6,888 matches
-
menționate mai sus -, recuperarea sensului prim are o semnificație aparte. Echidistanța, discreția, modestia, aplicarea fermă la obiect au făcut ca toată acțiunea de reeditare a scrierilor călinesciene, fie că e vorba de romane, fie că avem de-a face cu publicistica, să reprezinte un succes. Devotamentul lui Nicolae Mecu pentru opera lui Călinescu e cu atât mai demn de admirație cu cât el nu se consumă în mărturisiri patetice, ci în capacitatea de a-și lua în stăpânire cu seriozitate întregul
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
facă lumină în complicatul caz Călinescu. Pe de o parte, Nicolae Mecu nu poate fi acuzat că încearcă să oculteze sau să minimalizeze compromisurile scriitorului, de vreme ce nu doar că pune pe masă aproape întreg materialul în cauză (10 volume de publicistică, coordonate din 2006 până acum sub egida Academiei Române), dar simte nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
de acest „poet al libertății”. Ediția mai cuprinde studii istorice și lingvistice, unele cu note polemice, reproduse din aceeași publicație brașoveană a lui G. Bariț și, bineînțeles, interesantul său epistolar cu redactorul gazetelor care au găzduit producția sa poetică și publicistică. În concluzie: Ioan Rusu - un nume restituit istoriei literaturii române. Ioan Marginai, Stihuri din Sfanta Scriptura pentru multe lucruri. Prima concordanta biblica romaneasca, editie princeps dupa manuscris inedit de Ioan Chindris si Niculina Iacob, Tg.-Lapus, Editura Galaxia Gutenberg, 2009
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
dedicate aceleiași aniversări a partidului: Maria Banuș („Zborul neîntrerupt al comuniștilor”), Mihai Beniuc („Sărbătoare”), Nina Cassian („Portretul timpului”, un poem în care sînt portretizați comuniști în diverse ipostaze), Nicolae Tăutu („Partidul și primăvara”). Toate aceste texte, deopotrivă poetice sau pur publicistice, suspendă total orice fel de discuții de tipul celor cu privire la proza psihologică sau la poezia tinerilor, orice fel de dispută despre înnoirea sau conservarea literaturii partinice. Numere întregi ale revistei sînt confiscate de asemenea evenimente extraliterare, care prilejuiesc nu doar
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5279_a_6604]
-
orice fel de discuții de tipul celor cu privire la proza psihologică sau la poezia tinerilor, orice fel de dispută despre înnoirea sau conservarea literaturii partinice. Numere întregi ale revistei sînt confiscate de asemenea evenimente extraliterare, care prilejuiesc nu doar articole festiviste, publicistice sau reportaje, ci și o întreagă literatură care, formal și ca tematică, mesaj etc. iese cu totul din vreo logică literară, artistică a momentului și se plasează într-un spațiu anistoric din punct de vedere literar, dincolo de binele și de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5279_a_6604]
-
și douăzeci de ani de tăcere editorială, Florin Iaru devine, cu acest Fraier de București, prozator cu patalama. Chiar dacă toate piesele care compun cartea au apărut inițial într-o revistă, B 24 FUN, la rubrica Povestirile din București, statutul lor publicistic mi se pare foarte discutabil. (Cum li se pare, de altfel, și lui Ion Bogdan Lefter, în prezentarea de pe coperta a patra, și lui Marius Chivu, în cronica din Dilema veche.) Este vorba, în fond, despre o colecție de schițe
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
lucruri: că nu-l calomniază pe Enache, la care corespondentul nici nu se referă, și că n-au nici o legătură cu stilul lui Alcibiade din „România Mare”. Titlul interviului lui Liviu Antonesei este grăitor pentru cum devine tânțarul armăsar în publicistica românească. Atâta lipsă de discriminare din partea unui om de condei ca Liviu Antonesei nu găsește în ochii mei nici o justificare. O fi un mod de a se solidariza cu Iulian Tănase, care declară, el, a fi demisionat din solidaritate (ah
Ura noastră cea de toate zilele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5444_a_6769]
-
mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază oricum conotată peiorativ (hârțoagă). Ca și hârțogărie, hârțogăraie desemnează mulțimea de hârtii inutile, plicticoase etc., devenind - prin metonimie - un echivalent colocvial al termenului birocrație. Cuvântul este destul de prezent în limbajul familiar și publicistic actual: „9 milioane de euro aruncate pe hârțogăraie” (Jurnalul Național, 8.10.2010); „Mai puțină hârțogăraie: Polițiștii nemțeni au scăpat de caietele profesionale” (realitateamedia.ro, 1.04.2011); „hârțogăraie, acte peste tot, dosare, rapoarte de întocmit, ce să mai... un
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
de urgență. (Toate provenind din rubrica pe care a ținut-o în „România literară“.) Nu ținuta intelectuală impecabilă a întrebărilor mă interesează acum. (Despre aceasta, am vorbit la apariție.) Ci capacitatea Ioanei Pârvulescu de a-și sincroniza originalitatea cu ritmul publicistic. Nici un articol al ei nu e „călduț”, nici unul nu e elaborat „ca să fie”. Autoarea se respectă. Și respectă, cu egală strictețe, regula jocului. Regula presei. Atunci când are ceva important de spus (și numai atunci), spune. Nu trage de timp. Nu
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
hotelieră”; „spectatorii sunt și actorii acestui show patriarhal”; „o anume preocupare pentru rating există”; sau, în sfârșit, avem aici „un talk show din vremuri de demult”) aceasta reușește performanța de a sintetiza un secol de receptare serioasă într-un verdict publicistic. Criticul nu se pierde în concepte. Unul singur pare să-i fie suficient. Căci titlul prefeței conține și premisa, și concluzia, și o bună parte din argumentație: talentul și numai talentul. Ajung acum la Andrei Terian și la studiul introductiv
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
de norme e și variația în cazul termenului tango (accentuat: tángo), reîmprumutat, direct de la sursă (spaniola), deși exista deja în română, unde fusese preluat prin intermediar francez. Dicționarele noastre actuale indică forma adaptată tangou (cu accent pe finală); în textele publicistice și publicitare actuale se revine însă frecvent la etimonul devenit termen internațional: „curs intensiv de tango argentinian” (milonga.ro); „Doi delfini dansează tango” (realitatea.net). Noua formă este tratată în scris ca un împrumut neadaptat: „Tango este cel mai fascinant
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
mai vechiul grecism catagrafie: în volumul lui Ion Ionescu, Agricultura română din județul Dorohoi, 1866 (citat de Dicționarul limbii române, DA), cuvântul vechi și cel nou apăreau alăturate: „două operațiuni administrative: catagrafiele sau recensimentele și rezumatele stării civile”. Și în publicistica lui Eminescu termenul este prezent, de mai multe ori, în variantele recensimânt („după recensimântul făcut pe anul 1878”, articol din Timpul, 1879, în Opere, vol. X, p. 248) și recensiment. E posibil ca forma recensiment - cea mai frecventă în secolul
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
chiar prin simplul fapt că sînt publicate în „Gazeta literară”, iar cîteodată, așa cum am văzut, sînt chiar paginate sugestiv - acest lucru nu diminuează cu nimic meritele tînărului critic. Se simte din partea lui poate cel mai puternic - din punct de vedere publicistic - sprijin acordat poeziei noi și schimbării literaturii române în această perioadă și este evident sensul militant, chiar dacă cu alte mijloace și cu o altă cauză, al demersurilor sale. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5176_a_6501]
-
regulă, între acuzația de colaboraționism și exaltarea „rezistenței prin cultură”: și anume, mecanismele interioare ale unui sistem politic bazat pe teroare și pe disprețul față de valorile umane. Același lucru îl face și volumul X al ediției critice Tudor Arghezi. Dedicat publicisticii scriitorului, el acoperă nu mai puțin de 16 ani, dintre care cel puțin 10 sunt cei ai perioadei staliniste, trei dintre aceștia (1951-1954) fiind ani de interdicție, când nici un vers original de-al poetului nu mai vede lumina tiparului, iar
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
al bibliotecilor. Așadar, dovezi de primă mână în orice analiză a relațiilor lui Tudor Arghezi cu oficialitățile și regimul comunist, unele dintre ele reeditate pentru prima dată. Cu atât mai mult cu cât - după cum subliniază și editorii în Note bibliografice - publicistica nu a fost un violon d’Ingres, ci o a doua (dacă nu cumva prima!) natură a poetului, un spațiu în care acesta a revenit iar și iar, după fiecare retragere, de bunăvoie - cum s-a întâmplat de mai multe
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
a poetului, un spațiu în care acesta a revenit iar și iar, după fiecare retragere, de bunăvoie - cum s-a întâmplat de mai multe ori, între 1896 și 1904 - sau de nevoie - cum se întâmplă și acum, după 1948. Totodată, publicistica este și un spațiu de mare interes pentru propaganda oficială: realismul socialist redusese însăși literatura, și în primul rând poezia, la nivelul unei gazetării vag „meșteșugite”. Compromisurile lui Arghezi, câte sunt, mai degrabă aici ar fi de căutat, decât în
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
care el le dă la Poșta redacției, precum și anchetele și interviurile la care răspunde. Sunt recuperate și reintegrate corpusului ediției și toate postumele date publicității, în diferite împrejurări, între 1967 și 2007, fiindu-ne astfel oferit tabloul complet al prezenței publicistice argheziene în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Notele bibliografice de la finalul volumului sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie trecut cu vederea) nepartizane, lăsând în seama cititorului judecata morală. Îngrijitorii ediției au respectat și norma filologică a
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
salutat și faptul că greșelile de tipar, adevărat „călcâi al lui Ahile” al, altminteri, valoroaselor ediții din colecția „Opere fundamentale”, sunt în ediția de față foarte rare, ceea ce face ca emendarea ei ulterioară să nu fie necesară. Cantitativ, Opere. X. Publicistică (1951-1967) nu ne aduce nici o revelație. Știam că poetul a fost un scriitor împătimit, pe care clipa plecării la cele veșnice l-a găsit la masa de scris. Ca și poezia sa de după 1954, și publicistica este bogată, diversă, tot
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
necesară. Cantitativ, Opere. X. Publicistică (1951-1967) nu ne aduce nici o revelație. Știam că poetul a fost un scriitor împătimit, pe care clipa plecării la cele veșnice l-a găsit la masa de scris. Ca și poezia sa de după 1954, și publicistica este bogată, diversă, tot mai pregnantă, tot mai dezinvoltă, pe măsură ce momentul interdicției este depășit, iar Arghezi este reintegrat în drepturi, ba devine de-a dreptul un scriitor agreat de regim. Ceea ce nu exclude unele articole „pe linie”, chiar și în
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
iar Arghezi este reintegrat în drepturi, ba devine de-a dreptul un scriitor agreat de regim. Ceea ce nu exclude unele articole „pe linie”, chiar și în anii în care acestea nu mai erau obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În primul rând, volumul confirmă, în ciuda anului 1951 din subtitlu, realitatea interdicției care l-a afectat pe Arghezi între 1948 și 1954. Între 1951 și 1954, prezența sa publicistică însumează doar cinci texte, dintre care trei orale: două rostite la Radio, iar cel de-al treilea, la Congresul Național pentru Apărarea Păcii. Primele două, din 1951 și 1952, apar într-un ziar pe cale să fie, și el, interzis, și
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
democrație, când trăiești în plin regim totalitar. În orice caz, coinciden- ță sau nu, cele trei intervenții din 1953 se produc, toate, după decesul lui Stalin... 1954 este anul reintegrării lui Arghezi, fapt vizibil nu numai prin înmulțirea prezențelor sale publicistice, ci și prin schimbarea registrului publicațiilor. De la ziare gata condamnate, „pătate” politic ca și el, și de la prezențe orale, reluate ulterior în publicații marginale, Arghezi revine încet-încet în paginile ziarelor și revistelor de prim-plan („România liberă”, „Contemporanul”, „Viața românească
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
publicului”; locul unde „se pun la cale afaceri de bursă (mai ales ilicite)”; „ceea ce se petrece în afară de cunoștință publică, dedesubtul unei întâmplări sau afaceri”). De altfel, termenul era curent spre sfârșitul secolului; la Eminescu îl găsim în proza și în publicistica, chiar în construcțiile după culise sau îndărătul culiselor (care corespund actualului în spatele culiselor). Cea mai celebră apariție a termenului e din Sârmanul Dionis: „Fost-au vis sau nu, ăsta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
ochii lui Bogdan Crețu un autor de pluton, am fi curioși să știm unde îi așază el, tot literar, pe cei din echipa de acuzatori, de pildă Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu sau Aura Christi. Ce este supărător în demersul publicistic al lui B. C.? Faptul că își expune, plin de încredere în sine, principiile morale înalte și criteriile estetice absolute de care e călăuzit în acțiunea sa, principii și criterii pe care însă, foarte repede, chiar în cursul textului respectiv
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
peste care s-au suprapus judecăți critice eronate: această realitate i-a cerut lui Mircea Iorgulescu prudență, dar și „spirit de aventură”, răbdare, dar și exasperare, pe care le dezvăluie „cu sânge rece” în amintita prefață epică. De exemplu, analizând publicistica dintre 1906 și 1916 (cu precizarea debutului real al lui Istrati), Mircea Iorgulescu descoperă adevăratele temeiuri ale legăturilor scriitorului cu mișcarea socialistă și cu liderii acesteia; pornind de la unele afirmații ale lui Istrati însuși, criticul definește profilul unui revoltat sentimental
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]