2,732 matches
-
aciuat pe această fundătură. Este singurul afluent pe stânga al pârâului Iezer cu care confluiază la 3,5 km în aval de sat, pârâu ce se unește cu pârâul Tutova la satul Gura Iezerului (circa 2km mai jos de târgul Puiești) și care la rândul său se varsă în râul Bârlad la satul Tutova (circa 15 km sud de orașul cu același nume). Pârâul Tutova, cel mai important afluent al râului Bârlad și care a dat numele întregii regiuni ("Colinele Tutovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Colinelor Tutovei. Administrativ, satul Stâncășeni a aparținut mult timp, cel puțin în a doua jumătate a secolului 19 și în prima jumătate a secolului 20, de județul Tutova (cu sediul la Bârlad), ocolul sau plasa Tutova (cu sediul la târgul Puiești) și comunelor Obârșeni, Stâncășeni sau Corodești (cu sediul în satele respective), pentru ca din anul 1950 să fie cuprins în regiunea Bârlad, raionul Tutova, iar din 1955 în regiunea Iași, raionul Bârlad până în anul 1968 când, prin noua împărțire administrativă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
satul de pe Tutova, anume Făurești, unde a fost Stanco ... de la gura gârlei (n.p. se referă la pârâul Iezer, unde mai târziu a apărut satul Gura Iezerului) ... la movila lui Puiu" (n.p.de unde vine și numele satului, și, mai târziu, târgului Puiești). Deci este clar că satul Făurești sau Făuroane "unde a fost Stanco" era situat pe valea Tutovei, mai jos de Puieștii actuali, în apropierea gurii Ezerului, și deci nici o legătură cu Stâncășenii, situat la 15 km distanță spre nord. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești, Băncești, Gârdești), dar pierde Obârșenii. Din 1950 comuna se desființează, iar satul Stâncășeni intră în componența comunei Corodești până la reorganizarea din 1968 când este afiliat la nou înființata comună Voinești. În afară de fostă reședință comunală, satul Stâncășeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
satul Voinești, și se continuă spre sud cu D.Cârțibașu (305m) D.Pădurea Sânzănești (325m) D. Fântânele (313m) D.Chilia (cu punctul trigonometric 318m și Pădurea Ruși) până la confluența pârâului Iezer cu Tutova (satul Gura Iezerului, la sud de Tg.Puiești). Deși incomodă chiar pentru căruțe cu tracțiune animală, căci necesită traversarea a două dealuri (D.Iezer și D.Muncelu-Fântânele, motiv pentru care majoritatea stâncășenenilor preferă să o străbată cu pasul), această cale este necesară pentru a ajunge la șoseaua Bârlad-Bacău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
implice în asigurarea măcar a unuia din cele două drumuri posibile, cu infrastructura cât de cât accesibilă, ori cereți atașarea la altă comună, cu posibilități mai mari și mai lesnicioase de a vă lega cu șoseaua de pe Tutova (poate comuna Puiești sau Gherghești). Vatra satului s-a dezvoltat în sectorul mijlociu, ceva mai larg, al văii, pe o lungime de 2,5km și o lățime de circa 200m la capete și 300-400m în partea centrală. Ea ocupă fundul văii din acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
au hotărât o soartă nevisată pentru un fiu de răzeș sadea. Rezultatele excelente cu care a absolvit "Școala de notari" l-au recomandat chiar pentru o localitate urbană. A preferat însă Puieștii, ca fiind mai apropiat de locurile natale. Târgul Puiești (denumirea localității vine de la Dealul lui Pui din apropiere), situat pe Valea Tutovei la aproximativ jumătatea distanței dintre Bârlad și Bacău, a apărut ca târg de animale și de oarece distracții, din necesitatea de a învinge distanțele mari pentru mijloacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a fost de acord ... cerând ca zestre măcar patru ha de pământ și o casă separată ... căci nu-i stă bine unui notar să nu aibă suficient pământ și o casă proprie. La a treia întâlnire ... tot în târg la Puiești, prin concesii reciproce, au stabilit definitiv ca tata să se mulțumească cu trei ha (întrucât bunicu' mai avea o fată cu vreo doi ani mai mică decât mama, ce va trebui înzestrată și ea), în schimb bunicu' se obliga să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și eu .. de ... cavaler (flăcău se zice pe la noi) și începusem să mă uit mai atent după fete. Într-o vacanță de vară, se anunță că vine pentru o săptămână la sora mea Mariana o prietenă a ei din Tg.Puiești, Vița Strătulat (tatăl ei, posesorul unui restaurant și bine cunoscut cu tata de când era notar în acea localitate, devenit apoi și nașul meu de botez), era o fată cam de vârsta mea, dar de o rară frumusețe și finețe, plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
botez), era o fată cam de vârsta mea, dar de o rară frumusețe și finețe, plus de o bunătate ce te cucerea de la prima vedere. Eu nu mai vorbisem cu ea. De altfel, o singură dată o mai văzusem, la Puiești, într-o scurtă vizită făcută cu sora mea, dar mi s-a părut că nici nu m-a băgat în seamă, probabil și pentru că la așa o vârstă fetele sunt mult mai mature și deci n-o interesa un țânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
connais mon métier! Iarăși un an de lucru intens... Nu muzical, acolo nu era nici o problemă, ci caracterial! Cum s-o fac eu pe Carmen, cu o mie de fațete, când eu eram o fată cuminte, timidă, genul "unde-o pui, acolo stă"? — Ați fost timidă multă vreme? — Până când mi am dat seama că mă calcă alții pe picioare! Tot ce mă interesa era să îmi văd de treabă și să nu încurc pe altcineva! și azi intru în teatru și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
fie ex cep țională. Am mai montat Boris de șapte ori după cel de la Geneva, dar singura de spre care pot spune că rolul a fost, ca prin magie, compus pentru ea, este Viorica. Nu pot să-mi în chi pui altă cântă reață punând stăpânire atât de desăvârșit pe eroină, stră lucind într o simbioză perfectă între personaj și muzicalitate. În regia mea, prima scenă a actului polonez se întâmpla în gră dini ciudate, porți enorme și încăperi cu băi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
face bine? Foarte multă apă. Doar când eram extrem de surescitată mai luam câte un pliculeț de zahăr. De curând m-a dres soră-mea, ștefania, de o răceală cruntă: coji de ceapă, fierte, până când se face un decoct, în care pui și niște cepe micuțe. Bei chestia asta, mănânci cepele fierte și ți se desface tot pieptul! Sunt amuzante încercările noastre de identificare a fotografiilor care nu au alte date specificate pe ele. Rolul nu e greu de recunoscut. Carmen seamănă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
expresie a egoismului genomului, Întru siguranța reproducerii, Înlocuirii vechii generații. Doar că Natura, căreia suprapopularea, chiar aceea umană, nu Îi e pe plac, limitează acestă tendință. O dată prin insuficiența hranei. À propos: de asta, cuibul unei bufnițe, acela care găzduiește pui ieșiți din ouă depuse la mari intervale, deci de vârste diferite, e cel mai bun indiciu asupra viitoarei recolte: bufnița hrănește puii mari, aceia care-și clamează mai vehement drepturile, astfel Încât cu cât anul e mai bogat, cu atât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu elemente ale vieții moderne, precum scrisoarea, poștașul și, nu peste mult, cu e-mail ul pe care-l așteaptă știu eu ce măicuță (evident) bătrână și părăsită de plozi. À propos: În lumea animală, mama Însăși Își gonește din cuib puii deîndată ce simte că aceia Își pot purta singuri de grijă. Creație colectivă? Pe mine! Nici pomeneală. Creația folclorică e colectivă numai În măsura În care generații succesive pot fi aduse În aceeași contemporaneitate; ceva cam anapoda, a pune În același rând oameni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
artă. Persoana murise, ce rost mai avea s-o anatemizezi? Studiind epoca, am citit cartea, dar întrebarea ce m-a urmărit n-a fost una de natură estetică. E genul de întrebare pentru care te bate Sfântul dacă ți-oi pui. Dar pe care n-ai cum s-o eviți. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă tânăra cu destin de călău al culturii ar fi avut zile? Primul răspuns, și nu cel mai creștinesc cu putință, ar fi: mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trăia. Am evitat, ocolind pe alte străzi sau mergând pe trotuarul de vizavi, nu numai spitalul, ci și știrile lui. Acum, după douăzeci de ani, am curajul să mă întreb: s-o fi salvat? E și acesta un curaj: să pui întrebări când nu mai e nimeni să-ți răspundă! Are cineva dintre dumneavoastră un pix? Nu plec niciodată de-acasă fără un pix și carnetul în care-mi notez subiecte de articole și povestiri. Cândva, ezitam să scot carnetul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente comemorative). Dacă veți propune un onorariu pentru fiica scriitorului - iată adresa: P[uia] F[lorica] R[ebreanu] - B-dul Dr. Gheorghe Marinescu, 19, Et. II
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
le încredințez pe amîndouă să... „alegi”. Cer scuze pentru faptul că foile sînt xeroxate pe ambele pagini. Am procedat așa, pentru economie, și de bani și de hîrtie. Nu am nimic împotrivă ca, din trebuințe de punere în pagină, să pui versurile citate linear, cu barele, ghilimelele și punctele de suspensie necesare. Al. D-tale, I. R. P.S. și poate izbutești să înlături pe acel „D-l” din fața iscăliturii mele. Ce zici? Ori, cumva, acesta este... „uzul”? </citation> N. Gr. Stețcu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
compunea din satele Ciobanul și Cadi-Câșla. Primul era un vechi sat românesc situat pe malul sudic al lacului Ciobanul. În august 1880 au fost desemnați prin vot ca membrii ai consiliului comunei Groapa Ciobanului, domnii: Eniu Ioniță, Eniu Ilie, Neacșu Puia, Călin Razea și Petru Drăghiciu 1091. Consiliul comunal a fost completat prin numirea domnilor Neculai Ghenu și Ion Dragu. Prefectul județului Constanța l-a desemant ca primar al comunei Groapa Ciobanului pe domnul Eniu Ioniță. În anul 1881 a fost
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prințului Mihai care, întrerupt și adesea terorisat de preceptorul său Saxu, figură de vechiu subofițer reangajat, răspunde foarte precis și clar, cu o bună ținută. În comisiune și institutorul Ionescu, primar al Sinaii și colonelul Grigorescu. Regele se amestecă des, puind întrebări care uneori sânt prea grele pentru copii. Făcând distincția între «ungher» și «colț», arată o bună cunoștință a nuanțelor limbii românești. La urmă, sărută de două ori cu efusiune pe fiul său”. Evenimentul a fost folosit pentru rezolvarea unor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu ascensor de mână, prin ajutorul unui scripete. Păsările stau tot timpul Închise, ca la oraș, din lipsă de spațiu. Sunt extrem de curate. Într-o Încăpere circulară din scânduri, căptușită pe dinafară cu rogojini, Înăuntru cu o sobă, se cresc pui scoși la incubator, pentru regenerarea stocului de producție. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 54 Warren Îmi dă o serie de scrisori de recomandație pentru diverși specialiști, până in California. Îmi dă prețioase sfaturi pentru itinerariul ce
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Couve de Mourville viitor prim-ministru; Claude Cheysson, Roland Dumas (Franța); A. Gromâko (U.R.S.S.); H. D. Ghenscher (R. F. Germania), Oscar Fischer (R. D. Germană); E. Bielka și L. Pahr (Austria); Rallis (Grecia); F. Butros (Liban); Horn Gyula și Puia Frigyes (Ungaria). Alte activități După absolvirea Școlii Normale, a lucrat un an în învățământ. La terminarea stagiului militar (1952) s-a stabilit în București; a urmat Facultatea de Filozofie și a lucrat încă din timpul acesteia în presă și radio
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e pe timp de pace. S. B.: Atunci noi aveam două probleme: una era să-i pui garoul ăluia și, a doua, să-i dai apă locotenentului, să-și revină. Aveam doi loviți. Până la urmă, l-au dus pe violent la spital, dar seara ni l-au adus înapoi în arest. Băiatul acela era numai vână, era
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în sprijin pe eminescologul Mihai Drăgan. Care-i mort și nimeni nu l-a auzit vreodată pe M.D., îngrijitorul Colecției "Eminesciana", pomenind despre asemenea parascovenie. Iată, deci, prin grația unor gazete, altă trăsnaie de genul găinii de la Pașcani care naște pui vii! În sine, chestiunea nici nu merită discutată. O oarecare confuzie (în mintea celor ce n-au habar de istoria literară) ar putea proveni din faptul că Veronica a avut într-adevăr o fiică Valeria dar concepută cu soțul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]