8,125 matches
-
tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de plămădiri: dorințe omenești (ca niște cărbuni înroșiți se sting la venirea iernii sfîrîitul lor e viața mea Singură mai crește floarea virtuții departe de aici la marginea pustiei alt trup nu mai am și durerea e încă tînără Sangria Să te-nmulțești altfel: sub pavăza carnetului de donator în încăperi albe sîngele tău se adună în vase străine pentru ca mai tîrziu să trăiască în alții Va duce cu
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
cu inima de cer, Eu te alin când lacrima te cere Și când lumini se vântură și pier; De-o fi să te-ntâlnesc în bucurie, Când nu mai știi de mâine și de ieri, Eu te întorc pe padina pustie, Să simți cum bate vântul de dureri; Și fără drum, sub zodia stăpână, Din deal în vale trecem neștiuți; Eu te sărut cu sabia-n mână, Tu mă rănești adânc și mă săruți Nici un zeu Abia mă-ntorc în zori
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
înfioară și scormonește neputincioasă întunericul cu privirile, dar știe că pasărea nu se va mai bucura niciodată de libertatea zborului, de lumina soarelui... Se urcă în metrou și călătorește mai multe stații, cu sufletul gol. Un suflet ca o colibă pustie, construită din ramuri de palmier, din care toate amintirile, visele, idealurile, au fost alungate, asemenea zeilor defuncți. Când metroul iese din stația Concorde, privește cu indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a putut Prin colivii. Mă doare Mă doare ( Prin conștiința ta flămândă) Chiuveta înfundată Și cântecul de-alaltăieri Mă dor în continuare Iubirile de ieri și-alaltăieri Și toate celelalte Ne mai gândim cu toți La cei
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
liberal, după ce fusese deputat conservator), Davida își pierde complet grandoarea, devenind nimic mai mult decît proprietatea acestui reprezentant al boierimii îmburghezite și al regimului monstruoasei coaliții. La 30 de ani, zeița Kali a distrugerii e o bătrînă cu ochii "acuma pustii și tulburi". rmașii acestui burghez nesățios, care "semăna cu o bucată de caș care a făcut păr", și ai aristocratei prăbușite în trecut și în apatie vor popula paginile cărții devenite, din momentul consemnării mezalianței, un veritabil bestiar al setoșilor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
îl punea în poloboace. De-atunci, de când mustul se prefăcea în vin, pentru noi, copiii, nu mai exista același rai. Frica de Siberia, frica de Canal și de Jilava Au trecut de-atunci peste 50 de ani. Ducă-se pe pustii! Și-așa nu ne-a întrebat nimeni de suferința basarabenilor indiferent pe ce mal al Prutului s-ar fi aflat. Mi se spune că via tatei nu va fi niciodată și-a mea (asta ca moștenitor direct) întrucât retrocedarea pământurilor
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Emil Brumaru Transcriere pentru Cecina, personaj care mi-a interzis să-i mai folosesc ,,numele"! Iată cum a fost. Pe linia noastră, vagonul părea pustiu. M-am prins de bara ruginită și, ca-ntotdeauna, am făcut un salt grozav. Pe culoar un iepure c-o tașcă verde după gît m-a privit uluit. Am intrat în compartiment, era cald, se auzeau viespile ce-și agățaseră
Adio, Robinson Crusoe (6) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15711_a_17036]
-
carcasa mea de spaimă și visare! Moarte rozalbă, rîs vinețiu Începutul e neantul și neantul e sfîrșitul totul ne seamănă și împotrivă ni-i totul supune-te clipei și ea te va trăda rupe sigilii și vei intra în case pustii. O repetiție-n zadar e totul! Vei purta măștile și aprinsele steaguri vei fi stupid precum ierarhiile zeilor te vei izbi de ziduri ca păsările oarbe O repetiție-n zadar e totul! De departe se simte duhoareea de speranță stricată
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
scriu lumina Trecută prin noapte-n zi Spre-a-mi topi în brumă vina Că scot fluturii din aer Și-i ucid cu ace grele, Și-n amurg asmut și-ncaier Ciucurii de la perdele, Și sub ziduri cern făina Cărămizilor pustii. Doamne, nu mă părăsi, Lasă-mă să-ți scriu lumina...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16537_a_17862]
-
amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri zdravene, neclintite, de zmalțuri palpabile cu mintea și degetele bătătorite de deziluzii...de iluzii... N-au intrat săptămînile-n sac, anii în prăpăstii, traiul în pustie...
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
asemăna la chip cu celelalte, deși ea este înaintea tuturor. Purta parcă o rochie din humă și fire de paianjen purpurii și albe. Cu toate că nespus de des își schimbă veșmintele, nimeni nu i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
făcut autostopul și doar te întorci dintr-o aducere aminte care pare să-și fi pierdut înțelesul. Ai un zâmbet târziu. Ai traversat un oraș îmbrăcat în cenușă sau doar în polenul tuturor primăverilor. Fluieri a pagubă pe străzile din ce în ce mai pustii, mai șfichiuite de vânt. Auzi ca într-un vis vătuit alămurile unei fanfare ca atunci când făceați tumbe și mutre și vă hlizeați în urma convoiului mortuar ca niște drăcușori incurabili.
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
în căutare de cioburi, subteranele unui palat. În micul lui imperiu de hîrtie mucedă, ca și în călătoriile pe care le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
o ,poză" romantică. Chiar dacă e, cu mai mult ori mai puțină discreție, un căutător al surprizei, poetul se dovedește, în fond, nu altcineva decît tradiționalul visător solitar, cu regim nocturn, încîlcit în firele inextricabile ale cunoașterii de sine: ,O casă pustie iarna,/ o casă pustie indiferent de anotimp,/ pe malul fluviului, o hardughie în fond/ în care un bărbat singur stă și fumează pînă noaptea tîrziu/ privind pe fereastră în gol,/ așezîndu-se și ridicîndu-se de la masa de scris/ nemulțumit fără să
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
e, cu mai mult ori mai puțină discreție, un căutător al surprizei, poetul se dovedește, în fond, nu altcineva decît tradiționalul visător solitar, cu regim nocturn, încîlcit în firele inextricabile ale cunoașterii de sine: ,O casă pustie iarna,/ o casă pustie indiferent de anotimp,/ pe malul fluviului, o hardughie în fond/ în care un bărbat singur stă și fumează pînă noaptea tîrziu/ privind pe fereastră în gol,/ așezîndu-se și ridicîndu-se de la masa de scris/ nemulțumit fără să cunoască măcar motivul/ nemulțumirii
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
artificiale, din cenușă. Celălalt îl aduce, ca pe o chiciură, în vagonul de tren, Coralia, ,prietenă" veche. Femeia cu păr roșu și dinții rari e o știmă a bunăvoinței de care nimeni n-are nevoie. A apărut într-o noapte pustie, pe șoseaua pe care Alexandra și Ludovic (unul din atîția...) tocmai scăpaseră, neatinși, dintr-un accident, îmbiindu-i cu găzduire și vin. Încerca, atunci, ca și acum, cînd e un fel de înger păzitor al căilor ferate, purtîndu-le de grijă
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
e o vînătoare acolo, cu microfoane și urmăriri, din care dragostea, cu trădările ei, e partea cea mai neînsemnată...), din iluzie în iluzie. În final, o stabilitate de peneplenă, de cîmpie care rămîne după ce totul a fost erodat. Un șes pustiu, prin care aleargă, incredibil, amenințat să fie, din clipă-n clipă, luat în bot de locomotivă, un cal. Experiențe nefirești, legături chircite, ca, bunăoară, dorința mamei, moartă în închisoare, de-a-și lăsa fiul în grija fostei colege de celulă, scăpată
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa Sîmbetei, cu amintirile împuținate, cu răsuflarea greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas un cal șarg, nemuritor, Calul Apocalipsei...
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
la domnia sa, și constatând a nu-știu-cât-a oară că avem cel mai vesel președinte din câți au fost vreodată, preț de un reportaj tv cu parlamentari înghiontindu-se să voteze majorarea pensiilor cu 0,001 la sută (glumesc!), am lăsat platoul pustiu! Dacă e să murim, apoi să murim cu toții...
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]
-
Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar fi existat. (Continuare din numărul trecut) Trist, slab, gol, uns cu nămol, Mitică se plimbă pe o plajă pustie cântând: Sârmane leu, sârmane leu. Noi știm cât e de greu... Mamooo!... Mitică!... Nimeni n-o să mă creadă! rostește țiganca topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
geamantane și boccele. La creșele de cartier, copiii se adunaseră deja în curte. Educatoarele plecaseră pe la casele lor. Copiii plângeau. Odată cu apariția părinților, planșetele se amplificau. Rând pe rând, copiii erau luați de brațele neliniștiților părinți. Câțiva rămăseseră în curtea pustie. Așteptau părinții. Nu mai plângeau. Obosiseră. La spital, salvările erau arhipline. Câteva autobuze trimise de întreprinderea de transporturi se dovediră neîncăpătoare. Cei operați erau purtați pe tărgi de rude sau de câteva cadre medicale ce-și rezervaseră locuri în șalvari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A iesit din tătâni. Intru în bucătărie. Butelia e sub masă. N-au luat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător. Sub bec fulgii se zbenguie, liniștiți. Aud șuierul unei locomotive și mă liniștesc. Ea îmi aduce un pahar cu lapte și biscuiți. Durerile de stomac se potolesc. Beau laptele. Biscuiții nu vor să se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
hainul Cain s-a îmbrățișat cu angelicul Abel și viața însăși pulsează fără spasme în vecinătățile morții. În universul insațiabil al pămîntului încape totul: vegetația senzuală și rece, freamătul luminii, ritmurile vreunui perete de bîrne, șarpanta caldă a unor case pustii, carul cu fîn, șura și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
pe rampă, bătut de soarele generos al verii, spre codirla camionului funebru. Probabil, coșciugul stă strâmb... Deoarece, șeful se urcă personal în spatele camionului și îl potrivește în raport cu direcția dreaptă, proptindu-l bine. Drumul către Urziceni se face pe o șosea pustie, pe care rarele mașini ce vin dimpotrivă, aprind farurile. Dar nu mult, să nu se consume bateria. Am mai spus: soarta, în multe privințe, pe mine nu m-a prea răsfățat... Exceptând scrisul. Exact ce voia Ifighenia. Este cel mai
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]