5,384 matches
-
Tot mă reped în Phoenix să-mi vizitez prietenii din fostul lagăr turcesc. * Mă pregătesc pentru expediția din Antarctica. Mi-e și teamă, văzând instrucțiunile: rău de mare, ger puternic și vânt năprasnic... Iar eu, sensibil la frig (iarna mereu răcesc), bolnăvicios. Bucuria, exaltarea de la început este impregnată cu sentimente de îndoială în fața necunoscutului care mă așteaptă. * Tavi Blaga m-a sfătuit să-mi iau și un reportofon, fiindcă n-o să pot să scriu oricând... * Cumpărat de la Walmart două carduri de
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (1) – PREGĂTIRI PENTRU EXCURSIA VIEŢII de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376541_a_377870]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DEGETE DE TOAMNĂ Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului s-a răcit vremea acum nu mai e așa căldură nici pe stradă nici pe drum căci a toamnei vii alură se arată prin oraș ba zburând pe bulevard ba cântând în parcul mare ba săltând pe trotuar fără chip și asemănare ci
DEGETE DE TOAMNĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375834_a_377163]
-
mai apropiat toată vara și toată toamna, așa încât, când reuși să își termine casa, iarna bătea deja la ușă. Bujor, însă, nerăbdător să pornească în aventură cu casa lui plutitoare, nu luă în seamă semnele că vremea începuse să se răcească și că lacul avea să înghețe în curând și părăsi malul, fericit că frumoasa lui căsuță din lemn plutea cu repeziciune purtată de vânt. Pluti așa vreme de trei zile în care ceața se lăsă peste lac din ce în ce mai groasă, împiedicându
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
în relație cu prietena cea mai apropiată, cea căreia îi împărtășea toate bucuriile și necazurile din familie. Se cunoșteau din copilărie. După un mariaj de douăzeci și cinci de ani, trebuia să suporte asemenea supliciu. Observase că în ultimul timp el se răcise foarte mult de ea, dar nu înțelesese motivul. Declanșarea bolii a fost decisivă pentru eliminarea Corinei din viața lui. Odată cu plecarea lui, ea a simțit că se prăbușește întreaga lume pe care o clădise cu greu. Corina fusese profesor de
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
Uite, ia în mână o bucată din lemnul acesta. Vezi că nu este fierbinte, precum cărbunii... - Lasă-mă să mă joc cu bucățile astea de lemn sclipitoare. Ce frumoase sunt! - Ei, mai bine aruncă-le și hai în casă, o să răcești iarăși dacă stai pe-afară cu picioarele goale! Când se făcu noaptea, înainte de a adormi cei din casă, bunicul povesti despre licurici. Cică dacă treci noaptea prin pădure, uneori poți vedea niște luminițe care zboară prin întuneric. Sunt licurici, un
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
n-a murit s-a dus puțin să vadă lumea cea de dincolo în care el credea în mod nețărmurit. Nu va sta mult și va reveni mult mai bun de-acolo. Sicriul lui e gol și fără de vreun trup răcit în el risipit într-un cavou rănit degeaba. A vorbit cu Iancu și cu al lui drapel se va întoarce purtând la el mândru podoaba. Cei mici, cei slabi, trădătorii țării noastre vor da în frigurile mlaștinii fricii de adversitate
VADIM CORNELIU N-A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372607_a_373936]
-
Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O VIAȚĂ BOLNAVĂ am agățat sufletul de un gând nu știam că sunt eu trupul un schelet ruginit în timp obosit... mă dor oasele am răcit sau rătăcit într-o viață... pe masă zace o sticlă goală,de timp pe jos cioburi din anii ce au venit și au plecat nu am văzut cum au trecut... în tălpi am răni adânci în plămâni fum și mult
O VIAȚĂ BOLNAVĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372710_a_374039]
-
fulgul din troian ce-n nor nu se preface frustrați ce căutați o scuză motiv nu pierdeți timpul a mai trecut un an e simpla constatare a mai trecut un an sau noi prin timp așa călătorind cuprins de bucurie răcit de întristare voi ce-ți lovit loviți vă roade remușcarea eu calc pe lacrimi vertical pe nu orișicare rută mi-e-nlanțuit moralul mă biciuie amarul privesc în depărtare încărunțit de vreme nu vă zăresc a fost așa o pleavă în timpul ce
O DULCE ROMÂNIE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373142_a_374471]
-
Autorului - Alo? - Tușă, sunt Romeo, plec azi din Anglia și am urgent nevoie de o cartelă de telefon. Îți dau banii când mă întorc. Mă suni când o iei, să îmi dai codul. - Da’ ce-i cu vocea ta? - Am răcit, plouă într-una pe aici. - Da, și pe aici! - Bine, ce vrei să îți aduc când vin acasă? - Păi, niște cafea, mă copile! - O să vezi, avionul va ateriza pe pășunea pe care aterizează de obicei elicopterele lui Arafat. De îndată ce Romeo
GOGOŞI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373168_a_374497]
-
să-l iau. Te sărut, i-a răspuns vesel Președintele. - Să ai o zi bună în continuare dragul meu, a încheiat bătrâna. A continuat apoi să-l mângâie cu blândețe pe Ziky și să-și bea cafeaua care se cam răcise: In tot timpul convorbirii ei telefonice, cățelul a dat mereu din coadă! - Frumosule! Ajungi la Casa Albă și ai să uiți de mine, i s-a adresat bătrâna, mângâindu-i ușor botul catifelat. Recenta conversație era o adevărată mină de
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
Ea, tremurând din fulgeru-mpământenit, Îmi adună în colț de suflet apa vastă, Și în împușcătura ei, aveam curaj să cânt. Deschis era tot cerul, Univers divin, Cu Dumnezeu, mergând, mă întrebă: Dacă e rece ploaia?..Sau calzii pelerini O vor răci cu sfinte și neprihănite cântece?.. ROCADE DE FRUNZE Chiar sunt fragilitatea frunzelor, căzând, uscate, E-ntreaga-mi constatare, ce vine deodată, În zvonul unei toamne -de -aur, culorile îmi simt, Uitând de rele vise, las, vară, să -mi fie în
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ—DOSUL RĂCII ȘI . RUPTURI doar cu zorii mă-mpletesc în cuvinte de la țară când de mama-mi amintesc
ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376150_a_377479]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ—DOSUL RĂCII ȘI . RUPTURI doar cu zorii mă-mpletesc în cuvinte de la țară când de mama-mi amintesc în vre-un colț tăcut de vară când în poiana din jos noi mălaiul îl săpam strângând lângă el frumos pământu— și-l înveleam
ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376150_a_377479]
-
făptură și era așa frumos eu cu mama în postată în bogata mea de jos trăind viața nouă dată sat de soare în ardeal unde cresc mereu bucate chiar și hribe după deal așa scumpe și curate oveștene— ogrădeasa dosul răcii și rupturi ne-mpletim în gând aleasa dragoste pentru păduri dragoste de căutare hribe gingașe— pomnițe sau ciuperci pe câmp la soare să le iai așa drăguțe mi-amintesc cum ciocârlia pe imaș se înălța străpungând chiar veșnicia cât de
ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376150_a_377479]
-
pe imaș se înălța străpungând chiar veșnicia cât de gingaș ea cânta împletea în melodii tot imașul cel din sus să te avânți spre veșnicii dându-ți ființa lui Isus 31-10-2016 cluj Referință Bibliografică: Într-o baie de lumină- Dosu Răcii și Rupturi / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376150_a_377479]
-
meu. Ploaia de ieri nu a apărut din senin, undeva a fost ca un mesaj pentru mine. Toți, dar toți, se agită mai mult decât e cazul, din cauza ploii. Unii că nu și-au luat umbrela și că poate vor răci, alții pentru că pur și simplu nu suportă ploaia, dar știu și eu, de ploaie nu te ascunzi. Dacă e o ploaie puternică, ea poate străbate chiar și umbrela! Ploaia e ca dragostea; te poți încuia undeva, dar o picătură de
PLOAIA DIN SUFLETUL MEU… de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376233_a_377562]
-
vine să-i miroși! -Ei, lasă, de, că sunt și altele...mai frumoase. La alte odoare auzeam alte exclamații: -Văleleu! P-asta s-o pui într-un arac, să sperie graurii! -Ba, s-o pui preș la cățel, să nu răcească! Flăcăii strigau fiecare odor de două-trei ori: -Ăăă-ree! Al cuui e-acest o-door!? La odorul cel mai frumos, femeia sau fata care-l lucrase, venea lângă Govie, dar nu-l lua imediat. Îi lăsa pe flăcăi să-l mai strige
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
venea la rînd, în necurmata scurgere a vremii, toamna, cea care, în tremurul pomilor dezgoliți de vântul vagabond care cutreiera zile și nopți la rând peste noi și lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristețe. Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la fel ca și cuibul brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate turmele coborâtoare de la munte, după ce neaua se așternea peste pământul înghețat, atunci venea din nou
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
a întrebat un prieten din Giurgiu, are de vânzare câteva tone. - Cum să nu! Să vină luni dimineață, că se aranjează, răspunsese prompt tatăl lui Ovidiu, ca orice om de afaceri care se respectă. - Hai, dom' Primar, mâncați că se răcește friptura! Că de vorbit, vorbiți în fiecare zi, îl îndemnase autoritară doamna Moise, care între timp reîncălzise friptura la microunde. - Păi și de mâncat, mănânc în fiecare zi, Mărie! răspunsese Primarul râzând, privind-o prietenos. - Dar de regulat, regulați în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
aveam, că: -Hai, omule, cuvântă direct! Ce-atâtea ocolișuri?! mi-aruncă el, exasperat, deja congestionat, că suferă și cu circulația, și cu nervii, că-i la păcătoasa de andropauză și nu-i zice medicului de familie, cică nu-și mai răcește gura, c-ăla e hipoacuzic și, peste toate, un cronicizat n-aude, n-a vede, c-așa e bine să fii cu pensionarii, c-altfel nu mai scapi de dânșii... -Să ți-o zic p-a dreaptă?! Mă temeam! Da! -Cine
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
așa că nici de data asta nu vei dispera! - Dacă drăcușorul paznic îndrăznește să pătrundă în ogradă îl voi arde pe jar cu tămâie! Să stea la poartă, iar dacă-i e somn, pune-i o glugă de coceni, să nu răcească! - se amuză Elena prinzând curaj. Îți voi coase la cămașă tămâie să te apere de vicleșugurile sale. Între timp cerul se înnoură. Erau semne de schimbare a vremii. După cină, Pătru și Elena, așteptară cu înfrigurare să apară ciudații musafiri
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
disperat că se îneacă cu fumul și mirosul de tămâie. În cealaltă mână Elena ține o sticlă cu apă sfințită pe care o toarnă pe el. - Văleuuu! Mă arde! De unde-i apa asta clocotită pe care nu pot s-o răcesc? - urlă întunecimea sa. Atunci femeia scoase din sân o cruce de lemn, pe care o avusese sub pernă ca pavăză, și-l lovi cu putere în cap, strigând: - Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Articolele Autorului Pe lângă Ana, orele trec și ea nu le sesizează. Pare că nu poate să le bage în seamă, după cum nici ambientul nu-l sesizează. A rămas pe scări, pe vine, împietrită, fără să-și ia seama că poate răci. Nu înțelege exact unde se află, nu intenționează să se întoarcă în salon. Și-a adus aminte cum fusese trezită, noaptea trecută, de țipetele femeii căreia îi murise copilul. Ce suferință cumplită trebuie c-a năvălit peste cea căreia îi
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
apoi din cap pe-ai lui ,pe locurile unde trebuie să se-așeze. Locul de lângă mine este periculos de liber ,dar este cam târziu.Femeia se așează cu zgomot fîșiit de fuste lungi , înghesuindu-mă puternic în fereastră.Când ești răcit ai și un avantaj,ai nările-nfundate.Dar eu am făcut vaccinul antigripal așa că întorc rapid capul spre feeria de afară.Însă matroana nu pare de acord căci imediat mă ia la întrebări: - Dumneata,tot la Brașov? - Da,răspund fără
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
-l să vină să o vadă. Din lipsa banilor de drum, Eminescu este nevoit să o refuze. Tăcerea lui o îndurerează pe Veronica neștiind pricina și îl bănuia de nesinceritate și de uitare. Încă de la sfârșitul lunii ianuarie corespondenta se răcise cu Eminescu adresându-i-se cu "Domnul Eminescu". 1880-03-14 În viața lui Eminescu și a Veronicăi Micle, va interveni și I.L.Caragiale, amic de la Junimea, care făcea chipurile pe împăciuitorul între dânșii. Fiindu-i rău, Eminescu își propunea să ia
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]