1,426 matches
-
vino, in mezza de questa valle si trova la città di Usse”. Despre situația grea din Moldova, dar și despre pământul roditor al acestei țări, relata starețul Leonte (? - după 1701), în Călătoria în Moldova (17 februarie 1701): „Să nu fie pustiită această țară (Moldova, n.a.), nu ai găsi alta ca ea! E pământul făgăduinței, dă tot felul de roade”. Pietro Diodato descria, și el, bogățiile acestor locuri: viile, pe suprafețe mari, pomii fructiferi (merii, perii, piersicii și nucii) și un număr
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1644, 1692, 1730, 1756; uraganul din 1768 a produs 500 de victime omenești, cel din 1788900 de victime, cel din iunie 1791-3000, cel din octombrie 1844500, din aprilie 1846-500, septembrie 1888-600, din octombrie 1926650... În noiembrie 1932 uraganul care a pustiit Cuba a provocat în localitatea Santa Cruz 2400 morți! Până la "Revoluție", uraganul din 1952 a lăsat în urma 600 de victime. Interesantă este descrierea din presa vremii a uraganului din 20 octombrie 1926, care a provocat 650 morți: avertismentele de la stațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vârstă decât soția sa, o copilă, ca să accepte a se „trage” în poză. —Domnule Doctor, l-a întrebat cineva, poate un reporter de la Radio, ce va dat mai multe satisfacții în viață, poezia ?, arta ?, muzica... ? — Familia!, i-a răspuns el, pustiit în gândurile sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și la necazurile zilei de care nu era ocrotit. Că familia i-a fost totul în viață, biografii lui aduc
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în această situație. Eu le atrag tot timpul atenția jucătorilor asupra faptului că ultimele zece minute ale unui meci sunt întotdeauna cele mai importante. B.S.: Și o ultimă întrebare, vă place Bacăul ? P.F.: Am ajuns aseară târziu, când străzile erau pustii, dar e ok, e un oraș normal. Mie, care sunt originar din Braga, mi se pare chiar că e un oraș destul de mare. AL OPTULEA JUCĂTOR Sâmbătă, în Sala sporturilor din Bacău, Știința va încerca să obțină o calificare istorică
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit să-mi pustiiți ograda? strigă Manolucă desperat. Dacă nu ni se dă de bună voie, noi rechiziționăm ca la război. Auzi, mă rog, re-chi-zi-ți-o-nați!... Mi-ați ucis tocmai rața cea leșească și găinele cele bătrâne, care se ouau în toate zilele. Apoi găina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cod moral foarte strict. RĂZBOAIELE DIN SECOLUL AL XVIII-LEA Pe parcursul secolului al optsprezecelea, soarta creștinilor a fost decisă nu numai de structura politică și socială a cărei parte componentă erau și ei, ci și de permanentele războaie care au pustiit o mare parte a ținuturilor balcanice. În perioada aceasta, slăbiciunea militară a imperiului a fost demonstrată de o serie de înfrîngeri repetate; statul era în defensivă față de marile puteri europene (vezi harta 11). Dezastrele otomane au avut un efect extrem de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încă, în al doilea rînd între pașă și elementele musulmane tradiționale și, în sfîrșit, între sîrbi. Echilibrul s-a rupt curînd. Ienicerii au refuzat din nou să accepte autoritatea oficialilor otomani. În iarna și în primăvara anului 1805, ei au pustiit mediul rural, provocînd astfel destituirea lui Abu Bekir. Între timp, conducerea sîrbă căpătase putere și încredere în sine. Ea reușise să-și organizeze forțele militare, care repurtaseră o serie de victorii și nu aveau deloc de gînd să se retragă
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
zâmbet sfios, ce ținea de o latură ascunsă și de mulți necunoscută a caracterului său. Atât am remarcat. După câteva cuvinte de circumstanță, Jean H. se retrase, lăsându-ne singuri. La ora aceea, străzile înecate în lumină ale orașului erau pustii. O luarăm agale pe marile bulevarde... Eu nu aveam gust pentru nimic și abia așteptam să mă întorc acasă. Continuam 15 1. Indicarea numelui complet între paran teze drepte i se datorează lui Alexandru Lupescu, iar între paranteze rotunde, autorului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit să-ți pogori harul tău asupra mea. Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
degrabă) pentru a o înțelege pe deplin. Fără nici o îndoială, această capodoperă cere o adaptare preliminară la mediul infect al capitalei naționale, la zemurile Balcanilor. Mă plimb fără un scop precis în zona Lipscani-Biblioteca Națională. Este duminică, străzile sunt aproape pustii la ora aceasta din noapte. La un moment dat, observ un grup mare de soldați îmbrăcați în uniforme asemănătoare cu cele ale armatei sovietice, automobile GAZ, Volga, figuranți și figurante de toate vârstele care beau cafea într-o pauză de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scaunului Szepsi. Cu privire la localizarea așezării româneștri Cârța, trebuie deci să acceptăm concluziile lui Orbán Bálas, care ne transmite o tradiție orală, după care Belinul a fost așezatmai de mult de-a lungul apei Corlat, iar hotarul satului a crescut Cârța, pustiit de tătari. Același autor vede în românii din Belin pe urmașii românilor din Cârța din scaunul Szepsi. În documentele ulterioare nu se mai pomenește de Cârța din munții Baraoltului...... Cercetarea etimologiei cuvântului ne ajută să aflăm localizarea exactă a Cârței
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
VI-lea. Ancheta cerea fruntașilor a 33 de sate să răspundă la întrebările următoare: 1. Câți oameni au pribegit din satul vostru în vremea de acum și care sunt aceia? 2. Dece au pribegit, și îndeosebi dece satul vostru se pustiește și sărăcește dela o zi la alta, cu toate circumstanțele? Înainte de a arăta cele prezentate de oamenii satului, trebuie să spunem că anchetatorii au primit o declarație scrisă din partea însuși cel mai incriminat în speța cercetării, domnului de pământ, contelui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din Arpașul de Jos, de Sus etc.) cu scopul de a influența și a «îndruma mărturisirile», - consemnează comisia - acesta punând numai în socoteala funcționarilor toate nemulțumirile sătenilor făgărășeni. Această declarație conținea cam următoarele: «Dacă ne întreabă pe noi dece se pustiește țara, ce alta putem spune decât că pe pielea noastră se experimentează purtarea poverilor grele și ale dărilor.... Că aceste dări merg în visteria împărartului sau altundeva noi nu știm. Slujba la cetate, în deosebi transportul lemnelor de foc e
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
însuși porunca ci o trimite prin altcineva care o aduce în ziua în care ar trebui să fim de față, și dacă nu sosim îndată, ne mână imediat vitele.... Noi sătenii nu știm precis să spunem din ce cauză se pustiește țara, dar noi avem domni, să-i întrebați pe ei și vor ști să spună». După cum se poate observa, în așa zisa declarație a iobagilor, nu se face nici o referire la modul de comportare a celui mai mare, dar calificat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
însă sărbătoare, atunci ne scoate din casă toți oamenii capabili de lucru, și când careva e în slujba împăratului, îi mână sluga de acasă pentru serviciul domnului. Pentru aceste slujbe spuse trebuie noi în deosebi să pribegim și să ne pustiim. prestația mare și grea, slujbe peste puterile noastre, hotarul nostru slab și sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și să fim liniștiți. În această declarație depusă sub semnătură cu jurământ abia putem să vedem că numai în al
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
47 ani, 6. Iuon Oina, 28 ani, 7. Iuon Borsan, 28 ani, după jurământul legal mărturisesc: Oameni care au pribegit dela noi de vreo 5-6 ani, domnul ia căutat și i-a adus înapoi, dar fiindcă sărăcim zilnic și ne pustiim arătăm aceste acuze: 1. Darea împăratului ne apasă foarte greu și de multe ori se întâmplă cu țidula sacunului sosește și executorul și atâta mâncare și băutură pretinde.... 2. Dusul lemnelor la cetatea Făgăraș e o grea și mare povară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
noastre le paște cu caii săi, apoi pășunatele într-atât le oprește pentru cosit și ierbărit că noi n-avem loc unde să ne paștem vitele.... Pentru aceste mari mizerii sărăcim și ne ruinăm zilnic și poate trebuie să ne pustiim pentru totdeauna. Nu avem nicio plângere contra domnilor căpitani, pentru că din partea lor am putea trăi în veci. Dar, de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația cetății, fiscul, armata austriacă n-ar fi fost deajuns mai cădeau pe capul bietului iobag și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
răi ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
departe mai multe șanse de a fi rezolvate vreodată, tergiversându-se la nesfârșit, tocmai de cei ce, teoretic au sarcina să le rezolve. Aceste stări de fapt au dus la situația că cea mai mare parte din terenul agricol se pustiește sub privirile iresponsabile ale responsabililor plătiți cu salarii grase, mult dispropoprționate cu câștigul oricărui om cumsecade, care muncește, în țara aceasta. În comună, din cele 630 perechi de brațe de muncă existente, numai 262 au posibilitatea să iasă la lucru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se auzea strigat astfel, nici pe Duțu, cel iute de picior și care învîrtea mingea de parcă era vie, nici pe Irinel de la patru, nici pe nimeni. Se duse pe la leagăne, doar-doar o găsi pe cineva, însă tot degeaba, leagănele erau pustii. „Să știi că ăștia or fi în expediție pe la unitatea militară... sau poate or fi pe la tărîmul celălalt.“ și, gîndind astfel, o porni spre tărîmul celălalt. Acest loc era o rîpă ceva mai încolo de leagăne, unde ei se jucau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și de civilizație lucrase cu atâta râvnă, cu alte cuvinte el însuși să steie față și să contribuie la distrugerea a tot ce a clădit. Până în preajma Unirii principatelor, viața Iașului e un șir aproape neîntrerupt de suferințe. Ars și pustiit de nenumărate ori, decimat de ciumă și de holeră, cotropit de turci, de tătari, de poloni, de ruși, el nu mai poate organiza nimic durabil. Cu toate aceste, monumentele sale de seamă, adică mai toate mânăstirile și bisericile care fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni ambiante, ca acestea, nu se produc nicăieri fără o rea influență asupra spiritului. pustiindu-l de tot ce ar putea fi nobleță, frumusețe, generozitate. Decadența Iașului nu se afirmă deci numai în ordinea materială, în lucrurile care se văd, ci deopotrivă în viața lui sufletească, în preocupările, în gusturile, în arta, în activitatea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trebui să ardă de vie, încălzindu-i pe cei mulți și săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la sfinx că un răspuns poate Înălța viața sau o poate pustii. Și acum, memoria mea e dovada că zeii nu m-au Îngenuncheat. SÎnt liber pentru că nu vreau să uit. Ea, care e destinul și stînca, e și izvorul mîndriei mele. Dacă uneori mi-aș Înfunda mîinile În ea ca Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nimeni altcineva. Fiind singurul vinovat, e singur În univers. Vina este pentru Oedip o treaptă Încă și mai glorioasă decît revolta. Strivit de nenorociri, el răstoarnă totul În favoarea orgoliului uman cu o singură afirmație: Eu Însumi. O afirmație cu care pustiește cerul. Căci nu milă cere cel care se acuză singur și se pedepsește singur. Măreția lui stă În aceste vorbe: SÎnt vinovat! Le rostește ca și cum ar spune: SÎnt liber! În clipa aceea, fiecare rană a lui Oedip devine o gură
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]