KorAP: Find »[drukola/base=pulover & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

pe care valurile o aruncau dintr-o parte într-alta, privind cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să fiu invidios. Întâi am crezut că eu sunt de vină: ochiul deformat, mintea coruptă, gândurile infecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
să-și găsească țărmul. Carnea fremăta, mișcată de fluxul și refluxul dorinței. Spațiile libere păreau să mă atragă; de fapt, pusesem la cale o diversiune: pe celelalte, aflate la adăpost, le doream cu-adevărat. După vreo zece minute și cinci pulovere (încercate pe rând sau în diverse combinații), Maria a fost gata. Am coborât direct pe plajă, printre bărci și stabilopozi. Nisipul devenise apos, te invita să-l ocolești. Mirosea toată plaja a alge și sărătură. Ne-am așezat la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
flatat, suficient cât să mă intereseze. Tocurile înalte ale cizmelor din piele întoarsă (botul ascuțit, feminin, după care mă omoram, mi-era interzis). Partea de jos a fustei în carouri, puțin deasupra genunchilor. Bluza albă, desfăcută, cu gulerele scoase peste puloverul lila (se purta combinația). Puteam să completez liniștit spațiile libere: dresurile negre, calde, lipicioase; chilotul cu model floral, decupat în spate; maioul de mătase (pe vremuri, i se zicea furou); lănțișorul de-argint de la gât (îi înlocuise crucea cu-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
care mă feream, prefăcându-mă fie că n-o observ, fie că o respect. Când nu se mai putea, fugeam din casă. O găseam la întoarcere plângând, ascunsă în dormitor sau în sufragerie, în spatele unui fotoliu. Iarna, deșira unul din puloverele ei preferate, fir cu fir, ca Tonton. Acum chiar n-aveam unde să ies. „O să trecem și peste asta...“, am căutat s-o liniștesc. Uram scenele. Prietenii mei aruncau cu cărți, tigăi, cuțite. Ușile erau descentrate, pragurile nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
totul, s-au scurs mai bine de cinci ani de-atunci și amfiteatrele Facultății de Litere încă mai păstrează amprentele Mariei: aici, crăpătura unei fuste gri, desfăcute sub bancă de-a lungul piciorului; dincolo, forma rotundă a sânilor strânsă în puloverul negru; mai încolo, mișcarea elegantă și de neatins a fundului în drumul lui spre tablă. De neatins mi se părea mie; trebuia doar să știi să te porți cu el și, mai ales, să nu-ți imaginezi că fusese doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
infracțiune. Maria se dezmăța prin universul ăsta de vârste și senzații. Asocierile voluntare țâșneau de pretutindeni, ca un șoc de memorie cu efect de cocaină: rochița roșie cu pantofii negri de lac, salata de vinete cu fâșiile de-ardei copți, puloverul mov tricotat și nasturii lui de sticlă, mazărea și friganelele, ziua și noaptea (prăjitura cu ½ vanilie și ½ cacao, nu ciclul cotidian), rufele albe și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
familie inexistentă, dar vie și optimistă, se rodase, între Robani și Dinulești se stabilise un acord trainic și rezistent, prin paginile căruia cerneala, sângele și spermatozoizii circulau liber, constant, încrezător. Din Pajura, Maria își cărase câteva cărți, un dulap cu pulovere și pe Domnul Pumpi. Domnul Pumpi era un urs gri, adus din Germania, cu-o cicatrice cusută pe burtă. Avea doi ochi mici și negri, ca două afine, și niște lăboanțe compacte, plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat de vameșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
alunițelor (Maria purta una chiar pe Bismarck, sub buricul lui deocheat), exersam din ce în ce mai rar schimbul de haine și identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor, pantalonilor și puloverelor, pe culori, materiale și anotimpuri. Contemplam rafturile cu lucruri și stări comune, cu mult înainte să deschid dulapul sau uneori chiar ochii. Replicile se repetau blând, nimeni nu le mai ținea socoteala. Când alunecam primăvara în câte-un magazin de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
să deschid dulapul sau uneori chiar ochii. Replicile se repetau blând, nimeni nu le mai ținea socoteala. Când alunecam primăvara în câte-un magazin de pe Calea Victoriei și răscoleam împreună prin lăzile cu reduceri, îi spuneam resemnat Mariei: „Mai ai un pulover pe verde.“ Îmi răspundea competent și plauzibil: „E alt verde!“ Așa curgeau zilele, urmate de luni, urmate de ani. Viața noastră se consuma ticăit, bucuros și ponderat, fără sens și fără direcție, ca toate viețile din lume. Îți venea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de treburile casnice. Ce-i drept, doamna Ioana nu mai îmbrăca boneta și șorțul alb, și nici nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
le lustruia cu ziare, cum se obișnuia pe vremuri. Doar cărțile mele rămâneau nemișcate, o teamă religioasă și instinctivă o oprea să le tragă afară din rafturi; le descopeream neatinse, lipite, cu praful dormind pe cotoare. În afară de noptiere, dulapul cu pulovere și-o icoană cu Sfântu Vasile, dormitorul nostru mai conținea o comodă, două noptiere, un aspirator și-un aparat de gimnastică. Noptierele cădeau drept, în unghiuri simple și ascuțite, cu aspect minimalist. Vechile noptiere ale bunicului Vitalian, rotunde, cu furnirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete și trăgând de panglici și fundițe, ca și cum aș fi pipăit sexul și picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în mirosul de conopidă emanat de sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și celulară, cu brațele încolăcite în jurul scaunelor și gâturile moi și pufoase ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De fiecare dată când exploram magazinele, Maria ieșea cu un pulover. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și celulară, cu brațele încolăcite în jurul scaunelor și gâturile moi și pufoase ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De fiecare dată când exploram magazinele, Maria ieșea cu un pulover. Era ca un viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar: puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De fiecare dată când exploram magazinele, Maria ieșea cu un pulover. Era ca un viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar: puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din dormitor, mormane de pulovere ar fi sărit direct peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
viciu, o hoție asumată, un tic nervos. Pentru a-și satisface permanent mania, ticluise până și-un nou concept vestimentar: puloverul de vară. Teroarea se dovedea de neimaginat. Dacă un bandit ne-ar fi forțat dulapul din dormitor, mormane de pulovere ar fi sărit direct peste el, acoperindu-l din cap până-n picioare: scurte, trei sferturi, trei sferturi și-un pic sau lungi; roșii, bleu, maro, bej, kaki, negre, fucsia, mov, albe sau vișinii; en cœur, drepte sau col-roulé; cu nasturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în parfum sau legături de levănțică. Invadatorii din dulap călătoreau însoțiți de eșarfe asortate, simple sau cu fire aurite brodate în țesătură. Maria le combina delicios, toamna, cel puțin, era o onoare să ies cu ea la braț: îi admiram puloverul maro, de mătase cu ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
culori, sărutându-ne cu spuma alb-cafenie de lapte. Când ajungea pe la mijlocul straturilor italienești, Maria pleca să se rujeze sau să-și îndrepte sprâncenele. Venea înapoi cu sfârcurile întărite, le zăream înțepând tricoul alb sau rotunjindu-se prin țesătura mulată a puloverului. Nu eram singurul: odată cu mine, trei sferturi din bărbații din cafenea întorceau capul după ele. N-am vrut niciodată să știu de ce lucrurile se desfășurau așa: să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile să se termine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
romane.“ „De unde știi că nu scrie?“, am continuat să-l sâcâi. „De unde știu că nu scrii tu unul acum, cât vorbești cu mine?“ M-am uitat cu atenție la Mihnea. Era îmbrăcat normal, în blugi, cu cămașă cadrilată și-un pulover de lână maro. Nu ghiceai ce-i trece prin mintea aia a lui semi-cuantică. „Hai, termină odată de citit. Vreau un nume și-o adresă.“ „Da’ de unde! Ăsta nu-i prost, ne face din vorbe. O să fie greu să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic. Eu la fel, mai puțin ghetele: le înlocuisem cu o pereche de bocanci, să-mi țină de cald. Mihnea venise și el regulamentar, în pulover pe gât și pantaloni reiați, de velur grena. Când întrebai la CFR de condițiile de călătorie, ți se recomanda să nu porți șapcă, ochelari de soare și, mai ales, trening; riscai să-ți răscolească vameșii toate bagajele sau, mai rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
probabil era Sacher. M-am apropiat de vitrina cu prăjituri, prefăcându-mă că-mi aleg ceva. Cu vederea periferică, studiam pe sub pleoape ultimele mese. Nu rămăsese decât o singură persoană acolo, un tip îmbrăcat într-un sacou maro, cu un pulover pe gât, tot maro. Am coborât discret privirea spre pantaloni: stofă groasă, de-aceeași culoare; nici nu trebuia să-i mai studiez pantofii. Mi-am făcut repede un calcul. Dacă Grosescu se-afla aici, trebuia să-mi dea un semnal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
altă mașină, fie ea și a miliției?! Așa ceva nu se vede nici în filmele americane.“ „Ba da.“, l-am contrazis. „În Duel pe autostradă. Când scoate eroul capul pe geam, fugărit de camionul ruginit...“ Am vrut să spun „ruginit ca puloverul sau sacoul tău, inginere“, dar m-am oprit și, în loc de asta, am adăugat: „Iar filmul e din ’71.“ „Mă rog. Și asta nu-i nimic. Cea mai bizară e declarația martorului ocular: după unii, un om de pe margine, după alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]