1,293 matches
-
În ochi și rânji din nou. - Ce-ai avut de n-ai vrut s-o lași să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș fi putut să-i răspund, dar nu se făcea. Nu cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
măi! l-am mai strigat o dată. Ține minte de la mine că, odată și odată, strănepotul meu și cu strănepotul tău o să vină de la unul la altul așa, ca și cum s-ar duce să ia niște apă de la râu! - Ia, niște proști! - pufni Barra În râs. La ce-o să mai aibă nevoie de minte dacă o să fie În stare să facă orice le trece prin cap? S-a răsucit pe călcâie, a luat-o din loc și de atunci nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
său, de la microfonul anilor' '30. Astăzi există tot mai mult tendința, ca mulți dintre contemporani, educați la școala capitalului, sau a filozofiei de viață țigănești, emanată ca un cancer din cel mai mare oraș țigănesc al țării, numit București, să pufnească disprețuitor la adresa semenilor dispuși să facă sacrificii „pro bono", pentru popor. Eforturile unui om, eforturi din care „nu ies bani", par de neînțeles acestor specimene contemporane care-și spun, „pragmatici". Totuși e mai mare dragul, sau greața, să-i vezi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că n-o să investesc în Botoșani! A doua zi, la 5 dimineața, ieșim din trupul îmbătrânit al hotelului Haiduc. Ne îndreptăm spre Casa de Cultură, clădire pe care primăria i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi violeți venind țintă spre mine: - Bună ziua, eu sunt Adelina, e adevărat că ați publicat două volume de versuri? Bucata de măr mi s-a oprit între clavicule, m-am făcut roșu și pufnind, i-am răspuns: - E adevărat. Vă deranjează tare? - E adevărat că sunteți fiul rabinului din Arad? Ei, pe naiba! că aduc cu viitorul Meme Stoica de la Steaua mai auzisem, dar că aș semăna cu Brucan ori cu Ben Stiller era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de haita de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-am simțit groaznic, zicăndu-mi că-și bătuse joc de mine. Mi-am amintit că studiasem ceva despre femeile isterice, cu o imaginație debordantă, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fie în rând cu noi, celilalți, care trăim în secolul XX, n-o să mai avem un sfanț peste cinci ani. — Dar ferma Brunwin este una dintre cele mai bine gospodărite pe o arie de câțiva kilometri. E lucru știut. Dorothy pufnește. — Faptul că George a absolvit un colegiu agrar acum douăzeci de ani nu înseamnă că are habar ce se întâmplă în societatea modernă. Nu știe nici măcar ce este rata de conversie, pentru Dumnezeu! — Rata de conversie? Dorothy explică răbdătoare, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâlni privirea. În primul rând, deși sunt convinsă că nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt probabil extrem de duboioase, nu mi se pare că arăți prea rău. Roddy pufni. — Asta e ceva. — În al doilea rând. Phoebe ezită o clipă, închise ochii, apoi respiră adânc. N-am avut până acum suficient curaj să spun asta cuiva, dar... De-a lungul anilor, mi-am construit, cu mare dificultate o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer pufni, indignat. Și sunt asistentă medicală. V-am auzit din camera mea și m-am gândit că aș putea să vă ajut. Probabil că vă simțiți foarte rău. — Cum pot să știu că ești cu adevărat asistentă medicală? spuse el după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă Joan era impresionată sau derutată de această dezvăluire. Am primit o ofertă de a scrie istoria unei familii de vază. Este o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-ar putea să vă urmez sfatul, spuse Dorothy. — Nu pot să cred că unul din vecinii mei poate face asemenea răutăți, spuse Tabitha, adresându-se pe jumătate sieși. Toți par oameni atât de liniștiți și simpatici. Mai multe rude pufniră auzind această observație. — Întâmplător, nu ești departe de adevăr, observă Michael, întorcându-se spre Hilary. Nu știu ce e cu Norman Bates, dar există filme în care se întâmplă asemenea lucruri. — Cum ar fi? — Cum ar fi Pisica și canarul, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele băiatului. Fiindcă ești sigur că nu mă pot lipsi de tine. — Trebuie să ne grăbim. Dacă soarele apune, n-o mai găsești pe vrăjitoare - mai făcu câțiva pași, apoi se opri. Și ai grijă să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca niciodată țoiul cu rachiu. Moș Dumitru îl urmărea cu băgare de seamă și abia se putea stăpâni să nu pufnească în râs...Pâcu a făcut un efort vizibil să înghită rachiul. Lui Cocoșitu îi curgeau lacrimile, privind când la țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care își făceau de lucru, ca să nu izbucnească în râs... De
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
A meritat să distrugeți mare parte din știința anterioară sau care încerca să se dezvolte simultan, pentru ca zeci de generații să nu știe cîte epistole sînt în noua scriere? Era vizibil încurcat... Clar, nici el nu știa unele răspunsuri! Am pufnit: - Fericiți și mulți! Două miliarde de impostori!... A dat-o la-ntors cum că astea sînt presupuneri diavolești! Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
căpitanul? - a sărit cu Întrebarea vecinul. ― CÎ di când l-o pălit calu’ bărbățâia lui di culcat sî culcî sângurî, da’ di sculat trebui s-o agiuti cu mâna - a răspuns hâtrul În râsul nestăvilit al pacienților... Pentru a nu pufni și ei În râs, Gruia și doctorul Pas au ieșit repede În hol, unde au râs sănătos. Apoi, doctorul Gruia a venit cu precizarea:: ― Așa trebuie lucrat, domnule doctor! Să l treacă toate nădușelile pe acest neica nimeni!... Securistul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am repulsie față de erotomani/erotomane. Nu-l plac pe Georges Simenon, care se lăuda cu 3-4 relații sexuale zilnic (și, pe măsură, cu 3-4 romane pe an). Nici nu cred că editorul român poate fi acuzat de pudicitate. "Noi, pudicii!" pufnește disprețuitor Antofiță, uitînd că "Lolita lui Nabokov n-a apărut în America (două edituri au refuzat "pornografia pedofilului"), ci la Olympia Press-Paris; și tot SUA au interzis Tropicul Cancerului de Henry Miller, din '34 pînă-n '61. Aproape trei decenii. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu ideea că viața este frumoasă, chiar și atunci când nu este. Mai ales dacă îți spui - și îți spui asta, recunoaște! - că moartea agentului imobiliar a declanșat cu siguranță o serie de evenimente în centrul cărora te afli chiar tu... Pufni nemulțumit și se foi pe scaun, iar obiectul de lemn protestă printr-un scârțâit prelung. - Hei, încerc să scriu ceva aici, e vorba despre ceea ce se va întâmpla în viitoarele minute, nu pot să fiu superficial. Nu-mi permit. Nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să răcești, chiar nu am nevoie de văicărelile tale prelungite și de refuzul obsedant de a lua vreun medicament. Hopa sus, nu face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu exiști? Mi-e dor de tine, toată ziua mi-a fost. Nu te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ora actuală nu locuiesc În New York, am explicat eu cu mâna Încleștată pe telefon, așa că am nevoie de câteva zile ca să găsesc un apartament, să cumpăr ceva mobilă și să mă mut. — Bine, mă rog. Atunci, Începi de miercuri, a pufnit ea. După alte câteva minute de parlamentări, am convenit În cele din urmă că o să Încep pe 17 noiembrie, adică de luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Elias-Clark plătește. — Ar costa, probabil, dublu dacă Sherry-Lehman le-ar și Împacheta, nu-i așa? am Întrebat eu, În timp ce continuam să mă lupt spre a da de capătul Încâlcitei ierarhii În oferirea de cadouri. — Ce dracu’ ne pasă nouă? a pufnit ea. Crede-mă, o să Înveți repede că aici nu contează cât costă lucrurile. Chestia e că Mirandei nu-i place hârtia pe care o folosesc ei. Le-am dat hârtie din asta albă anul trecut, dar nu arată așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine la restaurant În seara asta era remarcabil. Am acceptat momeala, cum făceam Întotdeauna atunci când se plângea de viața ei. — Și atunci, de ce faci toate astea, Lil? am Întrebat-o, deși auzisem răspunsul de un milion de ori. Lily a pufnit și și-a dat ochii peste cap. — Fiindcă Îmi place la nebunie! a recitat ea sarcastic. Și chiar Îi plăcea la nebunie ce făcea, deși n-ar fi recunoscut asta În ruptul capului, pentru că era mult mai plăcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă neștiutoare de modă. Bun venit Înapoi În lumea civilizată. Am strâns-o la piept Într-o Îmbrățișare Înfocată care mi s-a părut că a durat zece minute Întregi și abia m-am Îndurat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]