1,494 matches
-
am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a tot admonestat în timp ce înjuram, apoi a început să inhaleze alarmată aroma caracteristică de parmezan care invadase bucătăria. În hol s-a stârnit agitație. Se auzeau voci și râsete. Mama s-a uitat la ceasul de pe peretele bucătăriei. A făcut asta în ciuda faptului că limbile ceasului se opriseră la patru fără zece acum vreo mie de ani. Au ajuns, a zis ea. Tata o aducea pe Helen de la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din nou garnisindu-mă, făcând pe dracu-n patru să fiu frumoasă pentru Marele Final al relației noastre. Era așa de inutil totul. Relațiile eșuate pot fi descrise prin cantitatea de farduri aruncate pe apa sâmbetei. Lăsați la o parte râsetele, lăsați la o parte certurile, lăsați la o parte sexul, lăsați la o parte gelozia. Dar scoateți-vă pălăria și țineți un moment de reculegere în memoria legiunilor de tuburi nenumite de fond de ten, de rimel, de tuș, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintre tipii dintr-un astfel de grup uitându-se bălos la mine. Mi-am întors imediat privirea. El s-a întors către ceilalți patru sau cinci bărbați cu care era împreună și-a zis ceva. A urmat o explozie de râsete, după care toți au început să se aplece, să se îndrepte de spate și să-și sucească gâturile ca să se uite mai bine la mine. Ticăloșii! Îmi venea să-i omor! Și toți erau așa de neatrăgători și de banali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și violează fiicele nu fac prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e Închis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
debili gîndesc imprecis, fragmentar. SÎnt denunțați marți, 4 iunie, În Camera Deputaților, de Ion C. Brătianu; „Prin faptul că nu ați adoptat propunerea mea În care ceream demisia guvernului care a dus țara la haos, mă proclamați martir al neamului”. (RÎsete violente, calde.) „Martir nu al momentului, nici al anului, ci al Întregii perioade post-revoluționare, a cărei durată doar istoricii o vor stabili.” (Urlete.) „Această propunere, pînă la ora actuală, nu a fost semnată decît de mine. Rog secretariatul să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tău și nu cred că drumurile celor doi mari bărbați s-au Încrucișat vreodată. Pur și simplu Preston cunoaște oamenii. Apropo, i-ai văzut pe omul-șoarece și pe amicul lui? Ed dădu din cap. — Cine este? Din sală se auziră rîsete. De Spain Îl conduse pe Ed În birou. — E Billy Dieterling, fiul lui Ray. Este cameraman la Badge of Honour, serialul ăla În care mult-iubitul nostru LAPD e lăudat În fiecare săptămînă În fața a milioane de telespectatori. Cred că Timmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
V-ați cunoscut În timpul cazului Atherton? — Nu. Și, evident, pe vremea aceea nu mă ocupam de construcții. Arthur, propui și tu un toast? De Spain mai turnă un rînd În păhărele. — Pentru un post la Criminalistică pentru viitorul nostru locotenent. RÎsete și urale. Preston spuse: — Edmund, mă tot Întreabă Joan Morrow despre viața ta sentimentală. Cred că e cam lovită-n aripă. — Vezi tu o debutantă În Înalta societate devenind nevastă de polițist? — Nu. Dar o văd bine mersi măritată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce se petrece în spatele ochilor care priveau fix șoseaua, în timp ce cu mâna stângă îi mângâia ușor, ca un automat, degetele palmei ei așezate pe piciorul lui. „Vrei să conduci?“ „Nu“, o clipă doar și-a întors privirea spre ea, în râsetele celor din spate, care își povesteau mărunțișuri, cu muzica dată la maximum. „Dați magnetofonu’ ăla mai încet“, spuse Ioana Sandi, dar nu voiau s-o audă. Andrei Vlădescu și-a revenit abia când mirosul tare de brad a năvălit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i cunoștea. Se uita la ei așa cum mai făcuse, încercând să descifreze ce gânduri îi stăpâneau. Nu e ușor să descifrezi gândurile. Geamurile erau larg deschise, un fum ușor albăstrui de țigară plutea în cameră, făcând și mai impersonale dansurile, râsetele, strigătele care acopereau muzica ritmată. Toate chipurile semănau cu ale unor ființe știute, trăsături, timbrul vocilor, mișcări, gesturi altădată exprimau credință, mândrie, convingere, tenacitate, prefăcătorie, dar acum se estompau, rămânând urme ale credinței, mândriei sau tenacității. Erau acolo cu toții, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se priveau și ar fi trebuit să se înțeleagă numai din priviri, dar nu se înțelegeau. Dincolo de ușa mare și neagră era holul imens transformat într-o sufragerie foarte încăpătoare, de unde se auzeau muzica și glasurile filmului de la televizor și râsetele ascuțite ale mamei Ioanei. Zâmbeau amândoi când o auzeau, Ioana Sandi ușor stingherită. N-o moștenise. Era o femeie înaltă, solidă și energică, cu o voință de fier. De tânără știuse că va trebui să se mărite cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost cel care a observat. — Stați puțin, a spus el. Michael n-are vină că nu are pix. Până și Joan a chicotit la gluma asta, iar Phoebe și-a îngăduit un zâmbet în chip de scuze, care, contaminat de râsetele celorlalți, s-a transformat în hohote. Mi-am adus un creion colorat de sub afișul din bucătărie, m-am așezat și am așteptat, demn, să se potolească isteria. A durat ceva și între timp am luat în tăcere o hotărâre fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi îi șiroiau pe față și în ochii ei înspăimântați citea nedumerirea: un ecou al râsetelor și intimității din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând: „Așteptăm, domnule Packard“; apoi îi auzi pe ceilalți bătând din palme și începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul spre dig și privirea lui se Întîlni cu a unui bărbat chel care stătea Împreună cu o femeie lîngă unul dintre picioarele digului. Duncan recunoscu bărbatul imediat. Era din Streatham; locuia pe una din străzile apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul, de data asta mai pe furiș - și da, erau tot acolo, urmărindu-l cu privirile goale, totuși neobrăzate, ale celor care aranjau să petreacă o seară la cinema... Închise ochii. Cineva deasupra lui rîse gîjÎit. I se păru că rîsetul nu i se putea adresa decît lui - că, unul cîte unul, cei care beau În afara cîrciumii Își Înghionteau tovarășii, dînd din cap, zîmbind și dînd mai departe vestea că Pearce era acolo - Duncan Pearce era acolo, bînd bere pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jos, fără să-l deschidă. Acum se simțea mai ridicolă ca niciodată. Își aminti cum atunci cînd urcase scările de la toaletă, aproape țipase - ca o fată bătrînă, comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că avînd atîția comandanți aici și la Maidstone...? Nu auzi restul. Masa la care stăteau era pentru cincisprezece persoane, pusă pe dușumeau din beton a sălii lor. La fiecare masă puteau să stea zece sau doisprezece oameni, așa că zgomotul conversației, rîsetele, tîrÎtul scaunelor, strigătele ofițerilor, toate erau insuportabile - și devenea și mai atroce datorită acusticii ciudate a locului, care făcea ca fiecare sunet să semene cu vocea crainicului de peron de la gara King’s Cross. De exemplu, acum gălăgia bruscă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la nivelul primului culoar: Duncan Îi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau gramofon. — Alo? urlă un bărbat În telefon. — Alo? zise Viv Încet. — Alo? Cine e? Îi spuse că vrea să stea de vorbă cu Reggie. — Reggie? Ce? țipă omul. — Cine-i? se auzi vocea unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă-mi mai faci o poantă ca asta, te... Am sunat la Telefoane, spuse ea. — Poftim? — Am sunat la Telefoane. — Ești bine? — Da. Nu. — Nu te aud. Stai o clipă. Puse telefonul jos și plecă; se auziră alte ovații și rîsete. CÎnd reveni, Își trăgea din nou sufletul. Nenorociții ăia, zise el. Se mutase sau Închisese ușa. Unde ești? Pari a fi Într-o găleată pe fundul unui puț. — SÎnt Într-un dulap, șopti ea, acasă. Adică la John Allen House
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două zile În care mi-am născut copiii... Aprobă din cap. —Ei bine, dacă aș putea păstra doar două zile din viața mea, pe alea le-aș păstra. —De ce? —Groaza și uluirea. —Groaza și uluirea? Candy dă drumul unuia dintre râsetele ei răutăcioase. Nu poți să fumezi, să bei, să te distrezi nopțile, țâțele tale seamănă cu două rozătoare moarte, ai păsărica mai largă decât Tunelul Olandei și ea Îmi spune de groază și uluire. Iisuse, care sunt celelalte bucurii, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ținut de o directoare americancă la London Business School. Ne-a spus că avea de gând să-și pregătească fetele să devină gheișe: adevăratul viitor al femeilor era ca Îngrijitoare și aducătoare de plăceri bărbaților. În Încăpere s-au auzit râsete nervoase: glumea, nu-i așa? Era frumoasă și incredibil de inteligentă și nu cred că glumea. Tot ce am știut a fost că nu-mi doream viața mamei mele: nu aveam nevoie de un model care să mă Învețe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
infern, a Început petrecerea de la piscină, am fost pe punctul de a mă schimba În costumul de baie și-a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele, În vreme ce soarele apărea deasupra mării, atingînd cu razele sale arămii vilele și blocurile, ca o prevestire a ultimei vîlvătăi de carnaval care avea să mistuiască Într-o bună zi Estrella de Mar. După masa de prînz mi-a sosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din când în când cu bilele ei albastre de mercur. Strâmbându-se de durerea aceea a bătăturilor, presate în pantofii cu catarame metalice, provocate continuu de capriciile itinerarului, trase cu urechea la râsetele ascuțite și neplăcute, ca niște cucurigu-uri discordante, de cocoșei adolescenți, care îl ajungeau rapid din urmă. După vestoanele lor, croite din doc cafeniu, recunoscu pe vreo cinci băieți de la Școala de reeducare, care săreau, ca țapii, peste monticulii haotici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]