1,588 matches
-
fost... a fost... nu mai sînt În stare să continui, mi se pune un nod În gît. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirînd vizibil, și sîngele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întîlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întîlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sîngele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămîi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără să mă uit nici În dreapta, nici În stînga. În cele din urmă mă opresc, mă prăbușesc pe o bancă și-mi Îngrop capul În mîini. Întregul trup Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gînd coerent. În viața mea nu m-am simțit atît de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cum se descopere aceea numai prin întreruperea procesului numeric ("Le subtrag, și tu stai clar nainte-mi"), tot așa și omunculul până la care numai s-o ducă priceperea sadea, izolată, a artistului dramatic devine abia atuncea un om adevărat când puntul pulsând al vieței îl creează dinăuntru în afară. Momentul reflexiunei va trebui naturalminte să se cultive cu deosebire acolo unde o natura de artist dramatic dotată cu mijloace naturale mai ne-nsemnate trebuie să și le supuie pe acestea abia printr-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care ucisese un polițist și deturnase afacerea „H“ a cuplului Cohen/Dragna. Întoarse paginile pînă la decembrie, Își dădu cu presupusul dacă va supraviețui pînă atunci și se sperie - simți o agitație În măruntaie, iar o venă de pe frunte Îi pulsă și-l făcu să transpire. Starea i se Înrăutăți. Îl cuprinseră fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Pierce Patchett, care Îl cunoaște pe Hudgens. Sid știe de Malibu Rendezvous, deci probabil că și Dudley Smith știe. Motivul pentru care Marele Dud Îl Însărcinase cu urmărirea: White fusese extrem de afectat de uciderea unei prostituate. Reclamele la bere pulsau - monștri de neon. Boxul din alamă e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și i se păru că aude „În mine, te rog, În mine!“. Se lăsă greu pe așternut, pătrunse În ea și Își ținu mîinile pe sînii ei, așa cum Îl Învățase. Își dădu drumul energic În ea, simțind cum picioarele lui pulsează și cum coapsele ei Îl ridică de pe așternuturi. Apoi Își simți fața lipită de părul ei ud și brațele li se Încleștară În jurul trupurilor. Se odihniră și discutară. Lynn Îi vorbi despre jurnalul ei: o mie de pagini scrise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe cei șase oameni din cafeneaua Nite Owl În aprilie 1953? — Nu știu. — Pierce Patchett vinde o serie de mărfuri ilegale prin intermediul unui serviciu numit Fleur-de-Lis? — Nu știu. O minciună mare cît casa. O trăda fața, cu vene care Îi pulsau. Exley: — Doctorul Terry Lux efectuează operații de chirurgie plastică asupra prostituatelor lui Patchett pentru a le face să semene și mai mult cu starurile de cinema? Venele Începeau să revină la normal. — Da. —Patchett este de multă vreme furnizor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
strada Leeson, un bărbat care mergea și el la fel de rapid în sens invers se izbi de ea, umărul lui lovindu-se de al ei cu putere. El a dispărut imediat, dar, parcă cu încetinitorul, Ashling a privit înapoi, simțind durerea pulsând în ea. Dintr-odată fragmentată, durerea ei s-a crăpat ca un glob de sticlă, redusă până la inexistență. Zgomotul orașului a izbit-o dintr-odată. Mașini care claxonau, fețe dure și egoiste. Brusc, părea să nu existe loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am zis, Înțelegînd pe dată absurdul salutului meu, Întrucît acolo era mereu noapte. O caut pe doamna Jacinta Coronado. Co-ro-na-do. O cunoaște vreunul dintre dumneavoastră, sau Îmi puteți spune unde o găsesc? În fața mea, patru priviri degradate de lăcomie. Aici pulsează ceva, mi-am zis eu. Poate că nu e totul pierdut. — Jacinta Coronado? am insistat. Cei patru interni schimbară cîteva priviri și Încuviințară unii spre alții. Unul dintre ei, pîntecos și fără nici un fir de păr vizibil pe tot trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a apucat sfîrșitul războiului. A fost găsit așezat În fotoliul său, uitîndu-se la vechile fotografii cu Sophie și cu Julián. Ciuruit de amintiri. Ultimele zile de război au fost preludiul iadului. Orașul trăise lupta de la distanță, ca o rană ce pulsează adormită. Trecuseră luni Întregi tatonări și de Încleștări, de bombardamente și foamete. De ani de zile, spectrul asasinatelor, luptelor și conspirațiilor coroda sufletul orașului, Însă, chiar și așa, mulți voiau să creadă că războiul era tot departe, că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
2004 când, referindu-se la versurile tânărului, adaugă: „Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă Încărcată de lumină În care pulsează”... „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi... pregătiți să ia viața peste picior”. Ioanid Romanescu Își lămurea astfel talentul literar al poetului: „Eu, unul, nu am aflat altă explicație decât susținerea unei dotări naturale prin educația și deschiderea spre artă, manifestate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte/ Țipatul universal al firului de iarbă”. Referindu-se la ,, Când vom pleca” și exemplificând cu: ,,Veninul vârstei spulberate-n zbor Cu Închipuiri amare de copil Pulsează În steaua pădurii Rezemata de tulpina cerului” Profesorul conchide: ,,avea acest copil ceva mioritic În el. Cerul, pământul, Întregul univers, erau o entitate În care se confundă”. În poezia lui Malin ,,pământul urca spre cer”, iar ,,cerul coboară printre noi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
volumul postum, Călătorul profund, apărut sub Îngrijirea familiei. Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu colegii prin Copou și Împrejurimile pitorești ale Iașului. E o poezie proaspătă, Încărcată de lumină, În care pulsează „cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi”, pregătiți să ia viața peste picior. „Subsemnatul, Malin, culturist și premiat la poezie/ Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași/ Trebuie să dau foc la narcise;/ Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fețe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și-l încălzește în același timp. Sângele îi pulsează din nou prin trup. E încă viu. O strânge în brațe și-i șoptește la ureche: — Nimănui, oricât de mult și-ar fi pierdut mințile, nu i ar putea trece prin cap să pună ceva la cale împotriva noastră. Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu putință să fii moderat... O ascultă distrat. Nu se poate concentra, de parcă ar avea cre ierul înecat într-o licoare calmantă. Dar dintr-odată tresare în el glasul rațiunii. Perioada refractară dispare ca prin minune. Sângele reîn cepe să pulseze spre cap. În timp ce întinde mâna să se ferească de ea, răsucește ideea pe toate părțile. E perplex. Că Livia pune atâta suflet și pasiune ca să elimine un dușman nu este o noutate. S-a obișnuit și nici nu o mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a fost rănit, pe când încercau să pună capăt ciocnirilor iscate în popor. De unde a izbucnit scânteia? Își prinde tâmplele în palme. Abia acum realizează că-i pulsează de durere. S-au certat cumva din nou Pylade și Bathyllus, nebunii ăia de actori, care asurzesc Roma cu vrajba și disputele dintre ei? Scena nu le mai ajunge! Nu, Bathyllus n-a jucat ieri. De unde a pornit răzmerița atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care pulsează În ea și se scutură puțin. MÎna Îi alunecă de la Încheietura Juliei pe picior În jos, și Începu să i-l maseze. Julia zîmbi. — E plăcut. Avea picioare late, lipsite de frumusețe - picioare de englezoaică, Își zise Helen; singura parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul era În toi, iar zona Mall-ului era, evident, goală; numai la Charing Cross văzu ceva activitate: un gardian și polițiști ocupîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se întoarcă în pat și să aștepte ca această senzație să dispară. Din nefericire, starea de rău se accentuează. După o oră, îl apucă o durere cumplită de cap, greu de neluat în seamă, și-o venă începe să-i pulseze între sprâncene, parând să răspândească vestea morții sale iminente, sub forma unui tatuaj crestat direct în scalp. După două ore, deși băuse mai multe pahare cu apă, bagă de seamă că-i e foarte cald, că are febră. Își trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și vei vedea figura noului tău stăpân. Pagină separată Pran îl urmează pe Khwaja-sara printr-un nou labirint de coridoare, într-o sală mare. Nu e una din acele săli de bal care îți dau senzația că se dilată și pulsează în adâncul palatului ca bășicile de aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără bani, fără prieteni. Ce garanție ar avea că în altă parte i-ar fi mai bine? Nopți la rândul reia acest ciclu de întrebări de parcă ar învârti tamburul de rugăciune, în liniștea grea a Fatehpurului. O undă de melancolie pulsează în adâncul palatul. Este prezentă în ritmul de bază al vieții de la zenana, este bătaia inimii care susține toate celelalte fibrilații minore: vizitele nababului. Sunt neașteptate și fără un program anume, dar se desfășoară la fel. Primul semn este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palat, în formă de tort de mireasă. Este prima vizită pe care sir Wyndham o face la Fatehpur, iar vederea edificiului gigantic îi accentuează starea de rău. Construcția decadentă, îi provoacă frisoane. Pe măsură ce se apropie, ar putea să jure că pulsează. E ca o glandă. O uriașă excrescență roz. Minty o privește și ea, ținându-și cu o mână marginea pălăriei, ca să nu-i fie luată de vânt. Este singura dată în timpul călătoriei când soții se privesc. Un moment de oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]