1,709 matches
-
susținute convingător. Mai puțin subtil, ba chiar bine expuse sunt considerațiile despre edițiile de autor. Cornel Regman crede că autorii nu-și selectează bine poemele reprezentative și că unitatea țintită înseamnă de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
unei autoconștiințe profesionale pozitive, cu caracter dominant: "Activitatea mea critică, mărturisea E. Lovinescu, s-a desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
pe un reflex opus celui de a slăvi dintr-un trecut încă recent, aflându-ne deci într-o fază necesară de învățare a libertății și de depășire a vechilor frustrări prin ascuțirea limbii. Numai că, precum în povestea lupului care râvnește la iezii caprei, glasurile oamenilor cu limbi ascuțite nu sunt, tocmai din acest motiv, întru totul autentice. Jumătate din elanul nostru este fals, căci ține de o mecanică inconștientă a culpei. Rămâne, prin întârzierea sa cu o etapă istorică, reculul
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
cunoaște, bine tradusă, această scriere literară românească, fără egal în felul ei, nu că ar încetini operația de respingere a țiganilor, nici pomeneală; dar ne-ar compătimi, măcar, ne-ar plânge, ori ar admite că în destinul nostru de țară râvnind să fie primită în nobilul Continent, ar fi cazul, blestemați cum suntem, să fim luați, ca-n Orient, mai lejer... Zadarnic. Vom fi, vom rămâne tot ce suntem! Având un accent și mai țigănesc.
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
în prima jumătate a anilor '90 cu bătălia canonică, dar al cărui conflict se pierde în negura anilor predecembriști - și care amenință să împartă maniheist (dacă nu cumva a făcut-o deja) intelectualii români în două tabere, Mircea Cărtărescu e rîvnit de ambele părți ca posibil tovarăș de ideologie și văzut ca un prețios capital ideologic încă neinvestit. Așa se face că mai acum cîțiva ani a fost opus, forțat, ,modelului Patapievici", mai nou speculîndu-se, dimpotrivă, adjudecarea lui în sensul contrar
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură au scopul de a sili limba să articuleze, pentru că ea este "organul adevărului". Chiar dacă ea ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum. Unul din simulacrele preferate ale anchetatorilor din secolul XX era introducerea pistolului în gura victimei, acest gest urmând să producă dezlegarea limbii. Urletul este răspunsul la ceea ce pretinde să afle torționarul: confesiunea, trădarea, secretul
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
un peisagist cu personalitate, manifestă în unele versuri și discretă în altele. Volumul începe cu o invocație/ dedicație făcută urbei, iubită și urâtă în egală măsură, ca în orice dragoste cu năbădăi: "Cât te urăsc, orașul meu iubit,/ Cât te râvnesc, când nu sunt lângă tine,/ Căci cu o albă lamă de cuțit/ Otrava ta mi-ai încrustat-o-n vine.// Eu ți-am zidit lumina-n carte./ Mi-ai fost în viață marele blestem,/ Nu ești aici, dar hăuiești departe
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
lui din nou în capitala Franței, și 1955, tot așa, pentru capitala Spaniei, apoi anii 1956 și 1957, cu aceleași însemnări ale intelectualului pasionat, politicește ancorat în prezentul imediat trăit de el, atent la reputația științifică pe care și-o râvnește, autor de păreri, plăsmuiri ale ochiului corectat de rațiune, spirit pozitiv, capabil de elegante speculații, fără a le fi fost răpite nici severitatea, nici pedanteria. Spuneam mai sus că lectura "jurnalului" conduce la selectarea câtorva teme mari, asupra cărora, insistând
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
celor opt autori reuniți între aceste coperte este focalizat pe Viena, cu predilectă insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se conturează din asamblarea acestor eseuri devine reprezentativ pentru tot ceea ce numim azi cultură central-europeană. Sunt investigate aici de autori diferiți, dar cu viziune comună, fenomene, moravuri și instituții
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
în aparenta sa simplitate, romanul Zilele regelui confirmă fără tăgadă talentul scriitoricesc al lui Filip Florian. Cu siguranță, cititorii români care îl vor citi, vor avea numai momente de satisfacție. Întrebarea care se pune este dacă acest nou roman poate râvni la succesul internațional al cărții de debut a autorului. Aici sunt ceva mai sceptic. Sistemul de referințe este cu totul altul. Una este pentru cititorul european sau american Argentina lui Kempes, Ardiles și a răpirilor de persoane, cu totul alta
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
sunt și aceia care vor să deducă numele orașului bănățean din începutul versurilor unei ode a lui Ovidiu: «Cara mihi sedes» (ședere sau loc de ședere - scaun plăcut)”. Aidoma lui Homer Dacă odinioară existau în vechea Eladă șapte orașe care râvneau la cinstea de a fi cunoscute drept locul de naștere al lui Homer, aproape tot atâtea revendică - ne informează Béla Schiff - onoarea de a fi locul morții lui Ovidiu. În jurul turnului de la Caransebeș a luat naștere în epocă o mică
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
i se aduc buchete de flori mai bogate decât jerbele funerare, un buluc de partizani îi împing poarta, i se înfig în față. I se pregătește un post pe care l-a mai avut și pe care, de patru ani, rîvnește să-l redobândească. Toate merg strună, dnii Năstase, Gherman, Solcanu, Mitrea, mai nou Todoran veghează startul, devotați, nemodificați, apți prin urmare să salveze, știu ei cum, pe la mijlocul toamnei, țărișoara, cătinel purtând-o spre NATO și Uniunea Europeană. Când, iată, moartea fetidă
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
monologului pe care în general compozitorul român, oriunde s-ar afla, o poartă cu sine ca un viciu sau poate ca un substitut al împlinirii prin achiziționarea visului unui lucru atunci când nu dispune de mijloacele necesare dobândirii lucrului visat. Să râvnești la un început de horă a compozitorilor români din diaspora: asta aș fi vrut să-i destăinuiesc lui Costin Miereanu. Din păcate nu ne-am (re)văzut decât preț de nici două ceasuri. Născut în 1957, Damien Charron aparține generației
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur și simplu). Avem de-a face cu atracția sentimentală, în accepție schilleriană, față de naivitatea aurorală a insului, a culturii. Cel realizat râvnește, nostalgic și compensator, la acela pururi virtual, aflat într-o potențialitate inocentă. Aproape o jumătate a cărții este centrată pe comentarea unei probleme care - dată fiind sensibilitatea cu totul specială pentru evoluția post-decembristă a României - a înveninat relațiile dintre intelectuali
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii Tăria,/ Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate". Avem a face așadar cu latura negativă a simbolisticii dublului, sacrificiale și blasfematoare, de sorginte romantică. Pe cînd tradiția creștină o traduce prin îngerul păzitor, romantismul
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
care o ține la curent cu evenimentele, ăn timp ce soțul ei gonește călare pe un drum, iar ilustrul sau vizitator pornește la ultima sa călătorie prin viață, pe alt drum. an câteva ore, Macbeth devine dintr-un nobil care râvnește la tron, cel mai sigur pretendent: "Biată țară" are ritmurile ei, si o câștiga cine stăpânește timpul. Când soarta mă vrea rege, soarta poate să mă ăncunune fără să mă mișc". Dar el se mișcă. Și anca repede. Uciderea lui
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
face o declarație de atașament la programul revistei "Saeculum" și subînțeles, la orientarea lui Blaga. Eram la începutul anului 1944, cu un an înaintea apariției "Revistei Cercului literar" de la Sibiu, al cărei fond respectă angajamentul luat acum de Negoițescu: "Nu râvnim ca noi, cei cărora ni se spune Cercul literar și care ne-am atașat luptei de la Saeculum, să lărgim această încăpătoare horă..." a generațiilor. Ceea ce ține la un loc Cercul e, între altele, oroarea față de pășunism. Deși nu și-a
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
tuturor, ele (re)fac una dintre acele legături trainice dintre trecut și prezent. Eugen Simion a explicat foarte clar, atât în prefața primului volum, cât și cu alte ocazii (în presă sau în emisiuni televizate), necesitatea unui asemenea fapt cultural râvnit din perioada interbelică. Manuscrisele nu mai pot fi consultate datorită deteriorării lor și riscului de distrugere, pentru că - afirmă Eugen Simion - "aceste foi îngălbenite de timp sunt fragile ca niște frunze uscate". Multiplicându-le prin facsimilare, se realizează cel puțin două
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
antrenantă și generoasă în comunicare, de o acuitate a concretizărilor muzicale ce luminează forma, ce dă coerență structurilor. Entuziasmantă a fost, în acest sens, colaborarea cu celebra violoncelistă Natalia Gutman, o veche prietenă a muzicienilor noștri, un invitat de onoare râvnit de multe dintre marile săli de concert ale lumii; cu concursul domniei sale am putut audia Concertul în si bemol major de Philip Emmanuel Bach, de asemenea, la cererea insistentă a publicului, câteva pagini din Suitele pentru violoncel solo ale lui
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
morții până la toate opririle. Chiar dacă nu mai puteam fi socotit un om, eram un obiect folositor. Vânătorii mei scuipaseră cu năduf și-și mutaseră ochii în altă parte. Nu mai aveau de ce să mă privească. Nu mai aveau ce să râvnească de la mine. Scăpasem cu viață". Dar, deși copleșit de sentimentul Istoriei, al trecerii Timpului, personajul lui Ștefan Dimitriu (și mă refer aici, în primul rând, la jurnalist) nu devine în niciun caz un blazat, un împăcat cu soarta. Pentru el
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
pare larg, deși sînt numeroase persoanele care se agită în fața intrării, deși nu există nici o restricție, ci aproape numai tentații, o stare paradoxală se instalează, pervers, triindu-i, pe nesimțite, pe adevărații creatori și spectatori. Cu alte cuvinte, mulți îi rîvnesc opera, puțini reușesc să-i pună în valoare conținutul. Citirea teatrului lui Ionesco - publicat integral de Editura Univers în traducerea nuanțată și unitară a lui Dan C. Mihăilescu - este un act personal, solitar și individual al cititorului. Este relația directă
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
un om de lume. Acestea - și altele - îmi îngăduie nu doar admirația pentru o capodoperă, dar și îndrăzneala de a relua aici, la adresa autorului de dragul căruia ne-am întîlnit, declarația adresată de el lui Jules Renard, despre al cărui jurnal rîvnea să scrie un studiu și pe care l-a adoptat ca model: "Cît îl iubesc pe omul ăsta și cît de absurdă mi se pare moartea lui, deși au trecut de-atunci 62 de ani!"
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
cred, valabil. Și, tot așa, jurnalul Marthei Bibescu pe 1915 e aglomerat de vizite contradictorii prin definiție și știri rezultate din surse de mîna întîi despre mersul războiului. Și asta în jurnalul unei femei foarte frumoase de 27 de ani, rîvnită de mulți bărbați și întreținînd relații cu înalte personaje din capitala României. Jurnalul se citește cu sufletul la gură. Îl recomand cu căldură și stăruință. Martha Bibescu - Jurnal 1915. Stabilirea textului, traducere, note și index de Vasile Zincenco. Cuvînt înainte de
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Rom. 8, 17 (dacă pătimim împreună cu Hristos), e pusă de Origen în legătură cu ruga Domnului Iisus, din grădina Ghetsimani (Mt. 26, 39), cum se vede din In Math. Comm. Series, 92, PG, 13, 1742 - 1743. (n.s. 161, p. 373) footnote>. Când râvneau mai multă cinste cei care voiau să fie așezați de-a dreapta și de-a stânga lui Iisus în Împărăția Sa, le-a spus Domnul: Puteți bea paharul pe care Eu îl voi bea? (Mt. 20, 22), prin pahar înțelegând martiriul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
e de măreț! Uită-te la pământ cât este de mare! Privește și minunile din el! Nimic din toate acestea nu poate egala fericirea drepților. Acestea trec, dar ale noastre rămân; un singur dar dorim: cununa dreptății. O singură slavă râvnim: slava din împărăția cerurilor. Dornici suntem să căpătăm cinstea cea de sus; de chinul din iad ne înfricoșăm. Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]