3,048 matches
-
adică bălți temporare de dimensiuni foarte mici, formate la începutul perioadei depunerii pontei, și care seacă până la eclozare, sau sunt poluate peste pragul letal, ducând la moartea mormolocilor. În unele cazuri animalele domestice tulbură apa, o poluează cu dejecții, răscolesc sedimentele, putând avea un impact negativ asupra amfibienilor acvatici protejați. Tabelul 80 - Evaluarea impacturilor cauzate de presiunile actuale asupra specie Rosalia alpina Cod Parametru Descriere A.2. Presiune actuală B02.02 Curățarea pădurii B02.04 Îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
adică bălți temporare de dimensiuni foarte mici, formate la începutul perioadei depunerii pontei, și care seacă până la eclozare, sau sunt poluate peste pragul letal, ducând la moartea mormolocilor. În unele cazuri animalele domestice tulbură apa, o poluează cu dejecții, răscolesc sedimentele, putând avea un impact negativ asupra amfibienilor acvatici protejați. Tabelul 84 - Evaluarea impacturilor cauzate de amenințările viitoare asupra speciei Rosalia alpina Cod Parametru Descriere E.1 Amenințare viitoare B02.02 Curățarea pădurii B02.04 Îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
ce-adorm în ele cerul pe luciul fără margini al mării de cleștar în care ochi de gheață ascund în scoici misterul orbirii nenăscute din solzi de gri amar. Sunt cuiburi de iubire din umbre de dor verde când frigul răscolește prin strune toamne reci, și țipete de frunze când floarea vieții-și pierde târând doar plânsu-n taină prin ochi de piatră seci. Sunt cuiburi de iubire pe sub cărări de suflet în care timpul toarce în nesfârșite veri, o lacrimă ce
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
cu farduri albastre și negre,... lăsându-și iubirile drept gaj pe peron și-n " buzunarul" poștașului orb strecurându - se ca o cârtiță printre copacii luminii. MUȘCÂND DIN ACEEAȘI ZI Peste poveste, în liniște, a crescut iarba secole, aștri necunoscuți au răscolit universul după semințele ierbii: peste toate creștem noi și cuvântul, ca doi prieteni, ca doi dușmani, mușcând din aceeași zi dăruită de Dumnezeu, tolăniți pe iarba Raiului. Poezii din volumul „Paralelism vizionar”, autor Marinela Preoteasa, Editura CuArt, 2012 - volum omagial
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
pe fereastră Cum caută,-n zboruri, pământul, Purtate-n balansuri de vântul Ce-adie-n cântare măiastră. Urmează-le, prinde-le jocul Și-mbracă-ți trăirea-n culori, Să poți să-ți aprinzi uneori- Cum frunzele fac- iarăși focul Din inima ta răscolită De doruri, iubiri și păcate. Să arzi cu putere și, poate, Ca ele-ai să zbori o clipită. Ah, frunzele-acestea mă-ndeamnă Să strig! ...De prin spații rotunde, Un vânt sau o voce-mi răspunde: E toamnă, iubito, e toamnă
E TOAMNĂ, IUBITO de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340478_a_341807]
-
pe nemernicul acesta de doctor cu o larghețe de neînțeles. Planurile de otrăvire fură puse în funcțiune. Pajul apăru cu un surtuc cam răpciugos și o pălărie cu pene în care probabil clociseră mai multe rânduri de curci, în timp ce invidia răscolea cu furie fierea curtenilor. Majordomul îl îmbrăcă pe Verdunel cu surtucul, îi puse pălăria în mână și îi șopti la ureche: - Dacă o pui pe cap în fața regelui îmi va face o mare bucurie să-ți tai gâtul cu mâna
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
sub ochii mei și renasc și eu cu ea deopotrivă. Dorința de a scrie se lovește de nehotărârea de unde să încep. Oricâte începuturi am tot găsit, mereu le-am schimbat, le-am abandonat. Deseori mă întorc cu gândul la copilărie răscolind cenușa amintirilor. A vrut Dumnezeu să văd lumina zilei în mândra Bucovină, colț de lume binecuvîntat, cu oameni buni, harnici și credincioși unde nu numai oamenii dar și aerul, apa, pământul, toată natura sunt unice în felul lor. Cine ajunge
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
mult, îi apreciez pentru ceea ce sunt și ceea ce fac și îi priveam că fiind foarte vrednici pentru o candidatură. Aceste sentimente nu îmi anulau simțul de responsabilitate pe care mi l-am asumat încă de la început, dar reușeau să mă răscolească în așa măsură încât să nu mă simt confortabil sută la sută. Nu am vorbit cu niciun coleg despre acest lucru, ci mi-am zis pur și simplu că este o fază care vine atunci când noi ca indivizi ne autodepășim
sufăr de „sindromul impostorului” () [Corola-blog/BlogPost/338802_a_340131]
-
să încalce legea pentru că au crezut, în trecut, în una din următoarele două ipoteze: (i) fie independența procurorilor și a justiției nu va fi reală vreodată în orizontul lor de viață, fie (ii) independența va privi doar viitorul, fără a răscoli trecutul, în cazul în care ar deveni, totuși, reală. De cealaltă parte sunt politicienii care nu au încălcat legea. În practică însă, orice alianță sau majoritate politică cuprinde politicieni din ambele categorii. Dar ritmul lent de înnoire a clasei politice
Forța care determină alianțele și majoritățile politice în ultimii ani () [Corola-blog/BlogPost/338510_a_339839]
-
cărare strâmptă cât două palme. - Oare unde-au încăput atâtea?! se-ntreba mirat bătrânul. - Într-o viață de om, șușotea necontenit candela. Dragostea pentru cei dragi îl ținea ancorat într-o lume devenită ostilă. Frica de judecată și necunoscut îl răscolea. La mijloc, speranța, mai obosită ca nicicând, stătea în cumpănă. Ar fi vrut să mai invingă odată, măcar odată, ca la cotul Donului. Era prea târziu. Trupul trădase. Cărarea îngustă se-nchidea în abis. Acum totu-i părea mai rostuit
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
un topor înfipt adânc într-un salcâm uscat de timp. Nimic nu-i nou și-ntâmplător gândi bătrânul. - Ah soarta! Soartă, te-am avut odată-n mână! Aerul chilerului căpăta greutate. Tavanul se balansa ca un scrânciob în bătaia vântului răscolind cerul. Pereții se descătușară măcinându-se. Soba se transformase într-un imens cub de gheață. Telefonul suna într-una. - Alo! Alo ?! Când veniți? strigă bătrânul cu putere! - Să veniți degrabă că nu știu cât m-o mai îndura pământul! Să veniți că
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
s-o înduplecăm pe țața neagră cu coasă...o rugam să ne mai lase oleacă, poate prindem clipa în care avem să ne atingem iubitele, nevestele, copiii, părinții...Vreau să vă spun că pe această țață neagră, în imensitatea albului răscolit de Crivăț, o vedeam în milioane de exemplare, apropiindu-se din toate părțile...(câte o moarte, sau chiar câte două morți, sau chiar câte mai multe morți pentru fiecare, nu?)...Încercam să ne îmbărbătăm, să ne luăm cu vorba...reușeam
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
un pește uriaș, pe care mi-l devoră alții!” Din dragoste, „mănânc foarte puțin, dar fumez de rup pământul, fumez cu hectarul mahorca mângâierii, beau cu cisterna cafeaua înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm noi... Cartea începe cu miniprefața poetei Nicoleta Onofrei: Zimbru „învelește lucrurile auzite într-un mod nemaiauzit, jucăuș, în
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
da ortul popii. E ușor de imaginat ce tragedie se lasă pe umerii dalbi și rotunzi ai fumeii sale. Asta (într-o seară de priveghi) stă la căpătâiul lui nea Ion și bocește clar, corespunzător nevoilor gospodăriei, conform perspectivelor, încât răscolește toată mahalaua: “Ioaniii! scoalî-ti, Ioani, c-o rămas popușoii niprășâț! râdicî-ti, Ioani, c-o rămas vacă nimulsî! uitî-ti, Ioani, cî-i ograda nimăturatî! scoalî-ti, Ioani, nu mai sade întins! oari di și nu ți râdiși, Ioaniii? hai, Ioani, s-aduși oleacî
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > TIMPUL IASOMIEI Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Timpul iasomiei Curând va izbucni, melodramatic, iasomia Parfumu- i răscolește imagini din trecut, Iar îl invoc pe Proust și vântul serii îl ascult, Ivind cu sinestezice, empatice porniri, copilăria. Un zid, azi, ne desparte, o cortina De după care e- atâta viață și tumult, Cu zbor de fluturi albi și greieri
TIMPUL IASOMIEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340104_a_341433]
-
Mihailov se adresează unui public cititor și iubitor de proză memorialistică. Și asemenea tuturor autorilor acestui tip de literatură subiectivă, demersul său scriitoricesc are drept scop așezarea propriei sale experiențe în lumea cunoașterii. Dar nu e doar atât. Sondarea memoriei «răscolind cu ochii nevăzuți ai minții pe potecile copilăriei» și expunerea narativă fără a respecta o ordine cronologică strictă, ci ținând mai degrabă de impulsurile lăuntrice emoționale, imprimă cărții Copiii de pe strada mea o dublă valență. Iustin Mihailov nu e doar
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM () [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
situarea într-o aură a nostalgiei. Criteriul înțelepciunii este criteriul condiției umane și al unui paradis al cărții, precum visa Borges: „este un sentiment care încălzește condiția noastră comună - umanitatea (...) și ne face mărinimoși. (...) Cartea, cărțile! (...) avem iluzia nemuririi, ne răscolesc amintiri, ni se pun întrebări...”. Spiritul creator se supune deci cu onestitate acestui set de exigențe majore ale unei admirabile asceze intelectual-jurnalistice. Atât tematica reportajelor, câț și tehnica de structurare a acestora se supune acestei hermeneutici interne. Hermeneutica subiectului se
ROBERT RADU HERVIAN: Spirit şi comunicare, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339615_a_340944]
-
a domnitorului român, și la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda , Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta. Acesta ia decizia de a scăpa de fostul său aliat, ale cărui realizări pe plan militar îi răscoliseră destul orgoliul, și trimite în secret un detașament de 300 de cavaleri germani și valoni, condus de ofițerii Jacques Beauri și Mortague, pentru a aresta sau a ucide pe Mihai. Soarta domnului fusese hotărâtă printr-o mișelească trădare. Intrând în
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
lucrare,un lied,”Margareta depanând”,pe versuri de Goethe.Aerul rece din biserică,liniștea pătrunzătoare îmi întinseseră la maximum neliniștea.de pretutindeni,eram șpionat de ochii sfinților din icoane.Mă mustrau pentru faptul că îndrăznisem să dau timpul înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
plecarea lui Mircea la Galați, Săndica parcă pierduse ceva. Tot căuta acel ceva și nu-l găsea. Își pierduse liniștea. Oare chiar se îndrăgostise de acest tânăr sau doar i-a plăcut cum au decurs cele două partide de dragoste? Răscolise în ea toată pasiunea de care era capabilă și acum, după plecarea lui, parcă intrase în alertă. Dacă nu se mai întoarce? Spera să primească telefonul care să o anunțe că promisiunea de a petrece câteva zile la munte se
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am să rezist dorinței de a te iubi și a te păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc.... - Mulțumesc, dragostea mea! Și eu simt că
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
Acasa > Orizont > Interviuri > INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE - PARTEA A III-A Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum te-au răscolit emoțiile în momentul în care ai urcat pentru prima dată într-un aparat de zbor? Cum a fost la primul salt cu parașuta ? - Primul zbor a fost în anul întâi și l-am executat pe Aerodromul Focșani, la data de
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
-nfierbântă și-mi produc plăcere" , erau cuvintele care-i treceau prin căpșorul lui de struț prost. Într-un târziu "conița" i-a dat drumul la umeri, în care-și înfipsese degetele și-i strânsese cu furie, căci sufletul îi era răscolit de comporetamentul omului pe care-l luase din dragoste, gest perceput de Năică ca o încercare „pripită” a dumneaei, numai ca să se răzbune pe conașu Pandelică. Îi atinse bărbia cu două degete, fixându-l cu privirea, și-i zise ușurată
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
care sperau în taină ca cerul să-și dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]