2,104 matches
-
în considerare eficiența desorbției și regenerarea adsorbentului. În timpul procesului, suprafața adsorbentului este progresiv blocată de moleculele de adsorbat, devenind acoperită după un anumit timp, moment în care adsorbentul nu mai poate adsorbi molecule de colorant. Cum fiecare particulă de adsorbent purifică un anumit volum de lichid, creșterea dozei grăbește atingerea unui echilibru între adsorbat și adsorbent, deoarece crește numărul de particule care tratează același volum de lichid. În general, capacitatea de adsorbție crește în timp și la un moment dat atinge
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
fost obținute din ape termale prin creșterea culturilor pe un mediu caracteristic solid, în condiții de iluminare (lampă fluorescentă, 1800 lx), temperatură 45șC, la pH 7,5. Au fost izolate microcoloniile de Synechococcus sp. și Phormidium sp., care au fost purificate, transferate pe medii lichide și au fost separate conform proprietăților morfologice. O serie de experimente statice s-au desfășurat în condițiile de iluminare menționate, prin transferarea culturilor într-un mediu specific (BG11) la o concentrație cunoscută de colorant și incubare
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
ceea ce Îl revelează, se revelează pe Sine. El este înțelepciune, iubire, bunătate. Dar natura Sa rămâne neștiută în profunzimile sale, Și acesta este motivul pentru care se revelează. Memoria permanentă a apofatismului trebuie să rectifice calea catafatică. Trebuie să ne purifice conceptele prin contactul cu inaccesibilul, Și să împiedice încătușarea lor în spațiul înțelesurilor lor limitate”. Lossky, op. cit., p. 32-33. footnote>. Acest mod de concepere a apofatismului își are rădăcinile la Părinții greci, în principal la Sfântul Grigorie de Nyssa, care
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
mai mulți medici scriseseră despre mica circulație sanguină, între care spaniolul Miguel Servet, ars pe rug de calvini, în 1553, la Geneva. Deci, în plină Renaștere, Servet precizase că sângele circulă de ventricolul drept al inimii la plămâni „unde se purifică“, și se reîntoarce la inimă prin atriul stâng ajungând în organism prin artere, sângele fiind „spirit vital“. Realdo Colombo profesor de Anatomie la Padova, după cum am văzut, vorbise de diasole, sistole, menționând că sângele circulă dinspre inimă spre plămâni, de unde
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1924) izolează secretina duodenală; tot un englez, fiziologul Sir Henry Hallet Dale (n.1875) izolează ocitocina, hormon stocat și dat în circulație de lobul posterior hipofizar care stimulează contractilitatea uterină și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică cu roluri multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poate izola penicilina, cu efect activ în terapeutică, a debutat soarele speranțelor. Încă din 1928, Fleming observase decesul unor culturi microbiene în prezența ciupercilor de Penicillium notatum. Izolând penicilina, efectele ei bactericide din laborator, vor fi probate și în clinică. Purificată de Howard W. Florey, E. B. Chain, Normal George Heateey (1940) a probat reușite în terapia multor boli infecțioase. Acești cercetători de la Oxford completează descoperirea epocală a lui Fleming, care în 1929, precizase puterea antibacteriană a penicilinei și afirmase că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și activarea secreției de enzime. II.8.3.2. Secretina Este prima substanță biologic activă identificată ca hormon, Bayliss și Starling demonstrând încă din 1902 stimularea secreției pancreasului exocrin, denervat, la injectarea intraduodenală de HC1. În 1961, Jarpes și Mutt purifică secretina, iar, în 1966, Bodanski sintetizează pentru prima dată hormonul, produs apoi pe scară industrială de Wünsch, în 1972. Secretina este un polipeptid bazic, format din 27 de aminoacizi, din care 14 aminoacizi comuni în secvență structurală cu ai glucagonului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoase ar aparține unei categorii de fibre diferite de cele colinergice și adrenergice, și anume inervației vegetative purinergice (Burnstock, 1972) sau peptidergice (Bishop, 1977). II.8.3.4. Peptidul gastric inhibitor (GIP) Aparține polipeptidelor glucagonice și a fost izolat și purificat de către Brown și Dryburgh în 1971. GIP este format din 43 de aminoacizi, iar, din aceștia, 15 din primii 26 de aminoacizi au poziții identice cu cei din structura glucagonului, iar 9 sunt comuni lanțului polipeptidic al secretinei. Eliberarea GIP
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea". Corneille pare să reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri: unul, că ea stârnește mila și teama, celălalt, că prin intermediul lor ea purifică de astfel de pasiuni", scrie el în primele cuvinte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri: unul, că ea stârnește mila și teama, celălalt, că prin intermediul lor ea purifică de astfel de pasiuni", scrie el în primele cuvinte ale Discursului despre tragedie. Citându-l pe Aristotel ai cărui termeni îi scrie în italice, Corneille face fără voia lui o confuzie, creată de primii traducători ai Poeticii în Italia și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărui termeni îi scrie în italice, Corneille face fără voia lui o confuzie, creată de primii traducători ai Poeticii în Italia și în Franța, și continuată până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în schimb, ca și pentru toți teoreticienii de la Renaștere încoace, tragedia purifică de toate pasiunile umane, dragoste, ură, gelozie, ambiție, pe care autorii dramatici le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. După părerea lui Aristotel, tragedia purifică de pasiunile de milă și de teamă pe care i le provoacă spectatorului. Pentru Corneille, în schimb, ca și pentru toți teoreticienii de la Renaștere încoace, tragedia purifică de toate pasiunile umane, dragoste, ură, gelozie, ambiție, pe care autorii dramatici le acordă personajelor lor. Va trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după textul grec
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care autorii dramatici le acordă personajelor lor. Va trebui să-l așteptăm pe Lessing pentru ca eroarea să fie corectată. Acesta, în Dramaturgia de la Hamburg, din 1768, va stabili, după textul grec, că singurele pasiuni de care tragedia este capabilă să purifice sunt cele pe care spectacolul ei le suscită, și anume mila și teama. Corneille, prin această greșeală de interpretare, adaugă o dimensiune morală catharsisului poate în scopul de a-i îmbuna pe docți și pe Părinții Bisericii, ostili teatrului -, total
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Nicomede au plăcut, deși ei nu stârnesc decât milă, și nu teama sau vreo altă patimă destinată purificării, pentru că noi îi vedem aici oprimați și gata să piară, fără să fi comis vreo greșeală de care să ne putem purifica după exemplul lor." În timp ce Racine asociază totdeauna cele două resorturi tragice, mila și teama, Corneille revendică autonomia lor. O lectură atentă din Aristotel arată, după părerea lui, că prezența simultană a celor două emoții tragice nu este indispensabilă pentru producerea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen la Nicomède, găsesc o modalitate de a purifica pasiunile, de care nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefericirea lor stârnește milă, acest lucru este constant, și i-a costat destule lacrimi pe spectatori pentru a nu-l contesta. Mila aceasta trebuie să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul de dragoste ce cauzează nefericirea lor făcându-ne să-i deplângem, dar nu știu dacă ne-o provoacă sau dacă ne purifică, și mi-e teamă ca raționamentul lui Aristotel asupra acestui punct să nu fie decât o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să ne provoace teama de a nu păți și noi o asemenea nenorocire și să ne purifice de prea-plinul de dragoste ce cauzează nefericirea lor făcându-ne să-i deplângem, dar nu știu dacă ne-o provoacă sau dacă ne purifică, și mi-e teamă ca raționamentul lui Aristotel asupra acestui punct să nu fie decât o idee frumoasă, care nu se întâmplă cu adevărat în realitate. Mă bazez pe cei care i-au văzut reprezentațiile: ei pot să-și întrebe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de haosul natural (lupta eroului este cu predilecție împotriva întunericului, a "formelor exagerate ale naturii", încarnate prin monștri).442 Conform lui Lloyd de Mause, grupul nu investește eroul doar cu fantasme luminoase, ci mai ales cu cele negative, iar el purifică grupul absorbind impuritățile: funcția eroului nu este doar inițiator-exploratorie, ci mai ales cathartică ("un grup uman își construiește riturile, miturile, cultura în general așa cum se construiește un ritual de exorcizare"), iar instituția eroizării civice nu este separată de politizare, de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Hulk (combinație între miturile lui Frankenstein, al lui Mr. Hyde și al științei, eroul-monstru, "strigătul existențial al umanității" și al durerii de a fi viu), Wolverine (cel care face din propria furie cea mai de temut armă, prin care ne purifică, neezitând să ucidă "pentru păcatele noastre"), Punisher (răspunsul la condițiile sociale, personaj pe linia lui Rambo sau Dirty Harry, cu miză concretă transpusă însă în reacții puerile și repetitive, ucigând cât mai mulți criminali cu o furie care nu mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și Laurence Villepelle în Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p. 186. În alt loc, însă, Barthes îi acceptă mitului funcția asertivă, notând că "mitul nu neagă lucrurile, funcția sa este, dimpotrivă, să vorbească despre ele; pur și simplu el le purifică, le redă inocența, le fundamentează în natură și în eternitate, le dă o limpezime care nu ține de explicație ci de constatare". (s. n.), citat de Philippe Forset în Pierrre Brunel op. cit., vol. 1, p. 86. Pentru el, în mit există
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
drog. Beția ei n-are nimic comun cu ceea ce se întîmplă în tristele paradisuri provizorii ale consumatorilor de marijuana. ( cea ce n-am înțeles în prima seară a fost tocmai funcția fiestei. Vulcanul este în realitate dans pe vulcani. Sărbătoarea purifică sufletele de toxinele singurătății, de aceea șansa oferită de fiestă nu trebuie pierdută. S-ar zice că, prin vacarm, mexicanul strânge puteri ca să poată tăcea până la următoarea sărbătoare, după ce măturătorii vor strânge de pe străzi florile de hârtie călcate în picioare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
biserici, meșterul Luca a păstrat cu sfințenie această artă și a ținut-o departe de kitsch-ul religios, care-i mult mai periculos decât cel artistic și asta e de admirat, Theo! Tu ești încă tânăr și nu te-ai purificat de tine însuți, dar când o vei putea face îți vei da singur seama de simplitatea sublimă a valorii meșterului Luca, Știu că are dreptate părintele dar, Oricum ai lua-o, Theo, arta religioasă e o artă umilă, dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent, pe care copiii și adolescenții Îl practică Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci, Îl duc la nas și aspir nesățios mirosul acesta extraordinar, care face să-mi vibreze nările, mă Înviorează plenar, mă purifică. Am sentimentul acut de ușurare a trupului: reîntineresc brusc. Dacă aș dormi pe un pat presărat cu ace de brad, mi-ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu m-a interesat deloc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic. Și acolo e stăpânul meu! Simt că spiritul mi se purifică în contact cu moartea asta, cu purificarea asta a stăpânului meu, și aspiră la ceața în care s-a destrămat el în cele din urmă, la ceața din care a crescut și-n care s-a întors - Orfeu simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]