Kovacvs a fost ucis. Biserica, orientată est-vest, prezintă pe fațada vestică un turn masiv, cu secțiunea plană în patrulater regulat, împărțit pe trei nivele, inegale ca înălțime. La nivelul inferior intrearea în biserică realizată printr-un portal în arc
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
local. Străbunicul său patern Skalsky Mlaka de Orobko era originar din părțile Lituaniei istorice și ajungând în ținuturile Galiției și Bucovinei și-a schimbat numele din Orobko în Vorobkievici. Isidor a fost crescut la Cozmeni (Kițman) de bunicii săi paterni, protopopul Mihailo Vorobkievici și soția sa Paraschiva, deoarece a rămas de la o vârstă fragedă orfan de ambii părinți. De la bunici a învățat dragostea pentru trecutul Ucrainei și Bucovinei, povestiri despre Uman, despre isprăvile cazacilor zaporojeni Maksim Zalizniak și Ivan Gonta, și
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
octombrie 1910 de către mitropolitul Vladimir de Repta al Bucovinei și Dalmației, arhimandritul Ghedeon Balmoș, arhimandritul Ipolit Vorobchievici (starețul Mănăstirii Dragomirna) și un sobor de preoți. Mitropolia Moldovei a fost reprezentată de Al. Simionescu, protopresviter al jud. Botoșani, dr. D. Grigorescu, protopopul jud. Dorohoi, și Valerie Iordăchescu, protoiereul jud. Suceava. La acest eveniment au participat guvernatorul Bucovinei, Oktavian Ritter Regner von Bleyleben, și alți funcționari înalți. În perioada primului război mondial, pentru a fi mai bine ocrotite, moaștele Sf. Ioan cel Nou
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
până în anul 1987. Este tuns în monahism la data de 29 decembrie 1989, cu numele de Pantelimon și slujește ca preot-paroh în Eparhia de Sumi. Apoi, între anii 1990-1991, lucrează pe postul de secretar al Administrației Eparhiale din Crimeea și Protopop al raionului Kerci. Timp de un an, a fost cleric în cadrul grupării schismatice intitulate Biserica Ortodoxă Autonomă a Ucrainei. După ce s-a pocăit de fapta sa, a reintrat în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene - Patriarhia Moscovei. La data de 2 iulie 1992
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
reglementări ulterioare, școala din Racovița având, se pare, acest caracter încă din 1851, consemnat ca atare în 1853. Astfel, bisericii îi revenea prin lege obligația de a conduce și controla școlile poporale, preotul local devenind de drept directorul școlii iar protopopul, tractual, inspectorul ei. Prin vicariatele și protopopiatele subordonate, consistoriul blăjean, a adus la cunoștința tuturor preoților prevederile rescriptului gubernial nr. 9062/1855 după care, școlile de pe teritoriul fostelor regimente românești de graniță „"care sub direcțiunea militară au stat „"binișor"”, au
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
în organizarea și gestionarea materială și financiară a școlilor grănicerești. Dintre ei, s-au remarcat: căpitanul Dionisie Drăgoiu, Moise Panga, Ioan Măcelariu, maiorul Gheorghe Maxim, locotenentul major Dionisie Măierean, generalul-maior Dionisie Florianu, profesorul Liviu Florianu și nu în ultimul rând protopopul Valeriu Florianu. Cu sprijinul Fondului școlastic precum și cu contribuțiile racovicenilor, Școala inferioară de arte și meserii a luat ființă prin strădaniile protopopului Valeriu Florianu și al lui Mihai Ogreanu, director al școlii primare de atunci. În primul an școlar ea
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
maiorul Gheorghe Maxim, locotenentul major Dionisie Măierean, generalul-maior Dionisie Florianu, profesorul Liviu Florianu și nu în ultimul rând protopopul Valeriu Florianu. Cu sprijinul Fondului școlastic precum și cu contribuțiile racovicenilor, Școala inferioară de arte și meserii a luat ființă prin strădaniile protopopului Valeriu Florianu și al lui Mihai Ogreanu, director al școlii primare de atunci. În primul an școlar ea a funcționat cu o singură secție - cea de tâmplărie - în localul școlii primare, unde s-a organizat și internatul. Primul director al
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
primare, unde s-a organizat și internatul. Primul director al școlii a fost Liviu Florianu, care s-a transferat în acest scop de la Liceul "Timotei Cipariu" din Dumbrăveni. În urma unor disensiuni locale anul școlar 1927 s-a desfășurat în locuința protopopului Liviu Florianu, iar internatul la locuința maistrului tâmplar Nicolae Fogoroș. Începând din anul 1928 școala s-a mutat într-un local propriu, existent și azi, în capătul satului, spre Avrig. Noul sediu având un spațiu generos a permis înființarea de
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
se putea întăbula pe biserică atunci. Se pare că lucrările la noua casă au început nu în 1898, ci abia 5 ani mai târziu, în 1903. Cert este că în acest an, când preotul Teodor Iulian trece la cele veșnice, protopopul de Cojocna, I. Hațiegan îi trimite o scrisoare primului corator din Frata, în care îl anunță că li s-a numit un nou preot, în persoana lui Ioan Câmpean, de aceea să urgenteze finalizarea lucrărilor la noua casă parohială. Inventarul
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
XVIII-lea, în localitatea Nagusta din Macedonia și a fost hirotonit preot pe 29 iunie 1734 de către episcopul sârb al Aradului, Isaia Antonovici. În 1736 a trecut la unirea cu Roma și a activat ca preot și mai apoi ca protopop la Diosig, apoi protopop la Oradea, de unde a fost propus de preoți ca episcop. În vara anului 1748, papa Benedict al XIV-lea l-a numit pe „Episcop titular de Tegea și auxiliar și vicar al episcopului latin Paul Forgach
Meletie Covaci () [Corola-website/Science/314135_a_315464]
-
Nagusta din Macedonia și a fost hirotonit preot pe 29 iunie 1734 de către episcopul sârb al Aradului, Isaia Antonovici. În 1736 a trecut la unirea cu Roma și a activat ca preot și mai apoi ca protopop la Diosig, apoi protopop la Oradea, de unde a fost propus de preoți ca episcop. În vara anului 1748, papa Benedict al XIV-lea l-a numit pe „Episcop titular de Tegea și auxiliar și vicar al episcopului latin Paul Forgach”, pentru parohiile unite. În
Meletie Covaci () [Corola-website/Science/314135_a_315464]
-
ct=clnk&cd=2&client=google-coop-np A avut 6 copii, 3 băieți și 3 fete. Soția lui a murit în 1967, rămânând văduv. A desfășurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluție, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului și vicar foraneu al Maramureșului istoric. Participa și la reactivarea parohiilor românești de pește Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Viseu și paroh la Dragomirești
Vasile Hotico () [Corola-website/Science/313349_a_314678]