2,739 matches
-
Alții se amestecară: ― Apoi să lase-n pace copiii!... Ce-au și cu bieții copii!... Nici de dânșii nu mai încap?... Of, Doamne, rău ne-ai mai pedepsit!... Dacă suntem și noi molâi și fricoși!... Ia să te știe că pui mâna pe par, să vedem, ar mai îndrăzni să te mai batjocorească? Toader Strîmbu, cu fața roșită, cu ochii bulbucați, răcnea: ― Să fi fost copilașul meu, c-apoi le arătam eu! Și într-un grup, mai aproape de ușa cârciumii, Trifon
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încât era gata să-l șteargă și să-și continue ancheta când își dădu seama că avea în fața ochilor un răspuns cu cap și coadă. Necazul cu ordinatoarele, se gândi Ripley, era lipsa intuiției. Doar o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?Cum să nu?... Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil. Și doamna Cocuța îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui grill la promoție, mai ieftini cu doi lei și ceva la kilogram. Vreau doar vreo doi pui, nu mai mult. - S-a făcut, stimată doamnă! Cum să nu vă servesc?... Pun bani de la mine și vă aduc bonul de la casă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de unde iei tu cloșcă acum?... - Ei, să nu crezi că ăia cu gripa lor aviară mi-au luat toate golașele! Pe una am ascuns-o bine, o știi, pe cea care o strigam Norocoasa scăpată din gura pisicii, când era pui și apoi din ghearele uliului. Acum taman a căzut cloșcă. Așa că pregătește-i cuibarul de clocit și du-te și o pune să nu se răsclocească și nu te mai holba la mine, că mă cunoști de-o viață. Badea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
parte a odissei tale. Cât e ceasul? Mai ai timp să-mi povestești ce s-a întâmplat mai departe? - Da, mai am timp, mai bine de o oră să vă plictisesc cu povestea mea. - Despre ce plictiseală? Nici vorbă! Îmi pui la lucru imaginația unui fost profesor, acum pensionar. Vreau să te însoțesc mai departe în aventura ta. - După nici trei luni de ședere în Siria, am primit aprobare de azil politic. Ca să fac rost de bani, salvatorul meu Abdullah mi-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea cumpără ziarul și îl răsfoiește. De fapt aici apar anunțurile din Jurnalul bihorean, însă m-a șocat extrem de tare bannerul acesta, de aceea ți-am și zis să pui screen shot-ul pe blog pentru că merită. E ceva revoltător. Ok, să fie reclame, la monumente funebre, coroane, chiar și la electrocasnice... dar să pui o blondă în sutien și în tanga pe un site de anunțuri de deces mi se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că se confundă cu a fi „civilizat” - sau doar a fi bine-crescut și a-ți vedea de treaba ta fără să-i deranjezi pe ceilalți : Ce înseamnă să fii un bun cetățean ? Să-ți vezi de treaba ta, să nu pui întrebări, să fii civilizat prin țară, să nu arunci gunoi pe jos, să ne implicăm în viața socială a țării, să mergem la vot (eu am lipsit de multe ori de la vot, că nu am buletin de București, așa că mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate „pe val” a trecut printr-un scurt coșmar : „asta ne mai lipsea, să ne scadă acum și ratingul de țară !”. În fine, mimînd starea de vigilență, diverși comentatori universali au aplicat un model epidemiologic, explicînd totul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14,2]. De aceea nu vei profana țara ta [Num 35,34]. Nu vei face ca celelalte națiuni: ei își îngroapă morții lor oriunde, chiar și în casele lor. Dimpotrivă, trebuie să pui deoparte în țara ta locuri unde să-ți îngropi morții. La fiecare patru orașe trebuie să alegi un câmp pentru morminte” (11 QT 48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
am nimic în minte) și să te iau în brațe, în cerc, ești și tu destul de dusă pe altă lume, dar ar trebui să dai drumul la capac și toată cafeaua s-ar risipi prin cameră. Mă potolesc și, în timp ce pui apa la fiert, stăm de vorbă, calm, despre ultimele noastre lecturi. Tu citești o carte obscură, ai luat-o mai mult pentru titlu și ai plimbat-o în poșetă pe la serviciu. Cartea se numește Adâncuri și ți-ai imaginat că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-ți atingă, nu cu viteza, dar cu voluptatea unui orb, contururile feței. "Sigur", îmi spui, și-ți simt buzele mișcîndu-se. Mă înhați cu dinții încetișor, de un deget ,apoi: Cînd eram mică mă sărutam în oglindă." Pe urmă îmi pui o întrebare ciudată, cu o voce albă, reținută: "Ai auzit vreodată de REM?" "Nu, nu cred, mormăi eu fără să fiu prea atent sau curios. Dar hai, spune-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne jucam pe câmp, privind la băieții care scoteau din găuri gărgăuni cu cîte-o bilă de pâine la capătul unui fir, fetițele se înțelegeau bine. Toate însă o invidiau pe Puia, fata unui ospătar, pe care n-am văzut-o niciodată purtând două zile la rând aceeași rochie. Privind-o, te-ai fi crezut în altă lume, nu în mahalaua prăpădită Dudești-Cioplea. Mama ei, nu prea întreagă la minte, care obișnuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai fi crezut în altă lume, nu în mahalaua prăpădită Dudești-Cioplea. Mama ei, nu prea întreagă la minte, care obișnuia să umble goală prin casă (ba chiar și pe noi, când îndrăzneam să mergem s-o chemăm la joacă pe Puia, ne primea în ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea rece, ca de șopârlă. Avea un nume frumos, singurul ei lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc pe marginea unor bazine de cleștar, pline de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe prietena ei cum se rujează, cum își face pleoapele, cum își dă, într-un colț de oglindă, cu o pulbere roză peste obraji. Puia era tot ce-ar fi vrut ea să fie vreodată. O iubea cu încetineală și devotament, ca pe o mamă, ba mult mai mult. Dar noi rezolvam mai ușor problema Puiei, numind-o pur și simplu o fandosită. Ne luam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin cu Barbra Streissand. Am mers la o cafea vis-a-vis de biserica italiană. Ciudat, părea să nu-și mai aducă aminte absolut nimic din acea săptămână despre care vreau să-ți povestesc: îl uitase pe Egor, uitase fetele (doar de Puia își mai aducea vag aminte), uitase de marele schelet. Când i-am pomenit de REM și de Regine a schimbat vorba și-a început să-mi povestească despre apropiata ei plecare în țara neamului ei, limba aceea de pământ de lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Garoafa făcuse niște ochi languroși, ceva între o maimuță și Marilyn Monroe, și scuipa pe jos cu blazare. Anul trecut o mai cărase până aici pe hidoasa de Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu dispreț. Puia nu se jucase niciodată cu așa ceva, iar Balena, care avusese o negresă, o uitase pesemne pe undeva. Așa, că Zizi se cam plictisea între noi. Strânse în remorca mașinii, vorbeam despre filme și despre rochii, fiecare lăudîndu-se cât putea. Ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și brățări din ce ne cădea sub mână, iar dintr-un scaun de bucătărie am improvizat, cu câteva perne și un cearceaf, un adevărat tron cu baldachin, demn de-o regină. Sucind forfecuța cu o grație ca de pe altă lume, Puia decupa din foaia de aur un inorog și un leu, pe care i-am lipit, față în față, pe spătarul tronului. După ce-am strâns de pe jos cârpele și hârtiile care ne rămăseseră, am adus o pălărie veche a unchiului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi veștejit până la sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o regină cum nu meritam. Ca să ne punem pe treabă, nu ne mai rămânea decât să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atârnat un șirag de mărgele cu boabele cât pumnul. Am scos afară scaunul împodobit și l-am așezat în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jos. Ne-am adunat toate în jurul tronului, privind acea mișcare parcă inteligentă, imprevizibilă, a iadeșului. Balena se uita la mâinile ei cu gura căscată. Osul cu două ramuri, flexibil, se sucea gata să-i scape din pumn. Când se apropie Puia, iadeșul se smulse cu-adevărat și căzu la picioarele fetei, care-l privi cu ochi reci (Puia nu s-ar fi mirat niciodată de nimic), îl ridică și-l dădu din nou reginei. "Mă trage înainte", spuse aceasta, și vedeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uita la mâinile ei cu gura căscată. Osul cu două ramuri, flexibil, se sucea gata să-i scape din pumn. Când se apropie Puia, iadeșul se smulse cu-adevărat și căzu la picioarele fetei, care-l privi cu ochi reci (Puia nu s-ar fi mirat niciodată de nimic), îl ridică și-l dădu din nou reginei. "Mă trage înainte", spuse aceasta, și vedeam cum, într-adevăr, oasele lungi îi ieșeau, alunecând milimetru cu milimetru, din mâini. Mergi după el", îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]