1,270 matches
-
împreună temele și rezultatele lui Nel la învățătură se îmbunătățiră substanțial. Până și la spovedanie mergeau împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi și mai suportabile împreună, când șopoteau și râdeau în spatele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în baston. Era înconjurată de corpul profesoral
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din clasele superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile zilei, dar expresivă. "Eu?" Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mere și la bărbați ceva tărie (țuică de prune sau rachiu de secară). Apoi începea veselia și munca sporea. Dezlegându-se limbile, bărbații începeau a spune glume, bancuri, snoave, povestiri, care mai de care mai deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam că n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine să ne retragem la culcare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu atâtea bagaje? Dar caii? N-am avut timp să meditez prea multe, că ne-am și trezit la mijlocul râului. N-am scos nici o vorbă. Prea mare era tensiunea momentului! Deodată însă caii s-au oprit. Scoteau aburi pe nări, pufneau nervoși și nu vroiau să înainteze. Am înlemnit de spaimă. Bădița nu și-a pierdut cumpătul. A coborât calm pe oiște, a trecut în fața lor, i a luat de căpăstru și le-a vorbit ca unor prieteni vechi: Haideți, măi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dar va trebui să intri în jocul meu și să participi activ la formularea răspunsului. - Nu prea-ți înțeleg jocul vorbelor, dar... mă prind! - E simplu de tot! Vom încerca metoda lui Socrate! - ?!?!?! - Renunță la mimica asta caraghioasă, că mă pufnește râsul! Și nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simțit ceva deosebit în palme când le țineai întinse? - Nu, sigur că nu! - Dar după Realizare? - Păi, am simțit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aplecat spre oglindă și mi-am șters rămășițele de coca, apoi mi-am așezat pălăria ușor înclinată, în așa fel încât să arate ștrengărește. - Așa de creativ și atât de distructiv, știu, știu, zise Jay, făcând-o pe Aimee să pufnească în râs. - Jay McInerney, Aimee Light. M-am aplecat și mai aproape de oglindă inspectându-mi mai bine nasul. - Sunt o mare admiratoare... începu Aimee. - Hei, ai grijă, m-am încruntat eu. Aimee e studentă la noi la facultate și scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gesticulam cu țigara și că transpirasem puternic. Încăperea era atât de înțesată de lume, încât eram aproape striviți unul de celălalt. - Ești bine? zise ea, dar era o afirmație, nu o întrebare. - Sigur, scumpo, de ce n-aș fi bine? am pufnit zgomotos. E o petrecere supertare. Dar fiica ta... - Vorbești cam mult și îți cam curge nasul. Mă seceră cu privirea. Și transpiri. Sarah mă trase din nou de mână - Pentru că mă simt bine. - Și privește în jurul nostru, jumătate din facultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
M-am speriat, dar numai pe moment, fiindcă mi-am dat seama că cineva lăsase păpușa în funcțiune. Așa că m-am scuturat și am înaintat din nou spre ea. Mișcările îi erau atât de caraghioase și de mecanice, încât am pufnit în râs la gândul că mă speriasem în așa hal. Sunetele guturale pe care le scotea acum păreau înregistrate și dublate de un fel de bruiaj - nimic asemănător unor sunete anormale de pasăre, la care mă așteptasem. Am oftat. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
torn sangria cu o frecvență care a făcut-o pe Jayne să mute carafa de lângă mine, după ce îmi umplusem ochi paharul. - Și ce voi face când paharul va trebui reîncărcat? Am întrebat cu o voce de robot și toată lumea a pufnit în hohote, deși nu-mi dădusem seama că făcusem o glumă. Am continuat să-l urmăresc pe Mitchell, care se uita la Jayne și o sorbea cu acea privire libidinoasă în timp ce ea îi explica ceva inutil, reacția lui fiind să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tâmpenie încât nici nu merita o reacție din partea mea. Însă până și scriitorul credea că e plauzibil. Scriitorul mi-a spus că polițiștii credeau că profitam de buna lor credință. Scriitorul mi-a spus că pe unul dintre polițiști îl pufnise râsul când au dat de sabia de lumină, pe jos în biroul meu. Scriitorul mi-a spus că doi dintre ofițeri se masturbaseră la scenele de sex din American Psycho. Boyle a rămas cu Robby și Sarah, iar O’Nan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în jos, cum țineam eu pânza, de fapt era invers, așa cum privești tabloul. Un coleg pictor, dar nu naiv, Ziepfl Dragoș, care este un foarte bun portretist, m-a văzut, fiind în vizită pe la sectorul de naivi, și l-a pufnit râsul, văzându-mă în postura asta, care părea, și poate este și acuma, o postură caraghioasă. Eu, la râsetele lui am replicat, care e problema lui, dacă eu pictez mai bine așa, pot să stau și cu picioarele în sus
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
amonte. O colegă de-a noastră, mi se pare că Narcisa o chema, s-a aplecat peste balustrada de protecție ca să vadă ce se întâmplă, și a revenit repede, spunând agitată: Băi, ăștia o pun aici !!! Normal că ne-a pufnit un râs teribil, ca să nu mai spun că jos erau doi băieți cu o fată, care aveau mașina oprită la capătul treptelor care duceau la izvorul termal, aveau și ei chef de o distracție, și au oprit ca să se simtă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
neprevăzutul este răsădit pe marginea drumului la tot pasul, indiferent de forma și culoarea sa. Odată cu amestecul pietrelor de remy, misterul ce plutise pentru câteva ore deasupra noastră luase sfârșit. Ne pusesem mințile la contribuție, unindu-ne, deslușisem această enigmă, pufnind cu toții în hohote de râs, amuzându-ne de cele petrecute pe parcursul zilei. Ultima seara la un joc de remy A fost o noapte de pomină în care am luat o bătaie de toată frumusețea, atât eu cât și Bobiță, de la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fi indiferente, gândurile tale nu pot avea puterea să-i cheme privirea în creierul tău. Dar cum Dumnezeu, nici teama nu cheamă magnetic controlul? Mă uit la Lustgarten și la Henriette, ne uităm ochi în ochi și îmi vine să le pufnesc în nas, că sunt orbi. Mai ales că au priviri compătimitoare. Dar dacă și ei joacă teatru?“ „Cumințirea“ eroului, părăsirea lumii afacerilor după achi tarea datoriilor bucureștene, retragerea la o margine de țară, în insignifiantul târg Mihăileni, unde crede a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zise el cu multă seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puțin și răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lemn de la fostul schit Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-a dus în fața unei icoane vechi, pictată în ulei, cu Maica Domnului. Analizând-o cum știu eu mai bine, am găsit o mâzgălitură pe spatele acesteia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
telefon pe Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo, făcut praf și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la treabă!“. Andrei C. a avut vreo două luni probleme de conștiință. Uneori, seara, în timp ce părinții și surorile băteau mătănii la icoane, ieșea în balcon și privea în gol. Iar în gol îi vedea tot pe chefliii lui și-l pufnea râsul. Andrei C. știa că toată povestea avea să sfârșească rău, dar era pentru prima oară când se simțea și el bine. La serviciu, auzea întrebarea de zeci, de sute de ori zilnic: „Mă, ia zi, te simți bine?“. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un film despre fluturi și zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu și alte secvențe -, ce va fi făcut cârtița? Parcă o văd: n-ar fi înțeles nimic, ar fi pufnit indignată și ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă... 26: N-am auzit de mult poveste mai stranie ca aceasta: un om, un francez, să-i zicem Louis Jouillac, avea 84 de ani. La 84 de ani înseamnă că văzuse
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zac printre perne, cu capacul închis. Nici în oglindă, când te privești fix în ochi, nu ai naționalitate! Nici când ești îndrăgostit și simți că e cineva care te iubește tare de tot. Nici când dansezi. Solar, zicem, și ne pufnește râsul. Așa se numea locul ăla izolat unde făceau plajă nudiștii într-o parte, nudistele într-alta. La nudiste veneau polonezele cu marfa lor (farduri, săpunuri, deodorante FA sau Rexona, curelușe aurii, chestii). Nu găseai picior de milițian (cred că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se luptau: dreptul la feminitate. Carcasa mea neagră mă proteja. De mine însămi și de tot ceea ce vedeam cu milă la fetele astea îmbrăcate în roz, pline de speranță. Sunt multe lucruri pe care, dacă le-aș invoca, m-ar pufni râsul. Dar sunt și multe lucruri în preajma căruia râsul n-ar avea ce să caute (nici măcar ăla amar). Am auzit că, din cauza sarcinilor întrerupte, ar fi murit peste 10 000 de femei. Una din prietenele mele rămăsese însărcinată cu un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se ridicase în picioare și stătea cu ochii ațintiți spre viitoru’ luminos, dădea din gură pe mutește, dar căsca botu’ cât o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a întors cu tot corpul, ca un urs. Bobby a apucat să se trântească în bancă, dar îi rămăsese pe față un rânjet larg, înălțător. Când l-a întrebat ăla de ce zâmbește, tâmpitul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]