1,643 matches
-
Aluneci lin În timp ce ei Își văd de chef cu bucurie. Când te Întorci acasă, neamurile au plecat, taică-tu, beat criță, doarme, iar mama Îți pune pe sobă, la uscat, ciorapii uzi. Te strecori În pat cu picioarele reci și putrezite de udătură lângă un frățior care doarme și el demult. Visează un prun cu crengile Încărcate de prune și un berbec care se uită la el. Ca să-l Împungă. Viața ți se pare atât de frumoasă de parcă ar fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gust rafinat. Într-adevăr chiar În aceeași zi, sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni ale Uniunii Sovietice sunt concentrate În Siberia. Zada formează de asemenea păduri nesfârșite. Zada este un lemn care nu putrezește chiar dacă stă secole Întregi sub apă. Savanții siberieni nu se mulțumesc Însă cu aceste bogății. Ei se străduiesc să Înalțe din nou și să extindă prețioasele păduri de cedri. Căci cine spune cedru spune și samur. Și nu e oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i l-a smuls durerea de a vedea oameni murind chiar fără a fi uciși; ba i se reproduce mănunchiul acela de adevăruri deloc paradoxale publicate de el după ce le-a cules de prin toate cafenelele, cercurile și bisericuțele, unde putreziseră de prea multă uzură și puțeau a mitocănie ambiantă, drept care cei ce le-au reprodus și le-au recunoscut ca pe ale lor, ba chiar s-a găsit și câte o porumbiță neranchiunoasă care s-a scandalizat că logomahicul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Institutul lui Otto făcuse o treabă bună cu restaurarea ei, prea bună. Ușa neagră lucioasă era vopsită proaspăt. Tocurile ferestrelor înalte, de care nu avusesem voie să ne apropiem de teamă că ne-ar putea vedea cineva, nu mai erau putrezite. În spatele casei, ramurile negre și goale ale castanului străpungeau cerul alb de iarnă. Pe vremea mea, copacul nu crescuse deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nuanțelor, de parcă Însăși aerul era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm i se păreau lui Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există undeva o țară promisă uitată - nu o țară, nu promisă, nici măcar uitată -, Însă ceva care te cheamă la el. Pentru o clipă se Întrebă: I-ar păsa oare dacă ar muri astăzi? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tristețe: — Mintea arată ca o bucată de brânză. E o chestie alb-gălbuie, cu multe Încrețituri. Iar pierderile de memorie, după cum au descoperit oamenii de știință, sunt provocate de murdărie. Niște viermi micuți intră În capul tău și mănâncă brânza. Până putrezește toată. Uneori se poate simți chiar puțin mirosul. Soldatul Îl corectă cu delicatețe: —Nu sunt viermi. Sunt microbi. De mărimea unui fir de nisip. Chiar și cu lupa de-abia pot fi văzuți și se nasc poate câteva sute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex aș vrea să-mi putrezească inima, după ultima ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia cu carnea dulce miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă Viena, pâlpâie o candelă deasupra petecului de pământ, sub care putrezește, prea de timpuriu, prietenul meu, unul dintre cei mai minunați creatori ai liricii germane, din ultimele două decenii. Ferdinand Sinidis își scoase portvizitul din buzunarul de la piept al jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut, depuse pe lădița de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
metodă funerară. Totul era simplu, decent și demn. Ziua era rece, cu lapoviță, și se bucură să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul părinților lor din America, În loc să Îi lase rămășițele să putrezească În pământul negru al unei țări care, pentru ea, fusese Întotdeauna străină. Urma testamentul lui Alice, care trebuia citit și administrat. Își Împărțise bunurile În mod egal Între Henry, William și Katharine, lăsându-l la o parte pe Bob pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a apărut o spaimă. Peste un prag, dulceața este toxică... Din păcate, evidența mă obligă să recunosc că omul suportă greu, și-n cantitate limitată orice fericire. La un moment dat, o abandonează și fuge înspăimîntat de frica să nu putrezească înăuntrul ei. Eu tînăr și Elena am început să ne lovim unul pe altul ca durerea să ne aducă aminte de sfîrșit și să ne reîntoarcă înăuntrul monadei. Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem să întemeiez o școală a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca un cutremur năruitor să apară acum din genuni. Fără cruțare! Și sinuciderea mea să-i ucidă pe toți ca, dacă moartea mea va fi o palmă dată universului, aceasta să fie apocaliptică, săi rupă ordinea care-l împiedică a putrezi. E în furia mea ceva din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge sudoarea. Îi este milă și e fericită. Cum fericit e și cel care m-a lovit. Nu știu cum, îi văd și simt și eu mila
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a-și aduce pacienții la fructul imediat al vieții pe care-l pot ușor atinge. La plăcere. Dar cuvîntul sună frumos doar cînd aceasta e stăvilită. Cînd răsună între pereții suferinței. Inflația plăcerii devine iute degradantă: perversitate și desfrîu. Idoli putrezi iată că se nasc dintr-o sămînță minunată. Sfîrșești prin a-ți bate în diamante “eul” priapic și a te închina lui salivînd. „-Nu sînt eu ăla”-îi spun. „-Ce citești tu și nu înțelegi ar vrea să spună că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-mi găsesc liniștea sprijinită de timp pentru înțelepciunea stelară. RĂNILE STELELOR Nimic nu se mai poate întâmpla într-o viață; când sufletul a fost înecat în durere, el se zbate între golurile unor lumi imposibile. Rănile stelelor au început să putrezească; ca un puroi se vor răsfrânge peste acest timp uitat de liturghiile nopților... Voi, cei ce uitați să iubiți vă cerșiți în străzile orașului cu capetele plecate această furtună a deplângerii când durerile se mai ascund după norii tăcuți ai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Cei ce fac rău o să piară prin geruri, Căci Dumnezeu nu va dormi în curând Și va lăsa doar poeților moștenirea din CERURI Să amintească despre cele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul cîntă la trompetă melodii imposibile, altul putrezește din cauza lenei , nu „protestează” așa cum crede regizorul, deoarece nici o clipă nu-i trece prin minte ideea, iar dacă i-ar trece nu i-ar găsi rostul, protestul e ceva de prost gust mecanic, pentru adulți, iar Oskar pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să tragi În poetul național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a cerut-o. Poporul putîndu-se gîndi deodată, În Întregime, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
național, fie și prin cărarea din creștet, un glonț razant măcar așa, din curiozitate, să vezi dacă-i cade cărarea, mi se pare ceva lipsit de finețe. Absența gestului poate Însemna că o Întreagă generație decimată, putrezită prin pușcării, a putrezit degeaba. Sau, mai rău, a meritat să i se-ntîmple ce i s-a-ntîmplat. Dovada fiind aceea că s-a dezonorat acum, la bătrînețe, cînd nimeni nu i-a cerut-o. Poporul putîndu-se gîndi deodată, În Întregime, la uluitoare Întrebări gradate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stradă, nu mai vroiam decît să rămîn În Belgia. Am țîșnit afară, eliberat, cutia s-a Închis ermetic la loc, am respirat aerul nopții străine, vasăzică asta era, o măsură de precauție, dacă nu te speli pe mîini rămîi să putrezești de viu În cabina de fier de toaletă. Malines (Mechelen). Fosta capitală a Țărilor de Jos. Vestita catedrală Saint Rombaut. Închisă. Cu schele pustii cățărate pe turn. Se restaura. Aproape toate monumentele Flandrei se restaurează În timpul iernii. În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a trezit, l-a văzut pe nenorocit omorînd-o pe maică-sa În bătaie cu un levier. A urlat pînă n-a mai putut scoate nici un sunet. A stat În cătușe, Împreună cu cadavrul, o săptămînă Întreagă, delirînd. Maică-sa a putrezit sub ochii lui. L-a găsit un inspector școlar care căuta chiulangiii. Iar cei de la biroul șerifului din L.A. l-au găsit pe babac. A urmat procesul, „capacitate redusă de apărare“, Înțelegere cu acuzarea pentru omor din culpă. Închisoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sau câte știa despre iubire și despre cum credeau oamenii și femeile mai ales că este iubirea și cum îți umple ea viața și cum trăiau, crezând asta, într-o iluzie adormitoare și veșnică, nici măcar umplându-se de păcat, ci putrezindu-și sufletul și distrugându-se, căutând acolo unde nu era nimic și căutând mai ales ceva ce nu puteau să găsească; de parcă nu i-ar fi fost de ajuns câte știa și mai voia să afle că există durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]