2,475 matches
-
capitolul despre Titu Maiorescu se insistă asupra anilor de formare și de afirmare, este subliniată pasiunea pentru psihologie și scos în evidență, ca numitor comun al inițiativelor criticului, spiritul latin de organizare și clarificare: Maiorescu e „ființa menită să pună rânduială în toate” (acesta ar fi maiorescianismul însuși). La capitolul consacrat lui I.L. Caragiale sunt puse în valoare ignoratele proze de la „Ghimpele” și „Calendarul Claponului” și farsa D-ale carnavalului, iar personalitatea de scriitor a lui Ioan Slavici este văzută ca
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Alte ipostaze ale acestui tip de om isteț și cu inimă mare pot fi întâlnite în povestirile Viscol (personajul Ion Baciu), Păstorul Domnului (preotul), Drumuri cu popas (Ion Codreanu), în care laitmotivul constă în asigurarea bunăstării urmașilor sau în buna rânduială a căsătoriei celor tineri. Între sentimentele copiilor și calculele părinților există uneori mari discrepanțe, care generează suferință și dușmănie, marcând destine. Moment esențial în viața săteanului, căsătoria devine temă de dezbatere și în alte povestiri, precum Spovedania lui Gavrilă, Suzana
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
fiind o prelungire a sufletului țăranului și fuzionând cu umanul. Caracterele distinctive ale viziunii românești asupra lumii sunt fraternitatea omului cu toate făpturile firii, liniștea, echilibrul, realismul concepției despre viață și armonia lumii, milostenia, conștiința muncii, modul de a înțelege rânduiala ca izvorând din înțelepciunea lui Dumnezeu. Poporul român are o viziune profund creștină asupra lumii, natura în armonia ei fiind creată și privegheată de divinitate. Nutrind un respect religios față de fire, omul se poartă cu o infinită dragoste față de animale
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
evocă satul copilăriei, ca în volumul de debut. Cu romanul Temeri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București) el revine la satul Ocișor și creează un personaj feminin, Ruzalia, având ca model pe mama sa. Protagonista excelează prin respectarea tradițiilor, a rânduielii și moralei din comunitatea rurală românească. Și altă scriere romanescă, intitulată Căruța cu scânduri (1990), are în vedere lumea veche a moților și bihorenilor, proiectată tot printr-un destin aparte, atribuit unui personaj, Sabin. Drept fundal sunt introduse elemente reale
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
este, și pentru el, un paradis pierdut. Pierdut, dar nu uitat. Scriitura omului care a trecut hotarul senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială, fixată, calendaristic, din mai până în august. Naratorul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit un infarct și, cu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
atestă originea străveche a neamului (Vandalism), precum și stingerea unor deprinderi patriarhale (tipul boiernașului de țară din Pentru ce țiganii nu sunt români va avea multă căutare în proza sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul de liniște al unei mănăstiri, unde îi vin în minte triste cugetări despre vremelnicia celor omenești (Calipso), asta nu înseamnă că nu sesizează ridicolele, acolo unde vor fi
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
spirit conservator și terestru, insensibil la idei și fapte mari. Lipsit de studii sistematice prin care să-și apropie și să-și fixeze o viziune asupra istoriei, N. își însușește în mod firesc credințele și părerile omului simplu, după care rânduiala divină este mereu nesocotită de răutatea oamenilor, pe aceștia îi pedepsește Dumnezeu, iar de aici decurg toate întâmplările. Interesul pentru istorie era natural: curiozitatea de a afla și plăcerea de a povesti. Atenția cu care a înregistrat tradițiile orale, ca
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
lui. Rostirea filosofică românească (1970) vorbește cu o stilistică inconfundabilă - și care va începe să fie imitată - despre sinele și sinea, ciclul ființei, cel al devenirii (aici intră și Infinit și infinire la Eminescu ori Îndoita infinire la Brâncuși), ciclul rânduielii și, cu o mare pondere, despre viață și societate. Dacă „ciclurile” sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către un spațiu privilegiat la N., „partea noastră de cer”, a românilor din comunitatea, comunicarea și cuminecarea cotidiană și seculară. Aici se glosează
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și îndemnul de a pune capăt unei rânduieli politice „învechite” este exprimat conform rețetarului ideologic: „Să sfărâmi lumea veche în care-ai suferit” (Cântec pentru liniștit copilul). Primul roman publicat de P., Pământ sălbatic (1966), e urmat de Fața lumii (1971), Primăvară în infern (1981) și Cloșca cu
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
ale muzicii și filmului. Vedere din „Parfumerie” (2000) este construită ingenios pe contrastul dintre două „vederi” ale unei străzi bucureștene, Strada Parfumului, luate în două epoci diferite: anii ’30 și sfârșitul anilor ’80. Vederea din anii ’30 înfățișează tihna, buna rânduială, stabilitatea unei burghezii mijlocii, cu obiceiurile, sărbătorile, interioarele, relațiile și vecinătățile ei, respirând siguranță și durabilitate (materie excelentă pentru o istorie a mentalităților). Anii ’80 stau, dimpotrivă, sub semnul apăsării și nesiguranței, neajunsurilor de fiecare zi adăugându-li-se panica
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile nobiliare fiind pentru dânsul sacrosancte. Reacționar îndârjit și agresiv, el vede revoluția ca pe o zaveră pusă la cale de oameni de rând pentru a surpa vechea și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă, când nu devine agasantă, își are hazul ei și, dacă L. sfârșește prin a se acoperi nu de glorie, ci de ridicol, e cel
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
darurilor sfinte. Țăranii însă nu teoretizau prea mult riturile sacre și-și mențineau tradițiile cu o credință neclintită în adevărul lor. Părintele Teofil surprinde paradoxul modernității noastre când constată: „Era o tradiție care îi ținea pe oameni în jurul Bisericii, în jurul rânduielilor bisericești fără o fundamentare teologică. Acuma există în lume o fundamentare teologică cunoscută, dar totuși nu există o atitudine izvorâtă din fundamentarea teologică” (p. 58). Părintele Teofil ne relatează apoi întâlnirile sale mult mai complicate cu lumea ideilor străine de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
maici) a Mănăstirii Sf. Ioan Botezătorul din Essex, unde slujbele sunt, până astăzi, concentrate pe rostirea rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă”)1 și pe slujirea frecventă și împărtășirea deasă la liturghia euharistică a Bisericii. Această rânduială, cerută la început și din cauza lipsei de cărți pentru slujbe într-o singură limbă cunoscută de întrega comunitate (care cuprinde membri din peste douăsprezece țări diferite), a fost păstrată până astăzi, dând minunate roade duhovnicești. În anii mai de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Hristos. Pentru cel chemat la viața de pocăință, aceste fericiri tămăduitoare sunt tablele noii legi pe care Domnul le-a lăsat tuturor neamurilor. Fără pocăință, înțelegerea acestor făgăduințe n-ar fi cu putință, mai cu seamă din cauza înrădăcinării încăpățânate a rânduielii morții în trupul și sufletul făpturii zidite de Domnul. Ca monah, părintele Sofronie a învățat că viața de pocăință trebuie să continue până la sfârșit, deși acest proces de transformare, transfigurare și îndumnezeire cunoaște mai multe etape. La început, aspectele psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Războaie culturale: idei, intelectuali, spirit public Introduceretc "Introducere" Traducerea în limba română a unor cărți străine cu adevărat importante este ocazia ideală de a ne regândi rostul și rânduielile, de a încerca, legând ideile altora de ideile și viețile noastre, să înțelegem mai bine pe ce lume trăim. Din această încercare, dacă o facem cum se cuvine, ieșim ceva mai instruiți și, poate, mai înțelepți. Când ne vedem peste
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la revista școlară „Vlăstarul” (1925), unde figura printre redactori. Vor urma alte colaborări, la „Revista universitară”, în timpul studenției, apoi la „Est-West”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Vremea”, „Ultima oră”, „Floarea de foc”, „Reporter”, „Ararat”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ani”, „Ideea românească”, „Buna Vestire”, „Rânduiala”, „Cuvântul”, „Universul literar” ș.a. Proză, note de drum, scrisori aveau să-i apară, după multă trecere de vreme, prin grija lui Arșavir Acterian, în „Steaua”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Apostrof”, „Litere, arte, idei”, „Echidistanțe”. În afara câtorva articole (despre
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
un mesaj al modernității într-o lume premodernă. Discursul de deschidere al cursului de filosofie de la Colegiul Național Sf. Sava, ținut de Laurian în septembrie 1842, este examplar în această privință. Tema centrală pe care o dezvoltă vorbitorul este că rânduielile sociale, instituțiile, moravurile și ideile trebuie toate să se justifice în fața tribunalului pe care îl instituie rațiunea. Iar legitimarea stărilor sociale și a moravurilor se realizează prin raportarea lor la o morală întemeiată pe rațiune, prin critica lor permanentă din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Filiala Sebeș a donat de Sărbătorile Crăciunului ghete și îmbrăcăminte la 51 elevi ai gimnaziului din localitate. Ajută 9 femei bătrâne cu câte 50 lei lunar, dând diferite serbări pentru strângerea fondurilor de ajutorare. Membrele Filialei Sebeș îngrijesc de buna rânduială a Bisericilor. Ziua Mamei, Pomul de Crăciun, Duminica Ortodoxiei, au fost sărbătorite cu toată solemnitatea, într-o atmosferă de caldă solidaritate. Filialele au luat parte la toate manifestațiile culturale și naționale. La Brăila s-a deschis o școală Primară foarte
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
decrete-legi, ci prin imponderabili ce leagă sufletele între ele, le adună, le ridică deasupra nimicniciilor și le dă o conștiință activă, pătrunsă de răspunderea colectivă ce o are fiecare om, oricât de mic ar fi, de a contribui la buna rânduială și la preamărirea vieții naționale prin determinarea psihozei de bărbăție, și voie bună, de iubire colectivă, de încredere, de senină privire asupra tuturor problemelor oricât de grele ar fi ele. Această organizare de viață lăuntrică ce pornește din dorința de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
iar stilul este adesea oral, sfătos sau cu intonație de predică religioasă. B. a lăsat astfel fiilor săi un document sufletesc, dar și cu valoare literară, memorialistică, alcătuit din perspectiva unui om sensibil, trăitor în miezul unor evenimente zbuciumate. SCRIERI: Rânduiala de Anul Nou păzită de un părinte creștin, BOR, 1887-1888, 10; Amintiri de călătoriile vornicului Teodor Burada în țară și în străinătate în anul 1826, „Arhiva”, 1908, 1-3; Din testamentul vornicului T. Burada, iulie 1848, „Teodor Codrescu”, 1935, 8-10. Repere
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși au mers până acolo Încât au numărat și cuvintele consacrate de fiecare evanghelist personajului nostru: Marcu, 169; Matei, 309; Luca și Fapte, 233; Ioan, 489. Vedem așadar că pe măsură ce avansăm În Noul Testament, după rânduiala canonică a cărților, interesul pentru Iuda sporește, și nu tocmai În sens pozitiv. Înainte Însă de a traduce și comenta pasajele cele mai semnificative, să ne oprim asupra numelui. Acesta apare citat sub cinci forme: 'IoÚdaj, forma elenizată a ebraicului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Abessalom nu i-a ascultat sfatul, cu toate că era cel potrivit, preferându-l pe cel al unui inamic infiltrat, Achitophel, spune textul, „și-a pus șaua pe asin, s-a ridicat și s-a dus acasă, În cetatea sa; a făcut rânduială În casă, [apoi] s-a spânzurat și a murit”. Realația cu destinul lui Iuda este evidentă. Și el a trecut de partea preoților, dar aceștia nu l-au ascultat, ci L-au condamnat pe Isus la moarte. Iuda Îi părăsește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Fântâna darurilor”, „Solidaritatea”, „Tiparnița literară”, „Luceafărul literar și artistic”, „Foaia învățătorului”, „Viața literară”, „Analele Brăilei”, „Calendarul”, „Relief dunărean”, „Satul și școala”, „Școala română”, „Luminița” (Brăila), unde era (în 1935) președinte al comitetului de conducere, „Dreptatea”, „Gând românesc”, „Graiul satelor” (Cahul), „Rânduiala”, „Ethnos”, „Almanahul școalei primare și al familiei”, „Omul nou”, „Însemnări sociologice”, „Universul literar”, „Mugurul”, „Plaiuri săcelene”, „Farul nou” ș.a. După mulți ani, în care i se interzice să publice din cauza ideologiei etnicist-metafizice din eseurile sale, B. colaborează, foarte rar și
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
îi împinge pe cei mai mulți să creadă în puterile ei. Iar reglementarea ori interzicerea unei practici sau a alteia nu face de multe ori decât să le contureze și mai clar în conștiința oamenilor. Se așază mai comod pe o parte. Rânduiala pe care s-a zbătut o viață întreagă s-o instituie e coerentă, are un scop rațional ce transcende dorințele individuale, chiar și pe ale lui. În timp ce magia este, prin esența ei, antisocială. Distruge decența, buna-cuviință, obiceiurile, legea. Îi ofensează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]