5,470 matches
-
noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel ridicat odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al ospiciului. În jurul anului 1900, ospiciul trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel ridicat odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al ospiciului. În jurul anului 1900, ospiciul trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola, cu condiții superioare, oferea bolnavilor psihici avantajul unui tratament optim. Foarte multe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu ibricul lui de fier alb" etc. În aceste condiții, spre deosebire de Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului, Ospiciul Golia realiza tipul de unitate mai mult azilară decât spitalicească, tratamentul adresându-se numai afecțiunilor intercurente și accidentelor și nu viza aproape deloc boala psihiatrică în sine. Documentele consultate la Arhivele Statului din Iași demonstrează din plin aceste afirmații care rezultă de altfel și dintr-o tradiție orală încă nedispărută 71. Ospiciul Golia s-a zbătut în multe dificultăți generate de birocrație, de neînțelegerile permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
permanență purtați pe drumuri. Relativ al spitalizarea bolnavilor în Ospiciul Golia, este prețios dosarul 562 Fond Epitropia Generală Sf. Spiridon Iași 1872, care oferă multe aspecte de felul celor arătate mai sus și permite precizarea retrospectivă a modului de rezolvare psihiatrică la Ospiciul Golia, identică, de altfel, cu aceasta de la alte ospicii. Pentru internare se cereau: avizul unei comisii medicale, în prezența procurorului; avizul Epitropiei; fixarea unei taxe pentru plată. Aceste condiții s-au complicat pe parcurs, complicare care avea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
medic secundar al Spitalului Sf. Spiridon între 1865 și 1867. Ca medic primar al spitalului din Bârlad, dr. Codrescu a depus o activitate meritorie, care a fost relevată de mai mulți autori. Nu știm însă care a fost activitatea sa psihiatrică de la acest ospiciu. Ne-a lăsat doar o broșură cuprinzând unele date despre sugestie și hipnoză 72, prezentate în cadrul a două conferințe la Bârlad. Nu avem referințe directe asupra activității sale la Ospiciul Adam. Recapitulând puținele date pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de tehnică nu ne-au permis realizarea unei fotografii mulțumitoare a acestei picturi care atestă, după opinia noastră, în mod cert, perindarea unor bolnavi mintali pe la această mănăstire. Asistența bolnavilor mintali la mănăstirile Văratec și Agapia Despre tratamentul de staționar psihiatric acordat la mănăstirea Văratec avem puține date. Am menționat o serie de repartizări ale unor alienate la această mănăstire. Despuierea dosarelor amintite, cuprinzând solicitări de internare pentru tratament, ne-a adus la concluzia că, între 1840 și 1880, la mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Văratec și Agapia. Între 185 și 1860, la Văratec au fost primite 50 alienate, majoritatea lor fiind bolnave de epilepsie. La Agapia s-a perindat un număr de 39 bolnave, în general oligofrenice și alienate cronice liniștite. Acțiunea de asistență psihiatrică de la mănăstirile Văratec și Agapia, ca și aceea de la Râșca și de la alte mănăstiri despre care avem informații cu totul lacunare, aparținea pe plan spiritual și material în special bisericii. Numai asistența medicală a fost acordată mai târziu de cadre
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
desigur pentru cronici și desigur neprofilat. De altfel, după cum menționează P. Pruteanu în studiul său, "scopul întemeierii acestui ospiciu era nu atât de ordin medical cât de ordin social". De altfel, la acea dată (și nu numai la noi) asistența psihiatrică aproape că era în totalitate o asistență socială. Ospiciul Galata a avut o relativă importanță, încă de la înființare, mai ales prin faptul că a făcut posibil un drenaj al bolnavilor cronici de la Spitalul Central, mărind, indirect, capacitatea acestuia. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
venirea doctorului Sabo la conducerea ospiciului, această activitate de asistență medicală și igiena, în general, s-au ameliorat. Ospiciul a continuat să asiste diferiți declarați bolnavi, predominând însă alienații. Rapoarte cu conținut strict administrativ, relativ la același ospiciu, atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția, cum rezultă din mai multe documente, din care menționăm doar pe unul singur mai semnificativ adresat Ministerului Treburilor din Năuntru a Moldovei 75, prin care cineva se plângea de faptul că Epitropia Casei Mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau remunerația oficială a problemei, recunoscându-i limitele. Periculozitatea socială sau, numai simplu, incapacitatea de a coopera în procesul de muncă și a se integra în societate au situat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de alienare. Prin analogie cu dificultățile care mai persistă și astăzi, trebuie să admitem că această diferențiere a fost foarte dificilă în condițiile când medicina legală și psihiatria se reduceau doar la câteva idei despre boală și bolnav, când știința psihiatrică era cvasi-inexistentă. Diferența între nebun și normal a fost, mult timp, o chestiune de bun-simț. Mai dificilă a fost, desigur, încadrarea în lege (scrisă sau nescrisă) a persoanelor cu comportament morbid, dar cu integritatea mintală aparentă (a caracteriopatiei în general
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la vremea ce iaste înțelept, atunci se va certa". Prilejurile de judecată în care este implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică și care reflectă moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
viață de câțiva ani. Casele de corecție Vedem deci, din sumara expunere anterioară, că mare parte din bolnavii mintali se bucurau de o protecție socială legiferată încă în secolul al XVII-lea. Dar, ca urmare a insuficientei cunoașteri a nosografiei psihiatrice, o mare parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții de drept comun. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a mamei văduve nemăritate. Perioada istorică respectivă corespunzând totodată acestor eforturi legislative și începutului psihiatriei științifice trebuie încadrată într-o viziune de ansamblu, evoluată, corespunzător reformării morale și restabilirii drepturilor omului. De aici derivă și ideile de organizare a asistenței psihiatrice a copilului, psihiatria infantilă de mai târziu. Pentru o protecție efectivă a minorilor, internările sau trimiterea în familii indemne moralmente se propunea de Ministerul de Interne, se hotăra de Ministerul de Justiție și se supraveghea direct de către prefectul județului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Aga G. Assaky, New York, 370 p. (F.D.-III 3054). 30. *** Regulamentu pentru ospiciile cerșetorilor invalizi din Orgoești, destinatu bărbaților și Lipova, destinatu femeelor, Iași, tip. Adolf Bermann, 1860. V. ÎNCEPUTURILE PSIHIATRIEI ȘTIINȚIFICE Primele publicații de psihiatrie. Premisele psihiatriei științifice Activitatea psihiatrică de mănăstire, exclusiv practică, nu s-a putut ridica, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la nivelul creației științifice. Puținele lucrări științifice medicale redactate în românește sau în alte limbi, dar scrise de medici români, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
le găsim în opera lui Episcupescu sau Vasici, ca și teza de doctorat a moldoveanului A. Teodoru, ulterior cunoscut practician la Roman, susținută la Viena, în 1826, intitulată "Dissertatio inauguralis medica de valetudine literatorum", teză în care întâlnim câteva referiri psihiatrice, însă fără valoare științifică: Petrarca ar fi devenit epileptic din cauza "excesului de activitate literară"; se făceau unele interpretări bizare ale cefaleei, hipocondriei, insomniei, anxietății etc. Din această primă perioadă mai menționăm lucrarea lui C. Minis, "De catalepsi: adiecta catalepseos simulatae
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu au fost însă continuate de medicii respectivi. Doctorul Minis a practicat mai târziu psihiatria, dar nu a avut o activitate științifică. Abia după 1860 apar lucrări de psihiatrie. Cele mai multe au meritul de a fi contribuit la profilarea unui limbaj psihiatric românesc și de a fi răspândit câteva idei mai noi în lumea medicală și în cercurile mai largi, intelectuale, având însă o valoare științifică originală. Cu puține excepții, lucrările cu subiecte psihiatrice nu au depășit un evident diletantism nici în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de a fi contribuit la profilarea unui limbaj psihiatric românesc și de a fi răspândit câteva idei mai noi în lumea medicală și în cercurile mai largi, intelectuale, având însă o valoare științifică originală. Cu puține excepții, lucrările cu subiecte psihiatrice nu au depășit un evident diletantism nici în deceniile următoare. Aceste lucrări au abordat subiecte foarte diferite. Menționăm câteva din această categorie: "Somnambulismul la câini" de dr. Ion Antoniu, din Bârlad, publicată la Bârlad în 1866 (despre care G. Creiniceanu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
senior, de la Roman, "Despre boalele nervoase și apoplexie", conferințele dr. C. Codrescu din Bârlad despre hipnoză 79, în 1888, sau traducerea lucrării lui Czlov Czynski, "Ipnotism și magnetism", apărută la Galați în 1892 (traducere anonimă). În acest context, când literatura psihiatrică era încă o raritate, iar publicațiile psihiatrice se limitau la compilații, puținele lucrări care aduceau observații sau idei originale se diferențiază în mod deosebit prin contribuția lor la conturarea psihiatriei științifice românești. Dacă lucrările menționate au avut meritul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
apoplexie", conferințele dr. C. Codrescu din Bârlad despre hipnoză 79, în 1888, sau traducerea lucrării lui Czlov Czynski, "Ipnotism și magnetism", apărută la Galați în 1892 (traducere anonimă). În acest context, când literatura psihiatrică era încă o raritate, iar publicațiile psihiatrice se limitau la compilații, puținele lucrări care aduceau observații sau idei originale se diferențiază în mod deosebit prin contribuția lor la conturarea psihiatriei științifice românești. Dacă lucrările menționate au avut meritul de a importa cunoștințele de specialitate din școlile medicale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
studiu complex" (G. Creiniceanu). Ieșeanul A. Fătu, în "Proiect de organizarea poliției sanitare în România", publicat la Iași în 1863, deține prioritatea în domeniul organizării asistenței sanitare a alienaților din România, capitolul respectiv al "Proiectului ..." fiind o adevărată valoroasă operă psihiatrică. Tot în Moldova, în 1877, a apărut o interesantă revistă anexată spitalului și ospiciului de la Neamț, revista Nosographu Ospitalului și Ospiciului de Neamțu, iar în 1893 Julian Lukaszewski publică un memorabil articol intitulat "Soarta nebunilor". Despre aceste episoade, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nebunilor". Despre aceste episoade, care au conturat premizele psihiatriei științifice în Moldova, ne ocupăm în paginile următoare. A. Fătu: Proiectul de organizare a Spitalului de psihiatrie În lucrarea "Proiectul de organizarea Policiei Sanitaria în România"80, A. Fătu consacră asistenței psihiatrice un capitol însumând un total de peste 30 de pagini. Ideile de organizare psihiatrică, importate de autor din "Instituțiile sanitare ale țărilor cu cea mai înaltă civilizație", și modul în care A. Fătu le adaptează necesităților și condițiilor noastre, fac din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ocupăm în paginile următoare. A. Fătu: Proiectul de organizare a Spitalului de psihiatrie În lucrarea "Proiectul de organizarea Policiei Sanitaria în România"80, A. Fătu consacră asistenței psihiatrice un capitol însumând un total de peste 30 de pagini. Ideile de organizare psihiatrică, importate de autor din "Instituțiile sanitare ale țărilor cu cea mai înaltă civilizație", și modul în care A. Fătu le adaptează necesităților și condițiilor noastre, fac din lucrarea sa un model de studiu psihiatric. I. Străchinaru, care s-a ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
30 de pagini. Ideile de organizare psihiatrică, importate de autor din "Instituțiile sanitare ale țărilor cu cea mai înaltă civilizație", și modul în care A. Fătu le adaptează necesităților și condițiilor noastre, fac din lucrarea sa un model de studiu psihiatric. I. Străchinaru, care s-a ocupat de opera lui A. Fătu, menționează că "mulți dintre specialiștii care lucrează astăzi în unitățile de psihiatrie conduse după legi și măsuri sanitare, matur chibzuite, nu bănuiesc poate că o parte din aceste măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]