1,313 matches
-
vătaf și-i spune întinzându-i o oca de vin: Poftim, vere, vin de bea, Că și eu m-am îmbătat, Fiindcă vodă m-a iertat!". Prostul de temnicer începe să bea bucuros; atunci Corbea îl apucă de barbă și răcnește: Nu ți-a fost, măi, de păcat Că de viu tu m-ai mâncat?". Îi taie capul dintr-o lovitură și-l azvârle prin temniță. Trupul decapitat îl dă câinilor de pe stradă. Apoi cumplitul haiduc merge la palat, unde voievodul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
luăm drept exemplu următoarele două pasaje: "Lui Traitdamour i se sculă din nou, parcă era turbat; se azvârli peste ea. Vă rog, domnule, futeți-mă-n cur, îi spuse ea, cred că o să-mi placă mai mult... Dă-ți drumul, răcni desfrânatul. Ai pizda prea sleită, și-i străpunse curul fără să-l fi umezit. Îmi dau drumul... din nou, îi spuse ea, continuând să și-o frece cu mâna". L'Anti-Justine, p. 144. "Uneia îi curge spermă din gură apoi
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
înarmați. Mașina procuraturii a înaintat prin mulțime și a ajuns pe mehedean, în fața casei lui Vasile Chițac. Mulțimea s-a așezat înaintea mașinii și din ea au coborât președintele Pliftor și procurorul Prisacaru ca să stea de vorbă cu oamenii. Toți răcneau, țipau, înjurau, blestemau. Marghioala Apreutesei s-a repezit și i-a luat geanta procurorului. A scos din geantă un pachet pe care l-a desfăcut în fața mulțimii și răcnind a spus:Ia, uitați-vă oameni buni, ce mănâncă hoții î
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Pliftor și procurorul Prisacaru ca să stea de vorbă cu oamenii. Toți răcneau, țipau, înjurau, blestemau. Marghioala Apreutesei s-a repezit și i-a luat geanta procurorului. A scos din geantă un pachet pe care l-a desfăcut în fața mulțimii și răcnind a spus:Ia, uitați-vă oameni buni, ce mănâncă hoții î pâine albă și salam-și noi n-avem voie nici pâine neagră să mâncăm. Oamenii se uitau mirați căci de salam în timpurile acelea nu se prea auzea prin
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu soldați rămăsese pe un drum, blocat de mulțime, unele femei așezându-se în fața mașinii, iar altele s-au urcat pe capota mașinii. Erau cocoțate acolo Maria lui Vicol, Profira lui Gh. Apreutesei, Aglaia lui Vișin, Aneta lui Alexoaie care răcneau cât le ținea gura: - Săriți, oameni buni, c-au venit să ne omoare ! Nu vă lăsați ! Nu-i lăsați să-l taie pe Vasile Chițac ! în același timp un grup de săteni în frunte cu Mircea lui Chițac, zis Bulai
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
buzunar. Cel mai sigur pe acute! Foarte cocoș... Stăteam în cel mai bun hotel din Berlinul de Est, trebuia să te scoli la cinci dimineața și să mergi nu știu câți kilometri ca să prinzi o fructă proaspătă. Îl aud într-o dimineață răcnind la telefon "Fraulein, ich bin Trou badour!" Giorgio Zancanaro era bolnav copt, avea un tratament din Italia pe care trebuia să îl termine, nu se găsea o infirmieră, până la urmă i-am spus: " Ia întoarce fundul!", și i-am făcut
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cam impulsivă și uneori obraznică, si-a aruncat blana de pe el și cizmele din picioare aruncându-se în vâltoarea acelor valuri sălbatice de apă, amestecate cu bucăți de lemne, de copaci cu rădăcinile lor, salvând de la înec un om care răcnea după ajutor, fiind aruncat de valuri în toate părțile, fără posibilitatea de a se salva singur. A fost salvat bietul om care nu știa nimic de restul familiei, de soție, de mama și de cei doi copii. Era unul din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pofte și patimi. Vorbele dulci și zâmbetele au în ele otravă. Pe meșteșugari și pe plugari îi istovește camăta; pe robi harapnicul; pe neguțător vistieria și mita. Flămânzii și calicii împărăției s-au adunat aici, cerșind pe toate căile cetății, răcnind la hipodrom, pândind noaptea palatele, așteptând căderea domnilor. Palatul autocratorului e sub sabia străjerilor; ș-aceștia stau la pândă, râvnind comorile. M-am îndreptat spre cuvioșii monahi din sfintele mănăstiri, nădăjduind să găsesc la ei altă lege. Am cunoscut și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tracii, macedonenii, panonii, dalmații, ilirii, grecii, italienii, galii și spaniolii. În Libia popoarele cele mai vestite: etiopienii, maurii, numizii, punii, getulii, garamanții, nasamonii și egiptenii”. Textul arată că nebunia iudaică nu o lua nimeni în seamă în secolul ll chiar dacă răcneau că este trimisă de Iahwe, autorul nu-i amintește pe ivriții damblagiți de atîtea revelații, considerîndu-i un popor nevrednic de ținut minte așa cum îi judeca și Caligula cu 100 de ani mai devreme, pentru că nu a adus culturii antice nimic
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
locașul nostru și va schimba obiceiurile pe care ni le-a lăsat Moise. 7.56 și a zis: «Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stînd în picioare la dreapta lui Dum-nezeu». 7,57 Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. 7,58 L-au tîrît afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr numit Saul(viitorul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vă rugați ca să nu cădeți în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos. Trăirea noastră în trezire duhovnicească ne- o dă rugăciunea izvorâtă din credință „căci potrivnicul ne dă târcoale ca un leu care răcnește căutând pe cine să îngită”. Ca legătură plină de taină a omului cu veșnicia, spune un mare trăitor creștin, „rugăciunea este minunea minunilor, care se împlinește zilnic în sufletul celui credincios”. Prin rugăciune avem pe Dumnezeu cu noi, totdeauna, învrednicindu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
casă nouă. Altul a făcut găuri rotunde cu pickhammerul, sperând să se dărâme și casa era cu buline, nedărâmată, iar omul Înnebunise de draci. Și, În timp ce se lucra la case, ei stăteau la cârciumă, cu apă până la glezne și beau, răcnind și mustind de draci și invidie”. În timpul emisiunii - se transmitea În direct - o femeie mai vârstnică, care avea doi copii În străinătate, un băiat În America, despre care spunea că-i trimisese bani, a luat microfonul și a Început să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
trecători. Și cerșetori sau fel de fel de indivizi și individe care-ți oferă ceva sau formulează cereri de ajutor. La autogara Deva, lângă gară, popas obligatoriu pentru cei ce tranzitează, o lume agitată și pestriță, agresivă, grupuri pitorești care răcnesc din rărunchi cu frenezie și o promiscu itate care te anesteziază. N-am văzut un McDonald’s mai mizerabil nicăieri În lume. Cineva Încearcă o justificare: vine Paștele, e agitația dinainte. Să treci de la acest peisaj Într-o lume normală
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nemaiîntâlnit în istorie. Neavând alt termen la dispoziție, l-aș numi război teroristo-sinucigaș. Cu războinici sinucigași, americanii au mai avut de-a face în 1945. Piloții japonezi kamikaze se năpusteau cu avioanele pline cu trotil asupra vaselor de război americane răcnind "bonzai" și dându-și fericiți viața pentru împărat. Îngroziți, americanii au creat repede o perdea deasă de foc în jurul vaselor, și rareori mai izbutea vreun kamikaze să distrugă un vapor american. Dar atunci lucrurile erau destul de clare: dușmanul, fie el
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
amintește bătrânul Tăcu. „Atenție! Pericol de Împușcare” August 1952. De la Jilava, deținutul Tăcu este transportat la Poarta Albă, Închisoarea denumită Capul Morții. Acolo Îl cunoaște pe maiorul Tiberiu Borcea, comandatul Închisorii, unul din călâii lagărelor comuniste. „Îl aud și acum răcnind: «Cei care vor Încerca să evadeze, vor muri. Cei care nu vor evadă, vor trăi până la Crăciun. Cei care nu vor muri de Crăciun, vor muri până la Paști. Dar de murit, tot o să muriți, mă!”. Ziua de muncă pentru deținuții
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ne-a citit entuziast cele mai plicticoase poezii pe care le-am auzit vreodată... „Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert de oră, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
să i se întâmple ce-a putut să i se întâmple? îl maimuțări comisarul. Se ridică pentru a admonesta mai îndeaproape această uluitoare naivitate: Vrei să-ți spun eu ce i s-a putut întâmpla? Dacă nu te deranjează să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu încetați să-i răsfățați! Dar de data asta, o să-mi dea numele vagabondului, altfel îl înfund în pușcărie. Înțeles?" Vameșul veni să se alăture grupului de la tejghea. Era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Bărbosu, directorul instituției spitalicești unde aveam să ,,domiciliez’’ în următoarele cel puțin 30 de zile așa după ,,cum spune la regulament’’ și ,,la legile statului Român’’. (De la medicul curant citire!) ,,De ce nu purtați măști...? Pacientul trebuie protejat, voi la fel!’’ Răcni impetuos, din toți bojocii, ca un cocoș umflat în pene, directorul. -,,Trebuie să își țină el nasul și gura acoperite...!? sosi imediat răspunsul gâtuit de emoție și teamă. Se mai rățoi, țanțoș și parcă în glumă deși nu era...deloc
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă 'demascarea' erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți-o pe mama, f
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și paharele. Toți îl prind bine pe poet și îl trag în grabă afară. Țiganul după ei, parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai tare, țipă râzând în hohote Pribeagu. Și așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să -i trimită în cealaltă lume
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Maria Tănase, care stătea lângă el. Aceasta-l împinge cu toată forța, încât Ionel, și șchiop de-un picior, se vede imediat trântit cu tot cu scaun pe jos, moment în care toți încep să râdă până la lacrimi. Cu ultime forțe, întins, răcnește : Cine iubește și lasă... Dumnezeu să-l ia de la masă ! Și iar chiote și aplauze. — Băi, fraților, m-am văzut cu Jean alaltăieri, cu Moscopol. M-am întâlnit cu el pe Victoriei, continuă cu poveștile Fernic, pe jos, picior peste
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unul dintre ofițerii ce se așezaseră lângă cântăreț. Acesta își dă jos de pe umăr pușca cu care era înarmat și, cu o mișcare rapidă, o întoarce și-l lovește cu patul armei pe Cristi, direct în ficat, făcându-l să răcnească și să paralizeze de durere. Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]