1,206 matches
-
asta. Se vede treaba că n-are nici În clin, nici În mînecă cu Luke. E Îndrăgostită de anostul ăla din poză! Și, sinceră să fiu, micul ei discurs mi-a trezit efectiv lacrimile. Ai atîta dreptate, zic cu glasul răgușit, apucîndu-l pe Luke de braț. Dragostea e singurul lucru care contează În lumea asta nebună și amestecată pe care o numim... lume. Nu sînt sigură că a ieșit exact ce voiam eu, dar cui Îi pasă? Am judecat-o total
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
alarmă. Asta numește el discret? Dacă avea Luke o Întîlnire de afaceri În West Ruislip și trecea pe lîngă fereastră și-l vedea? — Deci, doamnă Brandon. Dave Sharpness s-a strecurat cumva În spatele biroului și mi se adresează cu glas răgușit. În primul rînd, permiteți-mi să mă prezint. Înainte de a mă face detectiv particular, am lucrat treizeci de ani În domeniul auto. Dat fiind că am trecut eu Însumi prin diferite experiențe dureroase, știu cît se poate de bine prin
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ăsta. Dar eu, sincer, am crezut... Am crezut că noi sîntem... Îmi șterg grăbită o lacrimă. N-am de gînd să plîng. — Bună dimineața. Ușa se deschide și o infirmieră Împinge Înăuntru un cărucior. — Micul dejun? — Mulțumesc, zic, cu glasul răgușit, și mă ridic În capul oaselor, În vreme ce ea aranjează pernele În spatele meu. Iau o gură de ceai și mănînc o felie de pîine prăjită, doar așa, pentru copil. După care mă uit În oglinjoara din pudrieră. Arăt ca naiba. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
asta diseară. Închid, apoi Încep să caut iute În agenda telefonică și, cînd găsesc numărul În memorie, Îl formez. Sună de patru ori, apoi Îmi răspunde cineva. — Dave Sharpness. — A, bună ziua, domnule Sharpness, zic. SÎnt Becky Brandon. — Doamnă Brandon! glasul răgușit se binedispune brusc. Ce Încîntare să vă aud din nou! Sper că totul e bine, da? — Ăă... da, mulțumesc. Pe lîngă mine trec două fete și mă refugiez Într-un colțișor gol, după un stativ cu peruci. — Vă pot ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se făcuse mare reclamă. Publicul a recunoscut-o pe tânăra de optsprezece ani, înaltă, blondă, bine legată, cu ochi mari, albaștri, tânăra ce, anterior, făcea trotuarul în colțul străzii Provence. Pe scenă apărea mai mult goală și, deși cu vocea răgușită și fără talent actoricesc, a plăcut publicului care a aplaudat-o. Succesul a fost răsunător, Nana a reușit să exalte publicul iar bărbații între șaptesprezece și șaptezeci de ani au adorat-o, aplaudând-o în delir. Ambițioasa actriță fără talent
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acest manechin într-un mod înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]