1,381 matches
-
plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate de artiști japonezi arătând cum locomotivele rusești - reprezentate În mod ciudat de pictorii japonezi ca niște jucării - se vor scufunda În apă, dacă armata noastră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
presă pentru pantaloni, teniși, cămăși de noapte, un ceas deșteptător, un fier de călcat și alte lucruri ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar fi ieșit la iveală treptat, dacă n-ar fi fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică anemică ai cărei nuri palizi fuseseră de asemenea cuceriți de el. Destul de ciudat, ne convinsese să transferăm pietrele prețioase ale mamei din flaconul de talc (pe care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rădacinoase și fructe din pădure și haină aspră purta. Dar avea credință, măi ceva că aurul. Și așa, cugetând la viața lui, ne rugăm să ne ajute și nouă să fim mai credincioși, mai puternici în credință, cu mai multă râvna către cele sfinte să fim, mai buni, măi milostivi. Ieșim din peșteră sărutând pereții, slăvim pe Dumnezeu și plecăm. Mănăstirea Hozeva Aceasta mănăstire este în puștiul Hozevei. Cu anevoie se urcă la ea. Aici s-au nevoit mulți sihaștri printre
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rog să mă sprijine cu rugăciunile lui la Milostivul Dumnezeu și totdeauna mi s-au împlinit. Slavă lui Dumnezeu că pentru rugăciunile sfinților și ale Maicii Domnului nu ne uită pe noi păcatoșii. Să dea Domnul să avem și noi râvna rugăciunii pe care o au sfinții. Și să facă Domnul cu Darul Lui ca să ne mântuim cu toții. în acești munți și în acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în mod deosebit. Că erau cu adevarat creștini buni, milostivi și iubitori de străini. De aceea Mântuitorul rămânea la ei și serveau masă împreună. Deși erau tare modești, dar erau tare milostivi. Domnul Iisus vedea la ei multă dragoste și râvna pentru toți. Se spune ca Maria era mai credincioasa și se îngrijea de suflet tot timpul. Iar Marta se îngrijea mai mult de trup. Tot timpul gătea, pentru suflet nu mai avea timp, doar prea puțin. De aceea o numește
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiasca. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, însoțite de fapte bune și râvna la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința Celui Ce ne-a zidit. El ne iubește pe noi așa cum suntem, păcătoși (dintre care cea dintâi sunt eu, Maria) și cu haină sufletului pătată. El ne primește și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. în prăpastia adâncă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
păstrează și în zilele noastre. Atât de simple și modeste erau înainte, că parcă nici nu-ți vine să crezi că acolo se săvârșea și Sfântă Liturghie. Dar ce oameni slujeau, ardeau în credința, erau puternici, aveau multă dragoste și râvna pentru Dumnezeu. Să dea Domnul să avem și noi credință lor și simplitatea care o trăiau ei. Când intri acolo unde slujeau sfinții, deja simți în suflet și în inima o emoție deosebită, trăiești clipe deosebite, clipe de sfințenie. Este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
schimb? Mie îmi pare foarte rău, că nu dau nimic și-s tare supărată și plâng că nu-s în stare să dau ceva bun. Dar, la ce bun lacrimi dacă n-am fapte? Sunt goală la fapte, n-am râvna nici măcar la rugăciune. Dar Te rog, Doamne, dă-mi ce-mi lipsește. Tu știi. Și cu astea mă hrănesc destul de des. Ce să fac? Nam cui spune ce simt în inimă, în suflet. Nimeni nu mai are timp să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Poveștile tinereții... Directorul școlii era un bulgar, Gladkov, greu de înțeles și mult mai greu de suportat. De altfel nici nu terminase școala normală; era învățător făcut din cântăreți bisericești, lucru obișnuit la ruși. Am muncit, ca de obicei, cu râvnă. Am făcut un cor școlar pe patru voci cu elevii școlii, cor care uimea pe oricine prin program și armonie. La "Înălțarea Domnului", când la cimitir se oficia slujba bisericească întru slava celor căzuți pe câmpul de luptă plângeau toți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru alți colegi. Fenomen mimetic, veleitarismul acesta, mai mult sau mai puțin de substanță, sublinia talentul poetului căruia colegii îi arată lui mai întâi încercările, și numai după ce primesc avizul său, le prezintă la cenaclu. În orășel tineretul studios împletea râvna învățăturii cu o atmosferă intelectuală specifică. Adevărata celebritate a cursului superior era Dan Nemțanu, elev eminent, fiul unui colonel și al unei profesoare de germană la liceul de fete, crescut cu bonă, ordonanță și pian. Mai târziu va ajunge la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și în deplină libertate”. Lucrul acesta este întărit și de către alți autori, care au afirmat: „ca bucovinean cunoștea prea bine durerile, necazurile, neajunsurile, trebuințele și cerințele credincioșilor ortodocși și ale slujbașilor bisericii noastre bucovinene și a condus Arhidioceza bucovineană cu râvnă, bunăvoință și pricepere”. Boala, decesul și înmormântarea Viața Mitropolitului Nectarie a fost marcată de multe bucurii, dat totodată și de multe necazuri, supărări și suferințe. Mai întâi, pierderea celor doi copii și apoi a soției Aurora. Apoi supărările provocate de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
contemporani, clerici și prieteni ai săi (Tănase Gherman, Gh. Ciupârcă), Nectarie Cotlarciuc participă ca ostaș devotat la apărarea intereselor clerului bucovinean de la tribuna ziarului „Viitorul”, sub comanda regretatului marelui Dr. Vasile Găină, de asemenea fiind un membru plin de râvnă la toate instituțiile de cultură ale neamului său din înstrăinata capitală a Bucovinei. Și astfel, din treaptă în treaptă, N. Cotlarciuc ajunge conducătorul Bibliotecii Universitare, „cea mai de preț, cea mai frumoasă zestre”. Această instituție datează de la jumătatea secolului al
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Simeon Reli (între 1934 - 1935), sau ca profesor onorific alături de Vladimir Repta, Popovici Clement Constantin, Kozak Eugen. Aceasta este activitatea desfășurată de Nectarie Cotlarciuc până la înscăunarea în scaunul episcopal de la Cetatea Albă urmată de cea a înscăunării la Mitropolia Bucovinei. Râvna care a depus-o aici și până în acest moment, a folosit-o și în activitatea arhierească și chiar mai mult, pentru că, dacă aici, la facultate, avea grijă de instruirea tinerilor în tainele teologiei, în fruntea eparhiei trebuia să se îngrijească
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
rânduiască-te Domnul între ai Săi. Și de acolo din lumea senină, unde nu pătimește ura și pisma și mânia, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi și ne dă tărie de suflet ca și noi să lucrăm cu aceeași râvnă în via Domnului”. De o mare importanță sunt și cuvântările rostite de mitropolit în ceea ce privește împrumutul Fondului Bisericesc al Bucovinei (vezi capitolul IV - despre Fondul Bisericesc Național) și răspunsul pe care îl dă contra celor care îi aduceau fel de fel
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
precise de apostolat ori de caritate. Și don Calabria a ieșit pentru veni în întâmpinarea necesităților celui nevoiaș, însă realizarea activităților caritative nu au fost mobilul principal și prioritar al vieții și Operei sale. Ceea ce îl impulsiona în fond era râvna sa «de a trezi în creștini credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu există și se îngrijește de fiii săi! În primele Norme Sfinte din 1908 citim: Să-i primim și să-i ajutăm gratuit pe copiii abandonați, pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ales, își dădea seama că cea mai articulată varietate de lucrări îngăduia elevilor o pregătire mai completă. Stătea mereu în gardă, ca școala să nu se transforme în activitate comercială iar maeștrii de artă să nu se lase atrași de râvna muncii remunerative. În zilele noastre ar fi încurajat munca de voluntariat și a cooperativelor «non-profit», unde spiritul managerial poate conviețui cu solidaritatea, respectarea persoanei și atenția față de nevoile celor mai dezavantajați. Don Calabria și tipografia Don Calabria a înțeles importanța
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dificultate din cadrul Institutului. Don Calabria nutrea pentru el o stimă nemărginită și i-a arătat un afect plin de gingășie. Și nu putea să se comporte altfel față de acest suflet sincer și transparent, entuziast în a face binele, înflăcărat de râvnă sfântă pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre el: «E asemenea cristalului». Predilecția sa erau copiii orfani, fiii nimănui ori cei ruinați de mizerie și de viciu. Îi urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Când nu putea să-i viziteze, se ruga și cerea rugăciuni, pentru ca să fie disponibili să primească sfintele sacramente». Când era elev de liceu, a continuat acest apostolat, mai ales dacă bolnavii erau băieții de la oratoriu. Vreunul dintre profesori îi dojenea râvna și omenia sa față de cei bolnavi ca pe o distracție dăunătoare studiului. Cleric fiind a fondat Pioasa Uniune pentru Asistența Bolnavilor Săraci. Devenit preot, apostolatul său printre cei bolnavi nu a cunoscut limite. Zilnic își consacra câteva ore pentru vizita
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
afla neîntârziat pe zeu, de a primi dezvăluirea sa. Cele două experiențe evoluează proporțional. Astfel, sentimentul de acceptare al însoțirii divine ascunse ca un fapt ce este cu putință, se poate transforma, evolutiv, în credință religioasă, determinând investirea nostalgiei, a râvnei după zeu cu o importanță majoră. Cu cât credința crește, cu atât și nevoia de a-l vedea pe zeu se amplifică. Și dacă acceptăm ideea că Divinitatea răspunde credinței individuale și, implicit dorinței de a o cunoaște, dăruind revelația
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și să vadă ce nu trebuie văzut. Pământul pe care ne-a zămislit destinul ne-a oferit atîtea dovezi ale statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încît
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ne mai mirăm de ceea ce au putut să zică Ion Iliescu, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan și toți ceilalți. Dar dacă Hristos a pus mâna pe bici și a răsturnat mesele zarafilor din templul din Ierusalim, și pentru această râvnă a ajuns pe crucea de pe Golgota, și legionarii au pus și ei mâna pe sabia Arhanghelului Mihail ca să ”alunge hoții și-ai neamului călăi”, au ajuns și ei răstigniți pe Gologota neamului românesc, și au fost răstigniți ca „profesioniști ai
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o colaborare regulată i-a obosit, astfel că pe numărul 12,13,14,15, și 16 publicul cititor nici n-a mai putut da de numele lor în ziar. Ba și aceia care scriau în ziar, nu mai scriau cu râvna de mai nainte. Lucrul acesta, firește, a oprit mult din avântul ce-și luase, ceea ce s-a constatat la numerii 14,15 și 16 când numai cu mare greutate s-a putut face rost de banii trebuincioși pentru tipărirea și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a lui Eminescu. Un monument în bronz va ilustra mai degrabă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]