2,217 matches
-
încercări viitoare la care ne va supune viața. Anul viitor toți cei ce vor semna sub aceste rânduri se vor confrunta cu unul sau mai multe examene. Dacă norocul ne va surâde vom veni din nou aici, vom inspira aerul răcoros al pădurii, vom vizita iar muzeul și mănăstirea și vom scrie din nou în acest tom despre sentimente, trăiri, gânduri sau temeri. Mădălina Bumbea, București 1 mai 1985 Dintotdeauna, aducerile aminte au fost frumos și plăcut susținute de inegalabila zestre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului și n-a mai rămas nimic pe dig, doar tăcerea și rareori cîte un sunet stins, o adiere răcoroasă, seara, valul unduitor al nopții ce se apropie să ascundă totul la pieptu-i mare și primitor. Numai morții cunosc Brooklyn-ul Nu există om pe suprafața pămîntului care să cunoască Brooklyn-ul cu adevărat, pentru că-ți trebuie o viață de om ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În povîrnișuri și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după zbuciumul prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la vechea moară roșie, care semăna Întrucîtva cu amurgul, cu răcoarea, cu tristețea și bucuria, și privind chipurile tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca o fantomă. Dintre cei cinci bărbați care ieșiseră din „junglă“ pe șosea și Înaintau, Într-o procesiune lentă, spre turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spectacolul, am ieșit În stradă și am luat-o pe Broadway. Eram amîndoi atît de fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era tot jos, nisipos și parcă pustiu. Apa cenușie și răcoroasă a dimineții bătea ușor În flancurile vasului: din imensitatea vijelioasă a mării ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În septembrie - cînd veneau În oraș marile trupe de circ: Frații Ringling, Robinson, Barnum și Bailey și cînd, copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață; În diminețile cînd trebuia să sosească circul, Îmi făceam rondul Într-o goană nebună În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nebună În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea contactul zilnic cu apa, dar rîului n-ar fi putut să-i pese mai puțin, nu avea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că secretul succesului consistă adesea din a face ca inevitabilul să pară natural. Dar atunci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
numele surorii lui David. Eu, care nu visam niciodată. Încă din copilăria joasă nu cunoșteam altceva în afară de somnul adînc, lipsit de vise. De fapt, somnul începea din momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un plic. Scrisoare cu destinație necunoscută
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mod logic să anticipeze viitorul; 2. El poate realiza în funcție de capacitățile sale; 3. Comportamentul său este modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora 11. La această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la iubire?“ „Nu poți. Nu poți.“ Ceva se întîmplă la puțină vreme după cinci dimineața. Lupta împotriva gîndurilor legate de păduche și împotriva somnului care-i făcea să pară reali, cînd îi apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea unui deget, în timp ce plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte, unde Alexander, care avea vreo zece ani, era foarte bronzat și în niște chiloți roșii, construia un baraj cu ele. Soarele care-i ardea gîtul, apa răcoroasă de la picioare, durerea din spate și umeri indicau faptul că făcea acest lucru de mult timp. Trase afară unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asupra surplusului, lăsând la o parte starea în care plutesc, pe dedesubt, ca un înotător subacvatic, de exemplu. Dar mai există și vuietul acela și capacitatea fiecăruia de a-l percepe... 2. Așadar, era o dimineață de iulie, neobișnuit de răcoroasă, dacă mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla amărât și bătrânul senil, cu mutra lui de capră jumulită, simțeam că există între noi o comuniune de nedefinit, ne zbenguiam parcă, toți trei, în aceeași apă răcoroasă și i-aș fi pocnit pe toți trei fiindcă nu mă lăsau să dorm. Pe urmă Dragoș s-a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mod logic să anticipeze viitorul; 2. El poate realiza în funcție de capacitățile sale; 3. Comportamentul său este modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora 11. La această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să semene cu o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji. Aceasta îl privea pe Hedrock cu amărăciune sau chiar cu un resentiment. Avea dinaintea ei un bărbat cu o înfățișare impunătoare și cu un chip ferm. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele nouă yasne. Omar strânse din pleoape, la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau încă ascultate la temple. Nici că se putea o ofensă mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau oaspeți și făceau milostenii de ziua morților. La ce le-ar fi trebuit să primească niște bogății înapoi? Mama lui era o osti frumoasă, iar Omar o privea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]