KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

care i-o oferă cazul tău. Cazi în genunchi și mulțumește-mi pentru bunăvoință. Mancuso? Nu era oare numele agentului deghizat care îl oprise la toaletă? George deveni foarte nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius cu o voce vicleană. Un fel de arătare. Aleargă de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
enervat la culme. Nu mai simțea nici o emoție. Cu respirația întretăiată, merse împiedicându-se pe culoarul dintre scaune și ieși în strada însorită. Acolo, în locul unde erau staționate taxiurile pentru hotelul Roosevelt, George păzea atent căruciorul. — Pe cinstea mea, spuse rânjind. Credeam că n-o să mai ieși niciodată. Ce fel de-ntâlnire ziceai că ai? Văd că te-ai dus să vezi un film. — Lasă-mă, te rog, spuse Ignatius suspinând. Am trecut printr-o grea încercare. Pleacă iute. Ne întâlnim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
care se aflau deja cele trei membre tunse scurt ale serviciului auxiliar din Partidul pentru Pace. Agentul de stradă Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să ne facă să mergem la Mandeville ca doi netoți, nu-i chiar așa de psihopat. Până și un individ ca idealistul ăsta poate să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face bine să începeți să mă plătiți. Rânji spre doamna Levy, arătându-și dinții care parcă ar fi fost un simbol, un act de sfidare. — Uite, îi spuse domnul Levy soției sale, acum ai trei motive ca să te duci la băcănie. Îi dădu o bancnotă de zece dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

hainele, purtate și murdare, păreau a fi fost cândva la modă și foarte scumpe. În plus, degaja un miros puternic și neplăcut. ă Alexander Grigorevici, insistă Porfiri. Cineva a lăsat un bilet pentru mine. ă și ce-i cu asta? rânji Alexander Grigorevici Zamiotov, uitându-se în sfârșit la Porfiri. Sătul de impertinența funcționarului, Porfiri îi răspunse dezamăgit, fără a insista însă pe idea diferenței de rang dintre cei doi: ă Alexander Grigorevici, amândoi suntem oameni, prin urmare în privința asta suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Dacă le compari, capul lui Boria este mai mic. ă Te rog, trebuie să știu mai multe despre Boria. ă Nu a fost un mare gânditor, prin urmare nu cred că trebuie să ne mirăm prea mult. Virginski începu să rânjească neplăcut. Pe de altă parte, Goriancikov gândea prea mult. După cum se poate vedea, faptul acesta a avut efecte asupra creierului său. Care este cuvântul pentru ceva care crește prea mare? Hipertrofie? ă Delirează, observă doctorul. ă Din contră, domnule doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
interesant din laringe, spuse doctorul luând o pană mică din dosar. Porfiri se îndreptă spre căruicor și se aplecă să se uite la primul borcan, din care Goriancikov îl fixa, cerându-i ajutor cu gura și cu rana din frunte rânjind a răzbunare. ă Cineva i-a ținut o pernă peste față, spuse Porfiri. Capitolul nouă Sub magazinul de pălării Virginski mergea alene prin zăpada umedă de-a lungul malului sudic al Fontankăi, îndreptându-se spre nord est. Peste râul înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să se îndepărteze de Porfiri, pentru ca în momentul următor, să facă stânga-mprejur și să o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a fi șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că pentru el fotografiile erau poze artistice. Nimeni nu a spus nimic despre pornografie. ă Arată-mi-le. Patronul se mișcă încet, plin de torpoarea. Ochii erau ultima parte a corpului său care să se miște. ă Gărbește-te! lătră Salitov. Rânji la postura lăbărțată a patronului în timp ce acesta se grăbea în camera din spate. Aproximativ de mărimea cărților de joc, fotografiile nu erau mai rele decât multe pe care le văzuse. Fețele păreau dezorientate, fără îndoială, dar găsi că aceasta le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Nu personal. Dar îi voi transmite cooperarea ta superiorului meu și el i-o va comunica superiorului său și tot așa până ajunge la Țar. Sunt convins că el va fi mulțumit. ă Își bate joc de tine, prostule, rânji brusc portarul. ă Te asigur că ăsta e modul în care funcționează sistemul, spuse Porfiri, clipind calm. Gratitudinea Majestății Sale Imperiale - sau neplăcerea - este transmisă de sus în jos. Își coborî capul pentru a-l amenința pe Portar cu înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Poate vă pot ajuta eu, spuse el zâmbind insinunat. ă Am fost instruit să vorbesc cu Părintele Ambrozie. ă Dar nu o să vă primească, v-o spun eu. Nu în legătură cu așa ceva. Dacă ar fi pentru sufletul dumneavoastră, poate. Fratele Innochentie rânji neplăcut ca și cum ar fi rostit o glumă bună, însă puțin riscată. Poate să moară dintr-o clipă în alta. Dacă moare înainte ca noi să ajungem la mănăstire? Atunci va trebui să mă întrebați pe mine, spuse acesta zâmbind pervers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

-ți mâinile murdare de pe mine, perversule! țipă Desert Rose. Șofer! Oprește mașina imediat! Inima lui Kitty bătea nebunește. Palmele Începură să-i transpire. Ce naiba se Întâmpla? — Dumnezeule, ai mers În cerc doar că să ne jecmănești, nu-i așa? Șoferul rânji și nu zise nimic. Kitty se uită pe fereastră, prin perdeaua de ploaie. Înlemni. Chiar acolo, În cealaltă parte a pieței, se afla destinația lor. — Uite! zise, arătând pe fereastră. Muzeul Societății Asiatice e chiar acolo! Se Întoarse din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Desert Rose. Mi-a luat telefonul! Vor să ne răpească! Kitty simți adrenalina inundându-i tot trupul. Dacă nu coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea, rânji și acceleră din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese Kitty. Taxiul gonea acum pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
gros de fluturași de reclamă la expoziția Arta În parcare și i-l Întinse lui Kitty. — Draga mea, Împarte-i tuturor celor cu care te Întâlnești și convinge-i să vină să vadă expozițiile din rulote. Folosește-ți farmecul! zise rânjind și ridicând o sprânceană. Apoi o prinse pe Desert Rose de talie și Începu să se plimbe Împreună cu ea pe la celelalte galerii, părând mai intimi decât de obicei, ca un adevărat cuplu. Kitty se uită la pachetul din mână și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își permitea, viezurele, profitând de rolul lui, să rânjească trecând pe coridoare. Cine ar fi îndrăznit să-l pună la punct? Bătrânilor și chiar doctorilor le era frică de el. Arhiva fiind pe mâna lui, la discreția lui, putea să măsluiască orice, ori să divulge unele lucruri neplăcute. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
m-am prins cu disperare de marginea ei ca să nu mă răstorn. „Ajutor! Ajutor!” am început să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încât să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
vorbi despre o sală goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi? - Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între oglinzi. Mi se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet“, rânji Salon, „care vrea să și-l amintească așa cum era În timpul vieții lor conjugale. Vedeți? Se jupoaie animalul, se unge pielea pe dinăuntru cu săpun de arsenic, apoi se macerează și se albesc oasele... Priviți pe polița aceea, ce colecție frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Împreună cu tine către marginea gropii, Îți dezmierd gâtul și creștetul În timp ce tu te Întinzi ca să te bucuri de această scenă, Îți spun: — Ești mulțumită de Rocambole al tău, iubita mea inaccesibilă? Și În timp ce tu faci semn că da, lascivă, și rânjești salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc acei Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte cu capul Maurului Înfipt În țeapă, Rebisul, Rebisul! Uragan magnetic, se prăbușește Turnul. Rânjește Racikovski peste cadavrul pârjolit al lui Jacques de Molay. Nu te-am avut, dar pot face să explodeze istoria. Dacă problema e această absență de ființă, dacă ființa e ceea ce se spune În multe feluri, cu cât vorbim mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]