2,406 matches
-
standuri de la primul număr pentru ca distribuitorii să dorească să-l ia în continuare. Dacă nu se întâmpla așa, avea să fie silită să-și petreacă diminețile de duminică adunând exemplarele de prisos și toată afacerea avea să se ducă de râpă, trăgând poate Citizen-ul după ea. N-avea rost să-și facă griji, își repeta ea în van, pentru că peste două zile ziarul urma să fie lansat și avea să știe sigur. Mai târziu în cursul acestei dimineți avea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care-o provocase - de faptul că se purtase execrabil cu Laurence, că o dezamăgise pe maică-sa și o umilise pe Camilla. Și cum rămânea cu ea însăși? Fran cea dintotdeauna, contemplând o altă relație care se dusese de râpă. Iar de data asta purta și responsabilitatea pentru încă o viață la care trebuia să reflecteze. Nu gândi așa, își spuse, o să clachezi. O să fiu tare, își repetă, prinzându-și părul într-un coc și evitând să se uite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
meu, de a reduce din preț și de a accepta, În final, o ofertă, Încercînd și un schimb simultan. Agenții imobiliari și avocații mă sună toată ziua, iar mie mi-e atît de frică să nu se ducă totul de rîpă sau să nu fiu jupuită de bani, Încît intru În panică dacă nu am mobilul În mînă În fiece secundă. Iar astăzi sîntem În plină pregătire a campaniei de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea intrarea: un semicerc perfect, amenințător și ademenitor În același timp - ca porțile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu omorâseră pe nimeni în viața lor, de aceea soluția li se păru rezonabilă: nimeni nu va ști unde a dispărut Mihnea și nimeni nu-i va bănui pe ei. Apoi alergaseră tot restul nopții aceleia până când ajunseseră într-o râpă pe care o știau pustie și arseseră hainele lui Mihnea, oprindu-și doar galbenii și cataramele argintate de la cizme. 10. Zogru mersese mai departe, când repede, când mai ușor, mai mult ca să se gândească la sine și la toate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de tăcere, Ryan oftă și veni mai aproape de ea. - CÎteva explicații ar fi totuși bine-venite. Tocmai mi-am paradit mașina ca s-o Împiedic pe a dumitale să se răstoarne În rîpă, e aproape miezul nopții și n-am nici un chef să mai poposesc aici. Marie Își veni În fire, Își ceru scuze, apoi Își aminti de imaginea farului În funcțiune. - Ai pus să fie reparată lampa farului ? zise ea direct. Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat, iar căsnicia noastră s-a dus și ea de râpă. I-am distrus viața. Lucrul ăsta n-am să-l uit niciodată: i-am distrus viața acestei femei. Mai ai vin? Michel se duse să caute o sticlă În bucătărie. Situația era destul de neobișnuită; știa că Bruno consultase un psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mai zic ceva chiar acum. Însă nu mă pot opri. Nu am făcut nici o greșeală, așa-i ? Pornesc spre el. Te-ai folosit de mine. Mi-ai distrus cariera și te-ai uitat cum mi se duce viața de râpă... Serios acum, intervine iritat Arnold, întorcându-se spre ceilalți. A întrecut deja orice măsură. — Nu vreau decât să-mi răspunzi la întrebare ! urlu la el. Când mi-ai pus memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Începu să horcăie de furie, amestecând cuvintele din minte cu vorbe azvârlite pe gură, precum scuipatul. Când ai mai pomenit tu să te duci la vânătoare pe poteci bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
extrem de rău. Domnule, sunt dezolat, păcat de apa asta bună. VIZITATORUL: Cri... (Ridică degetul.) Criminală! GRUBI: Se poate? BRUNO (Îl ia de braț.): Domnule, dacă nu rămâneți, nu mai avem cui povesti primul act. MAJORDOMUL: Chiar. Se duce totul pe râpă. VIZITATORUL (Înmuiat.): Tțțț! GRUBI: Vă rugăm, domnule, se duce dracului toată piesa. Sunteți singurul om care ne mai crede. Ați văzut moartea cu ochii, ar fi păcat ca acum să închideți ochii... VIZITATORUL (Își dă tot mai multă importanță.): Bi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tocmai asta o să fie frumos. Și dintr-o dată fără intenție și fără motiv pictorul își aduce aminte de Lavinia, fiica lui Titus Andronicus, violată de fiii Tamorei sub privirile iubitului ei, pe care-l ucid și-l aruncă în fundul unei râpe. Pentru a nu fi demascați, asasinii îi taie fetei limba și brațele de la coate. Shakespeare o scoate pe scenă imediat după aceste întâmplări, ciuntită, plină de sânge, mută. E noapte, răsare luna și din pădure iese Lavinia cu sângele curgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am, dar știu că sunt bolnavă. Poate că sunt pe moarte. - Te rog să nu mai spui porcării din astea. Și eu sunt bătrân. Nu e nevoie să dramatizezi o suferință trecătoare. Margareta se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să mă bag la frigider. Am îmbătrânit de zece ori mai repede ca tine. - N-ai îmbătrânit deloc. E adevărat că trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cristina fie o luase spre toaletă și ieșise pe geam, sărind de la o înălțime de trei etaje, fie se vaporizase de cum ieșise din clasă. M-au pus să mă uit pe geamlâcul înalt din baia fetelor, care dădea într-o râpă. În definitiv tu ești responsabil, mi-a șoptit Petrescu și s-a pierdut în mulțimea ce se îngrămădise la ușa toaletei. Când m-am săltat pe pervazul murdar și am întins gâtul, am simțit cum mi se cască în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de care îmi vorbise, și a stabilit o întâlnire la Berlin pentru luna viitoare. Am făcut cunoștință cu el într-o cafenea de pe Ingmarstrasse. Dietmar a fost circumspect și pentru o clipă am crezut că planul meu se duce de râpă. - Toată povestea cu bijuteriile pentru Reich sună a pură fantezie, mi-a spus. Între timp, îmi pregătisem informațiile și începeam să încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
august. Cabanierul îl cunoștea și-l aștepta cu brațele deschise, ca și anul trecut, când a tras un chef cu niște tovarăși de-a răsunat toată valea. Oho, spunea el bătându-se pe burtă, am băut și-am vomat în râpă... Dacă și anul ăsta o să fie la fel, ce mai șou o să iasă în creierii munților... - Uită-te la el, șopti Ioana în urechea Elenei. Mi-a fost scârbă de el încă de la început. Am senzația că toți băieții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de perete. Când viață sentimentală ți-e făcută ferfeniță, trebuie să eviți cu orice preț contactele cu prietenii aflați într-o avansată stare de fericire amoroasă. Mă întrebam dacă cunosc pe cineva a cărui căsnicie să se fi dus de râpă de curând. Eu aveam de fapt nevoie să-mi petrec timpul cu cineva cu probleme grave cu drogurile sau cu cineva care posedă o colecție impresionantă de complexe care l-au împiedicat să aibă vreodată o relație; cineva, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu e nimic de făcut! — Nu sunt de acord. Cred, dimpotrivă, că mai sunt multe de făcut, spuse preotul. Dar, dacă noi, cei care ne-am dat seama de problemă, ne spălăm pe mâini, lumea se va duce inevitabil de râpă. — Ce propuneți ca să împiedicăm acest lucru? — Încă nu știu. Dar, ceva... Șoselele, fabricile, panourile publicitare și cloacele n-au dreptul să năpădească totul. Trebuie să existe locuri care să le fie interzise pentru totdeauna. Dacă specia umană se împarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de acolo, de sus, să te vadă că îți continui viața așa cum își dorea el și chiar să-ți continui studiile! Voi vinde toate animalele ca să îmi fie mai ușor! Dacă nu ai fi tu, s-ar duce toate de râpă! - Păi, vezi, tată? Cum să te las singur? Nu mă ai decât pe mine! Poate că Dumnezeu așa a vrut cu destinul nostru. O să-mi duc crucea așa cum mi-a fost dată! De bani nu ar fi fost vorba de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]