1,700 matches
-
picior, guta era o suferință suportabilă. Afacerile nu mergeau din cale-afară de bine, dar nici nu se putea plânge. O slujnică nici tânără, nici bătrână, menită de tatăl meu să-l ajute pe Augusto, ne-a servit cu vin dulce răcorit în fântână, cu pâinișoare cu miere și susan. Tovarășii mei nu mai gustaseră felurile alea siriene și le-au găsit foarte bune. La un moment dat, Ariald, care se tot uita în jur curios nevoie-mare, și-a dres vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina plângerilor multor părinți, din fericire toți din pătura țăranilor și a servitorilor, pe care i-am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că merge În fața Parlamentului și așteaptă ieșirea deputaților pentru a vedea dacă reușește să-și Întâlnească tatăl - nu e prea corect că vă spun asta, doamnă Buonocore, dar dumneavoastră nu știți și cred că trebuia să știți. Începea să se răcorească. Sasha Își ridică fermoarul hainei. Din piele de un albastru deschis, Încinsă În talie, Îi evidenția frumos forma umerilor și fesele. Emma renunță să privească imaginea aceea plăcută, de teamă că el și-ar fi putut da seama. Dacă proful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu apă pe zi, care vine și acum din Archanes, de la muntele Juktas, printr-un apeduct lung de 15 km construit de venețieni prin anul 1628, asigurând apa necesară orașului și ne-a încântat cu modul în care ne putem răcori, am găsit fântâna secată, iar bazinul de piatră încins de soare. La câțiva metri distanță ne-am așezat la un bar să servim o înghețată, o apă rece, un suc. Partea cea mai distractivă a urmat, când plăcerea relaxării ne-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de pești de toate mărimile, din vreo cinci -șase specii ne-au înconjurat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din colț. Stau și mă gândesc: nu, în nici un caz nu rezistam prea mult în casă “lipiți” de ecranul calculatorului. Ne chema uneori mirosul ierbii grase și alteori urmele mingii pe pământul prăfuit sau ploaia caldă de vară care ne răcorea și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul. Mi-a răcorit buzele și mi-a vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam în propriul meu întuneric și nici o picătură de sânge nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea servitorilor, și chiar și Ruddedit se ținea departe de el. Viața mea ar fi fost strânsă ca-ntr-un clește și ascunsă dacă m-aș fi dus în acea casă. Mi-aș fi pierdut cumpătul dacă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Poate că ești gata să mănânci mâncare solidă de-acum. Dar uite ceva care o să te înveselească, uitându-se în sus după sunetul pașilor. Vine fiul tău să te salute. Iată-l pe Re-mose. O să vă aduc ceva să vă răcoriți, a bolborosit ea și m-a lăsat cu fiul meu. - Mamă, a zis el oficial și s-a înclinat după etichetă. Dar când mi-a văzut fața, a tresărit: - Ma, ce s-a întâmplat? Îmi spuseseră că ești mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care simțirăm un miros pe care nu-l știa niciunul dintre noi. Părea să fie tot miros de apă, numai că ne năpădea nările, ochii și mintea, de parcă ar fi fost o ceață groasă. Am coborât și mai repede. Se răcorea din ce În ce, iar mirosul acela nu mai contenea, deși intrarăm Într-o pădure cu copaci ce semănau cu brazii, numai că erau mai largi, mai calzi și aveau ace mai moi. Pe urmă, am auzit un huruit - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din adăpostul lor. Începea să se răcorească, În sfârșit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din adăpostul lor. Începea să se răcorească, În sfârșit, dar trebuia să așteptăm ca luna să mai urce Încă două-trei degete ca să se facă frig de-a binelea. - Câtă apă strângi de pe o piele din asta? am Întrebat. - Cât să avem ce bea toată ziua de mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori În timpul zilei, ca să fiu sigur că nu greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de fiecare dată după ce mă vâram Înapoi În casa din piele, Îi spuneam lui Enkim: - Mâine vom avea apă din belșug și ne vom răcori la umbră. Apoi adormeam, veseli nevoie mare, Înfășându-ne În pieile moi pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În apa aceea Îndepărtată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le copiem noi și să le expediem prin e‑mail. Rosamund mi‑a adus aminte de câteva ori de cărțoaile alea. Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se apropie mai mult.) GRUBI: Ssst! (Se apleacă ușor peste marginea gropii; secunde de încordare.) Hai... Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce să fie? ZMAJORDOMUL: Urâtă treabă! BRUNO (Apropiindu-se de groapă.): Măi, să fie... GRUBI (Către BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
născu pe Sith, Adam se îmbolnăvi de fierbințeală și trăgea să moară, iar în timp ce el bolea, Eva îi depăna povestea. Atunci, Sith se propuse să se ducă la rai să aducă ceva de acolo, pe care văzând Adam, să se răcorească. Îngerul venind la dânșii, îi întrebă ce vor: ziseră că Adam poftește să vadă din pomul măslinului, doară cumva i s-ar mai potoli boala. Îngerul, dându-le o ramură din acel pom, le spuse că e prea târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se califice la națională? Pentru ce? Pentru prestigiul politic al lui taică-su? Există totuși un Dumnezeu, da, da, există, acum Bălăceanu e în opoziție și ziarele de scandal nu se mai satură de el. Într-un fel, asta mă răcorește. Stau așa în fiecare zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu-și mâinile și fețele în hățișuri și în urzici. O mlaștină rău-mirositoare cu palmieri nipa. Apoi alta. Și o a treia, și nici un râu în care să te răcorești și să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou în flăcări. Sus, în ceruri, se luptă cu căldura puternică doar câțiva nori, însă fără izbândă. Este cea mai călduroasă zi de vară, iar timpul
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
este acolo, uite-o, Doamne, cât de repede aleargă, ba nu, s-a oprit, s-a oprit și se uită peste umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
păși în tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu mult bun simț și cuvioșenie, atât la cimitir cât și la ”Bolta Rece”, datorită lui Carmen și Avel. ...Era pe la mijlocul lunii lui Cuptor... Ziua aluneca ușor către seară, căldura de peste zi se mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape toată noaptea aceea înspre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]