1,686 matches
-
Să-i citească fața calmă și simplă. Liniștea absolută, aproape vidul i-ar cuprinde încet, ca o amnezie. N-ar înțelege ce anume îi tulbură. Nu doar figura necunoscutei, de o absolută transparență... umerii goi, de pe care căzuse un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. N-avea nimic sub șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
precum coroana unui copac fără rădăcini, uriaș, ca un nor, din interiorul căruia se decupase curba albă a frunții de femeie. Apoi cealaltă, simetrică, un culcuș de scoică, urcând, de sub bărbie până la cercelul cald al urechii. Valuri roz. Albe altele, pufoase, violete. Carnea de argilă a soarelui devenit câmp și pământ, în care lumina săpase umeri și sâni, mângâiați, ca în acel vechi tablou, de salbe de șerpi subțiri. Pentru că pictorul iubise doar soarele naturii. Și al artei sale, desigur. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și reviste. Pe la ora trei, deținuta fu smulsă din lectură. O conduceau, din două părți. Coborau scări, ocolind și parcurgând lungi coridoare. De data asta spre baie. Nu în sala obișnuită, de dușuri. Cadă albă, lucioasă. În cuiere, prosoape mari, pufoase, colorate. Săpun, sticluțe de tot felul. Papuci, ojă. La revenirea în celulă, o aștepta o cană cu ceai cald. Iar acum iată : a patra zi. „La ora cinci după-masă, e bine ?“, întrebase cu o zi în urmă, ca într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și straniu, de-o absolută armonie și transparență : fruntea puternică, la fel și privirea, gâtul înalt, luminos, încercuit de salbe subțiri de șerpi lunecând spre umerii de pe care ar curge lent, dezvelind albul gingaș și cald al sânilor, un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu genunchii ridicați, de pe care caietul verde lunecă pe cearceaf. Oră gri, azurul mai păstrează flacăra zilei : limbile ei roz și vinete înfășoară norii din fereastră. Destul o clipă de neatenție, ca să recazi în ame țeala indolentă ; totul e încă pufos, pereții moi, fereastra tulbure, ca și perna, turmentare, lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la întâlnire. A adormit, uituc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cinematografic, a unui obiect cvasiuman, un Odradek de origine necunoscută. Ce se petrece cu el pare dincolo 137 de înțelegere, în increat, în golul arhipopulat de dinaintea oricărei nașteri terifiante: Ceea ce s-ar fi putut numi gură eliberase / niște bastonașe, căciulite pufoase, niște farfurii mici cu mustăți / gâtul (ceea ce s-ar fi putut numi gît) nu mai suportă tensiunea / străbătu capul / Respirația se întrerupse. / Ochiul moale ca un unt cald pe un parbriz spart / alunecă în ridicarea prafului - o spumă cenușie / un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cheeseburger însoțit de cartofi pai și de o băutură cum ar fi un milkshake sau o cola dulce. Un cheeseburger combină două tipuri diferite de proteine concentrate - carnea și brânza. În plus, acestea sunt consumate împreună cu o chiflă mare și pufoasă făcută din făină rafinată - amidon pur. Apoi, avem o pungă mare de cartofi bine prăjiți, care adaugă mesei și mai mult amidon, ce devine și mai gras din cauza prăjirii în ulei stătut. În cele din urmă, acest amestec este udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. So diferențiez de aceea statică, Înghețată, compactă, masivă a iernii geroase. Liniștea ninsorii este una dinamică, pufoasă, ludică, scînteietoare. Am optat deci pentru o suspensie după tăcerea... ca și cum gîndul ar fi ezitat o vreme și ar fi continuat fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Cuvântul apare în scrisorile lui I. Ghica adresate lui V. Alecsandri; are variante regionale ca placie, platie, plaché, pláchie. Nu circulă în Transilvania. La originea sa este ngr. plachí, dar este posibil să fi intervenit și bg. plakia. Pandișpan „prăjitură pufoasă din făină, ouă și zahăr“ este un cuvânt care a fost împrumutat în română din ngr. pandespáni; prima sa atestare este din secolul 19, la Barbu Paris Mumu leanu. Cuvântul există și în aromână (pandispańă) și are variantele învechite pandespane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până aproape de cinci ani, laolaltă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lase pur și simplu iubit de ea. Spera că și el încerca aceleași sentimente. Când era cu el, nu avea îndoieli. De-abia-și mai putea lua mâinile de pe ea, și nu se simțea câtuși de puțin jenată de talia ei ușor pufoasă sau de posteriorul ei nițel cam lăsat. Cu toate acestea, lucrurile nu se reduceau doar la sex. De fapt, totul conta. Inclusiv faptul că era mândru de capacitățile ei și că nu o făcea niciodată să se simtă mai isteață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atât de bună ca a lui Minette) și își revizuise garderoba pentru Singapore, pe care o împachetase cu o seară înainte, așteptând să-i treacă sentimentul de neputință care o cuprinsese în lift. Când se strecură în sfârșit sub plapuma pufoasă (cu toate că era cald și nu era nevoie să se îngroape sub așternut), își dădu seama că nu putea să adoarmă. Atunci se ridică din pat și aprinse lumina la baie, realizând că tocmai întunericul camerei o deranja. Nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de împachetat cam tot, recepționera de la salonul de masaj o sună ca să îi aducă aminte că avea o rezervare în jumătate de oră. Darcey trase fermoarul valizei și își puse costumul de baie. Se înfășură în halat, își puse papuci pufoși în picioare și părăsi camera pentru tratamentul de relaxare de sfârșit de călătorie, pe care îl așteptase încă de când făcuse rezervarea. Se gândea că îi va face bine să se urce în avion într-o stare de fericire și răsfăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri alături de el am mâncat cel mai bun parizer pâinea era pufoasă ca un nor copt pe vatră d oar cabina mirosea a motorină volanul părea mare cât o lume necunoscută amețeam de la învârtirea lui continuă tata schimba vitezele și cânta cu foc despre iubire (lumea-i spunea luță) pe mama așa
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și tu o fericită. 15 octombrie 2011 Poeme nu mai am loc în mine pentru atâtea cuvinte tocmai de aceea vi le ofer în fiecare zi ochii voștri trec peste sufletul meu de la un rând la altul ca niște nori pufoși mânați de gânduri uneori mă revigorați prin lacrimi așa răsar alte poeme unul câte unul cuvânt lângă cuvânt iar eu devin dependent de voi 18 octombrie 2011 Când adormi... Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pregăti maica Natalița: slănină, cârnați afumați, tobă, friptură, răcitură și nelipsitul borș de sărbători, cu sfeclă roșie și dres cu smântână. Pe deasupra, copiii începură să adulmece, prin rotocoalele de zăpadă, un fum subțire, de la cuptorul fermecat, care le dăruia cozonacii pufoși și pâinea coaptă pe vatra tencuită. Vremea trecu și se auziră, dinspre casa vecinului Dimitrie, care era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare, așezați în lada săniei, la care erau înșeuați doi cai, proaspăt țesălați. De departe, se auzeau chiotele lui Serafim și zgomotul tălpicilor săniei pe zăpada pufoasă. Să pornim, fraților, îi îndemnă Dimitrie, care era cel mai vârstnic dintre gospodari. Dumnezeu să ne aibă în grijă, rostiră, cu evlavie, Natalița, Ileana și Alyona, nevestele gospodarilor. Îndemnând caii, își amintiră că l au uitat și în acest an
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de catifea. Fulgii moi și pufoși roiau ca niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real. Ce păcat ca n-a durat mai mult! Iarna CojoFlorinela, S.A.M. Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar, pari tare necăjită! Oamenii
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
Sirețel Iarnă, ai venit grăbită , Dar, pari tare necăjită! Oamenii te-ar ocoli ; Iar copiii te-ar dori . Iarnă, nu fi supărată De copii ești adorată! Tu ești zâna din povești Flori de gheață tu ne țeși. Și-un covor pufos și moale Ni-l așterni jos, la picioare. Iarnă, dragă tu ne ești! VISUL Irimia Maria-Raluca , S.A.M. Valea-Seacă După-atâta frământare Și-ndelungă așteptare S-au cules și roadele, Ne-am umplut hambarele. În case focul arde liniștit De-
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
nefericită și cu mine am văzut hidoșenia spoită, asudată, care mi-a atras atunci mâna în tenebrele ei. De fapt doar eu am văzut, ea a simțit-o pe pielea ei, de parcă ar fi fost îmbrăcată într-o retină pură, pufoasă și senzitivă și, pe ea, de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
li se iertau, mai ales, cămășile de mătase albă cu care apăreau în concerte, culmea conformismului burghez, după părerea celui ce semna articolul. O fată plină de coșuri pe frunte încerca să dea pagina, citind pe dedesubt. Intr-un pulovăr pufos, de mohair roz bon-bon, stătea deoparte Clara, frumoasă, cuminte și pură, cu tenul ca o coajă subțire de sticlă și cu ochii albaștri deschis, o fetiță pe care nimeni n-o vedea crescând și ajungând femeie. "N-ai grijă, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri de căldură. Spațiul pur dintre stele și noi devenea tot 135 mai adânc, așa cum se limpezește un pahar în care apa a curs turbulent. Muzica s-a-ntrerupt brusc și, o dată cu stingerea câtorva becuri, un tip care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scripturi, dacă îl fac pe brațul ei stâng, Ana a ajuns în spatele lui și-l acoperă de margarete, una, îi urmăresc zborul lent, cade de pe schelă pe pardoseala murdară, mă grăbesc s-o culeg, petalele albe, mari, înconjură regulat capul pufos, galben, pe tulpina lungă, am păstrat acea margaretă, am presat-o într-o carte de rugăciuni, o am și acum, aș putea s-o arăt lui Theo, să, coada prea lungă, golașă, eu am mai tăiat din coadă ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]