29,373 matches
-
sau psihoterapeuți. Nu sunt ei cei care trebuie să prescrie medicamente, nici să consulte pacienții, dar trebuie să-i susțină și să-i sfătuiască astfel încât să redea un sens religios existenței lor și să-și regăsească drumul în viață. Experiențele psihice "extraordinare" nu ar trebui să fie considerate boli și tratate prin terapie; totuși, rămân periculoase și pe bună dreptate Bisericile au atras atenția cu privire la ele. Se pot accepta, dar nu trebuie să fie căutate. Este evident totuși că și în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu privește contextul medical, ci aspectul teologic, unde cu greu găsesc răspuns, din perspectiva instanței supreme în prezența căreia ne trăim viața. O chestiune fundamentală: de ce sufăr? Ca orice om, și eu am avut parte de suferința mea, mai mult psihică decât fizică. Și eu am cunoscut crize existențiale, de mai mică sau mai mare intensitate. Despre unele dintre ele se poate citi în memoriile mele. Și eu am trăit experiența eșecului, de multe ori am fost părăsit de persoane ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
faptului că dispune de tehnică și medicină la cele mai înalte niveluri, dar și de o psihoterapie eficientă, în ciuda reformelor sociale, omul nu reușește să elimine suferința. Bolilor vechi le urmează altele noi, condițiilor de mizerie vechi, cele moderne, bolilor psihice vechi altele și mai și... Orice om se poate regăsi în situația în care să-și pună o întrebare la care nu este, practic vorbind, posibil nici un răspuns: de decenii mă ocup în mod constant de toate încercările teodiceei în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă întreb: "Cum a făcut să reziste?". Acum, este nevoie de mult pentru a rezista și nu aș condamna niciodată pe nimeni care nu ar avea puterea să meargă până la capăt. Este necesară o sănătate puternică atât fizică, dar și psihică, un pic de umor și indiferență, este nevoie mai ales de prieteni care să nu ne lase singuri în momentele grele, cu care să putem duce împreună greutățile, chiar și cele nesemnificative ale fiecărei zile. Singuri este aproape imposibil să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi înșine face parte din arta de a trăi. Dar sănătatea este cu adevărat mai importantă decât toate? Fără îndoială că foarte multe persoane își distrug sănătatea ducând o viața dezechilibrată: fumatul, alcoolul, drogurile, excesele de orice tip, lenea, boala psihică. Chiar dacă nu își distrug viața, este probabil că îi produc daune și o scurtează. Nu intenționez să ofer rețete pentru o alimentație și un somn sănătos, pentru menținerea liniei și bunăstării, deoarece o fac deja zilnic cei din mass-media. Desigur
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
avut mereu limpede în minte că sănătatea nu este binele suprem. Dacă în viață totul se învârte în jurul ei, sfârșim prin a deveni egocentrici. Sănătatea, pe care Organizația Mondială a Sănătății o definește ca pe condiția de completă bunăstare fizică, psihică și socială, nu poate fi obținută cu toate mijloacele. Consumul continuu de pastile de tot felul cu greu va produce o astfel de bunăstare. Chiar și recurgerea repetată la chirurgia estetică nu este în măsură să procure tinerețea veșnică. Probabil
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care aceștia le pot dobândi. Principala asumpție a acestei teorii este aceea potrivit căreia, dezvoltarea și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la fel cum sunt și "regulile" dezvoltării fizice și psihice. În acest context mediul și experiența nu acționează decât ca declanșatori pentru manifestarea unor trăsături și abilități, capacități și talente dobândite 267. Mai mult decât atât specialiștii în adopție, adepți ai acestei teorii consideră că, vulnerabilitatea psihologică și riscurile considerate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
manifestarea unor trăsături și abilități, capacități și talente dobândite 267. Mai mult decât atât specialiștii în adopție, adepți ai acestei teorii consideră că, vulnerabilitatea psihologică și riscurile considerate a fi specifice copiilor adoptați (ex. consumul de substanțe, tulburările de natură psihică etc.) sunt determinate de background-ul genetic 268. Preocuparea pentru studierea influenței pe care moștenirea genetică o are asupra dezvoltării copiilor adoptați a apărut în deceniul al VI-lea al secolului XX, odată cu studiile lui Heston asupra schizofreniei. Anterior, așa cum
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
căror părinți biologici nu au putut fi identificați. Alții dimpotrivă, și-au exprimat dorința expresă de a adopta un copil cu situație familială cunoscută, o parte dintre aceștia solicitând ca părinții să fie sănătoși din punct de vedere fizic și psihic, să nu fi săvârșit fapte penale sau să nu fi conceput copilul în urma unui incest. Tabelul 4.12 Profilul copiilor adoptați de către cuplurile infertile 299 Vârstă Stare de sănătate Relația cu familia biologică Protecția copilului anterior adopției Cuplurile infertile Între
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul simetric al științelor naturii, cercetările lor se dovedesc provizorii, condamnate să cedeze mai devreme sau mai târziu locul unei alte cunoașteri, celei care, abandonând realitatea psihică, adică nivelul experienței umane, se orientează spre structurile sale ascunse, spre universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept obiect această sferă a spiritualității umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare zi în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
eterogenitatea sa ontologică față de lumea reprezentării și față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de altă parte, menținerea presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea reapare sub formă de exces. De vreme ce această cădere de energie rămânea neexplicată, Pierre Janet nu a avut altă resursă decât de a o atribui unei cauze somatice de altminteri necunoscute. Trebuia în orice caz să se iasă din sfera psihică, să se renunțe la a găsi în ea un principiu intern de inteligibilitate. Or subiectivitatea însăși în esența sa proprie este cea care se găsește la originea procesului pe care îl descriem. Nu un deficit incomprehensibil de energie, ci sporirea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz, unde își propune să elimine viața și individul odată cu ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivul ca atare iată ce trebuie să recunoască orice gândire (fie ea scientistă și materialistă) pe care practica sa o obligă la înțelegerea corectă a fenomenelor în chestiune. Vorbind de psihismul profund, de ceea ce el numește "stările latente ale vieții psihice", Freud declară categoric: "Ele ne sunt, la ora actuală, complet inaccesibile prin caracterele lor fizice; nici o reprezentare fiziologică, nici un proces chimic nu poate să ne dea vreo idee despre natura lor". Dacă cineva aruncă o privire asupra disciplinelor incluse în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
părintele singur. O altă perspectivă prezintă familia ca o unitate socioafectivă (I. Mihăilescu, 1993, p. 240), dar și un grup în care au loc tensiuni și conflicte. Violența familială se manifestă, în cazul familiei monoparentale, ca un abuz fizic sau psihic la care este supus un membru al familiei de către un altul; cel mai frecvent, abuzul vine din partea părintelui față de copil. Părinții violenți își proiectează asupra copiilor propriile frustrări și tensiuni, răspund cu agresivitate unui mediu ostil. 3.1. Tipologia familiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de spații care începeau cu formula: „Eu sunt...”). Aplicând proba pe care o numește prescurtat C.S.E. (Cine sunt eu?), M. Zlate (1999, „Eul, tipurile de personalitate”, p. 121) concluziona asupra existenței a 27 teme de interes: identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă, preferințe, dorințe, sistemul relațional, opinii și experiențe, căutarea de sine, unitatea persoanei, unicitatea ei, izolarea și închiderea în sine, adaptarea și integrarea socială, atitudini față de viață și problemele ei, valoarea autocunoașterii, reacțiile provocate de ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu sunt decât un ultim tribut plătit tradiției patriarhale. Deși se doresc un gest de legitimare a mamei și a copilului, nu fac decât să accentueze dependența, fie ea și simbolică, de autoritatea masculină. Se confirmă încă o dată teza legăturii psihice dintre victimă și agresor. De data aceasta, se desfășoară un adevărat război civil, cu tabere ostile în care intră părinți, vecini, prieteni, colegi, asistenți sociali, medici, avocați, o confruntare cu învingători și învinși. Dar statutul de învins/învingător este foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
specifică unui copil aflat în dificultate; • drepturile și obligațiile asistentului maternal profesionist. Asistenții maternali profesioniști au următoarele obligații referitoare la copiii primiți în plasament sau încredințare 36: • „să asigure creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase - fizică, psihică, intelectuală și afectivă - a acestora; • să asigure integrarea copiilor în familia lor, aplicându-le un tratament egal cu ceilalți membri ai familiei; • să asigure integrarea copiilor în viața socială”. Prin instituirea profesiei de asistent maternal 37, se realizează ocrotirea temporară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în vârstă de până la 18 ani este considerată - din punct de vedere legal - copil 55. Printre drepturile primare ale copiilor, se enumeră dreptul de a avea o familie, un nume, o naționalitate, de a fi protejat împotriva violenței fizice și psihice, împotriva relelor tratamente. Orice copil are drepturi privind asistența medicală, de îngrijire și ocrotire, are drept la educație, la joc și odihnă. Drepturile copiilor au constituit subiectul multor documente internaționale 56. Copiii au nevoi specifice legate de dezvoltare și educație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care nu sunt înconjurați de căldură sufletească, nu sunt iubiți trec prin momente de criză (tristețe, plâns, resemnare, pasivitate), refuză alimentele, par că regresează sub aspectul cunoștințelor, au o mai mică rezistență la îmbolnăviri, manifestă, în timp, o adevărată înapoiere psihică. Legătura afectivă deosebită dintre bebeluș și mama sa, importanța primilor ani ai copilăriei pentru viața adultă au condus la elaborarea teoriei deprivării materne: „Dragostea mamei este la fel de importantă pentru sănătatea mentală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică” (J.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să își „înghită” furia: fie că le este teamă că își vor pierde controlul, fie că le este teamă de respingere (din partea copilului, a partenerului, a altor părinți) sau pentru că se simt vinovați (consideră că exprimarea furiei poate dăuna sănătății psihice a copilului). Pe de altă parte nu toți părinții pot fi încadrați într-un din cele două categorii extreme. Astfel, există părinți care evită furia, părinții care își exprimă furia în mod indirect (sunt pasiv-agresivi), părinții care își exprimă furia
Părinți de succes: Exprimarea nemulțumirii în mod pozitiv, fără furie în fața celui mic (1) () [Corola-journal/Journalistic/80467_a_81792]
-
compătimirii semenilor convertite în imbold compensator. Mila care dă naștere dorinței de a suplini suferința provocată de o boală incurabilă prin satisfacția dată de intonarea unui elogiu public. Pe scurt, cazul nedorit în care un handicap fizic devine un avantaj psihic, adică o trambulină de lansare publică. Dacă ar fi fost sănătos, Hawking ar fi rămas un nume hărăzit a circula în interiorul breslei din care face parte. În vremea asta, Feynman, Penrose sau Smolin trebuie să stea la coadă și să
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
este Bogdan-Pitești - Pașadia Măgureanu? Portretul cel mai verosimil istoric, cel schițat de Zambaccian, ne trimite la un om dublu, la asocierea rafinamentului cu abjecția. Și personajul literar Pașadia, mai ales cel din capitolul Cele trei hagialâcuri, suferă de o scindare psihică. ŤPașať, în momentul acțiunii romanești, a abandonat, dezgustat, luptele politice, ambițiile sociale. Duce o viață dublă, ritmată de lumină." (pag. 47) Identificarea se susține, ba chiar colectează dovezi suplimentare, ignorate de Ion Vianu, culminând cu împrejurările orgiastice ale morții celor
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
câteva clipe după imortalizarea fotografiei, omul a fost ucis de metroul care se apropia. Tabloidul scrie că victima, un bărbat în vârstă de 58 de ani din Queens, fusese împins pe linia de metrou de un alt călător cu probleme psihice. Titlul articolului a fost „Împins pe linia de metrou, acest om va muri. CONDAMNAT”. Cititorii au transmis numeroase mesaje publicației în care își exprimau indignarea față de modul în care a acționat fotoreporterul publicației. Ei au afirmat că el ar fi
Fotoreporter acuzat de moartea "subiectului" său by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80584_a_81909]
-
o bancă făcându-mă să mă lovesc cu capul de asfalt. Partea plăcută este că doamnele și domnișoarele bibliotecare de la Biblioteca Națională din București, aflate și ele la Chișinău, mă ajută să mă scutur de praf și să-mi revin psihic. Partea neplăcută este că sunt tentat să pun în legătură acest incident cu ceva care îmi este adus abia acum la cunoștință: în dimineața aceleiași zile, pe prima pagină a ziarului Timpul, a fost reprodusă declarația mea despre ministrul culturii
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]