1,696 matches
-
verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru ce. Un arivist, nu voia decât să se însoare cât mai repede, să-și facă o poziție socială, fusese de curând numit nu știu ce secretar utecist, mare sculă, râvnea la casa noastră imensă, la mașina maică-mii. Îmi era milă de el. Cu ăsta nu m-am culcat. Nu beau, fumez puțin, nu sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă copleși o senzație aproape mistică a proprietății termenului; nu numai că eram convins că încheiasem strălucit cronica, dar știam, printr-un proces telepatic, că aceasta era singura calitate pe care el, în cele mai tainice străfunduri ale inimii lui, râvnea să i se atribuie. Îl invadasem, pătrunsesem, îmi croisem drum ca un vierme în ființa lui: când o să apară cronica, vineri-dimineața, o să-l rănesc, o să-l rănesc adânc. Aveam o viziune de o intensitate halucinogenă, izvorâtă pe jumătate din imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destul de triviale, cu rame Oxford, de duzină. Dar asta Îi dădea și o senzație de plăcere - de natură diferită -, plăcerea pe care o extrăgea din contemplarea unui lucru În timp ce se gîndea: Nu ești al meu, și nu trebuie să te rîvnesc! CÎnd se auzi o mișcare În camera de la etaj, se Întoarse sprinten lîngă domnul Mundy. Se deschisese o ușă În culoar și se auzeau voci: era domnul Leonard care-l conducea pe tînărul programat Înaintea lor. Lui Duncan Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e trează, lucrează, poate și îngrijorată de ceea ce se întâmplă afară, îngrijorare pe care ne-o evidențiază faptul că privirea ei e îndreptată spre fereastră. Patru substantive sunt presărate de-a lungul poemului, nici unul nu îl încheie însă, așa cum râvnim de obicei. Verbe, unul la indicativ și altul la gerunziu, aflate în subtilă interacțiune, la mijlocul poemului, în versul doi. Pecetea efemerității o aflăm și aici în întregul poem: viscol, noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
Holtei la vârsta a treia Că nici acum nevastă n-are, E o dilemă, un miraj: Ori e o lipsă de curaj, Ori este un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un colț, veioza, Un soare mic uitat pe-o noptieră, Ce pune-n evidență tainic poza Iubiților uniți de-o... jartieră. Femeia o floare Aleasă floare
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
cu mâinile de cap!... Matrimonială Tipul care de vreo lună Dă anunțuri prin ziare, Are-o stare foarte bună, Însă nu mai e în stare... Cu soția la prezentare de modă Amândoi am stat cu ochii Ațintiți înspre modele; Ea, râvnind vreo două rochii, Eu, râvnind la cei în ele! La balul bobocilor Un boboc și o boboacă Au căzut de-acord “s-o facă”; El, având ceva tuleie, Ea, fiind (deja) femeie... După trei ani de la divorț Nu știu dacă
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
Tipul care de vreo lună Dă anunțuri prin ziare, Are-o stare foarte bună, Însă nu mai e în stare... Cu soția la prezentare de modă Amândoi am stat cu ochii Ațintiți înspre modele; Ea, râvnind vreo două rochii, Eu, râvnind la cei în ele! La balul bobocilor Un boboc și o boboacă Au căzut de-acord “s-o facă”; El, având ceva tuleie, Ea, fiind (deja) femeie... După trei ani de la divorț Nu știu dacă se cuvine Să rămân burlac
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
rămas trei luni la ea, Și-a plecat când a rămas! Obosit în patul conjugal Pentru-a treia oară Soața mă descheie “Nu pot ca și-aseară, De 3 ori...femeie!” Mercantilism Dând dovadă de tupeu, O colegă, bună-amică A râvnit la bunul meu Și mi-a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua se îmbracă-n negru, Noaptea, negrul o dezbracă... Soția primarului Ea se ceartă foarte des, Cu cei care l-
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
m-a băgat în boale Cu fusta ei fără de poale. Sărutul doamnei Azi, doamna cu privire blândă L-a sărutat pe Ics și-apoi, Pretinse și ceva dobândă Cerând vreo zece înapoi... Interesul bată-l vina Juna sexi, răpitoare, Cum râvnea noi orizonturi, Și-a ales un mire „mare”... Ani cam mulți, dar multe conturi! Nunta de aur Jumate secol căsnicie? Un palmares fenomenal Cu mici reprize de scandal Din cauză de gelozie.G.L.U.P.I. Ea despre el Are bani
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta! se plânse jalnic Nicanor. Pepenoaica e o făgăduință, o nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere, privind la acrobația sacră a celor patru purtători ai Pepenoaicei, care păreau să evite rostogolirea poverii, spre marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prun, care-i dă o așa de bună aromă Atunci am luat de seamă cum răsare interes în ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în partea și în proprietatea lui Enea Căpută, râvnind-o aprig, ca niște copii pofticioși Iar Pamfil Duran a mormăit în barbă ceva, din care s-a deslușit părerea, precum că, mai corect ar fi ca Enea Căpută, odată ce a căpătat ceea ce a căpătat, să rezerve bucata cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave cadam! Deci, te rog, ia aminte la clasicul avertisment al poporului roman, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tencuiala exterioară, zidul și, dacă rămâneau bani, porțiuni din acoperiș. O ajutam și eu, cam fără tragere de inimă, nu doar pentru că-s cam leneș, ci și fiindcă nu doream ca, arătându-mă prea zelos, să-și Închipuie că râvneam la vreo moștenire. Clara are optzeci de ani și nici nu-mi e de fapt mătușă. E doar o prietenă foarte bună a părinților mei, care m-a avut În grijă de mic. Nu pot spune că m-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e trist, domnule judecător, e că oameni, oricît de respectabili, sînt aruncați pe drumuri fără nici o vină, cu eticheta - vă Închipuiți! - că sînt oamenii „vechii societăți”. Chiar tratați ca infractori. În loc să Îmburghezească proletariatul, ei proletarizează burghezia, la care de fapt rîvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, În ce privește partea Întîi nu-i adevărat decît cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cît vorbesc mai vehement Împotriva burgheziei, Încărcînd-o cu toate relele lumii, cu atît ei Înșiși se Îmburghezesc mai mult, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
circulînd prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mîndră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care rîvnea permanent, În primul rînd era mîndră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări În acest sens, punea pe seama lui (după cum am mai arătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la finele unei noi tentative de sondare a mirajului unei opere unice și a unei vieți încărcate de necunoscut, carte datorată dlui Ion Vianu și intitulată Investigații mateine (Edit. "Biblioteca Apostrof", Cluj, 2008), fac marginala observație - deocamdată - că, pe când a râvnit postul de prefect, de parlamentar, de ministru plenipotențiar, Mateiu I. Caragiale n-a fost ispitit o clipă de un post de primar, cu toate că și acesta i-ar fi putut aduce mult prețuitele decorații. Asta în ciuda faptului că, de la începuturile României
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
o garanție mai mare decât nici o cultură și nici o experiență. Dar fiindcă la aproape toate posturile din țară poate aspira oricare cenușer, de aceea fiecine care a-nvățat două buchii lasă plugul, cotul si calupul în știrea lui Dumnezeu și râvnește a se face roată la carul statului. Ș-au făcut ei, nu-i vorbă, mii de locuri în care să încapă, dar nu-i încape pe toți, încît acuma au de gând să mai scoață la maidan alt moft, decentralizarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Au tras la sorți să vadă, care dintre ei să fie "conservator", și apoi acela face treaba celorlalți cîndu-s conservatori[i] la putere, iar restul roșu face trebile celui unul, când sunt liberalii la putere. Și astfel mii de oameni râvnesc în țara aceasta să capete avere și onori pe calea statului sau cel puțin să trăiască de la dânsul. Prin ideea curat negativă a libertăței, care nu însemnează nicăieri alta decât ca să nu fiu oprit de a munci, adică de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
materială, finanțiară, economică și intelectuală a ajuns Basarabia în acest interval de 66 de ani de când a avut fericirea de a fi dezlipit[ă] de muma-patrie. Dacă d-sa poate să ne răspundă în cunoștință de cauză că mama poate râvni pe fiica pentru bunăstarea ei în toate privințele enumerate, atunci nu avem decât a ne închina înaintea celor zise de d-sa în pasajul citat mai sus. Daca însă, precum știm, nu ne poate face această mărturisire, atunci declarăm că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
continuă''? Nu! Și "Presa" și "Romînul", cari astăzi stau alăturea pentru a ne ataca direct, au conviețuirea că "Timpul", în combaterea sa a guvernului actual, urmează o luptă leală și ne interesată, fără a-i cere nimic, fără a-i râvni moștenirea sau împărțirea puterei. Cu toată prigonirea la care a fost supus partidul conservator din partea adversarilor săi radicali, făcă-se binele chiar și de dânșii, dacă sânt capabili de a-l face, și vom fi cei dîntii nimeni nu se poate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
defel ritualelor bisericei răsăritene. Daca a bate câmpii și a vorbi în dodii va să zică a cugeta liber, atunci și d. Sihleanu bunioară ar fi liber cugetător, pe când d-sa nu-i decât candidat la academia de înțelepți de la Sadagura, unde râvnește a intra în virtutea ingenioaselor sale libere-cugetări asupra bisericei și a balonului captiv. Dar ce să mai vorbim zădarnic în privirea aceasta? Ferice de cel căruia-i spui o vorbă și pricepe zece și vai de acela căruia-i spui zece
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ceea ce îmi răscolea întreaga ființă, că nu aterizase în odaia mea o femeie, ci o minunată floare, că nu se gândise la mine te miri cine, ci o întruchipare a unei enigme a pământului pe care odinioară și zeii o râvniseră... " Da, îmi spusei apoi după ce ea, ca și prima oară, adormi și îi priveam chipul destins și trupul care, fără știrea ei, tindea, ca să zic așa, instinctiv, spre al meu, după ce abia se desprinsese de el (și asta mă bucură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
liniștit pe străzi și să mă simt al naibii de bine, cum nu ți se întâmplă decât în copilărie. Bineînțeles că treaba nu funcționa. Degeaba mă bălăceam în cadă, „dislocuind“ nu știu câte volume de apă. Spațiul secret al ordinii și seninătății, la care râvnisem ani în șir și pe care-acum căutam să-l găsesc măcar câteva minute, nu mai plutea la îndemână, reușiseră alții să-l umple cu cărămizi de griji. Apăreau de la o zi la alta, în cantități mari și sâcâitoare, saci întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prima iarnă, când ne-am dezbrăcat în salonul de expoziție al „Hanului cu Tei“ și-am pătruns-o sub tablourile cu mere, fazani și îngeri grăsuți, mi-am dat seama că am în mâini și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă. Pândeam excitați viscolul dincolo de geamuri, cu răbufnirile aspre, rusești. Voleurile de lemn ricoșau în pereți, dar nu mai simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]